De ce e Harrods… Harrods!

Când am fost la Londra, astă toamnă, shoppingul nu era câtuşi de puţin pe lista mea de priorităţi. În general nu e, dar în alea trei zile a fost cu atât mai puţin! În mod suficient de ironic, însă, a ajuns acolo din pricina unei doamne care ocupa prea mult loc pe trotuar şi care a trecut grăbită pe lângă mine, agăţându-mi, din mers, geanta. A cărei baretă a cedat nervos la asemenea tratament şi… s-a rupt! Eram pe Regent, am intrat în trei magazine, din mers, din al treilea mi-am luat geantă nouă şi asta ar fi fost tot dacă… nu ne prindea ploaia într-o zi pe lângă Harrods.

Şi-uite-aşa am ajuns să mă plimb prin faimosul magazin!

Harrods e o experienţă în sine şi, dacă nu aş fi avut deja alt program, poate că m-aş fi fâţâit mai pe îndelete pe-acolo, chiar dacă, aşa cum am spus, shoppingul nu era pe listă. Însă toată experienţa de cumpărător sau simplu gură-cască e absolut seducătoare. Dacă aţi citit cumva Paradisul femeilor, de Zola, o să ştiţi la ce mă refer. Dacă nu, well… Mergeţi să vă convingeţi singuri!

Dacă tot intrasem acolo, mi-am dorit foarte tare să merg la departamentul lor de jucării. Asta spre disperarea însoţitorului, om serios, nu ca mine!, căruia a trebuit să-i explic vreo două despre ce înseamnă copilăria într-o ţară comunistă şi că neam de neamul meu n-a visat un univers ca cel al jucăriilor de la Harrods. O să vă scutesc de detalii (Băi! Aveau de toate, orice poţi să-ţi imaginezi, inclusiv mini replici de maşini ale marilor branduri auto, funcţionale, pentru copii!) dar o să vă spun, totuşi, că am zărit un nene care producea baloane de săpun dintr-o “armă” de plastic care mai avea şi luminiţe! Fiindcă am o prietenă înnebunită după bulele de săpun (cine ştie cunoaşte!) care îşi dorea o asemenea drăcovenie automată, m-am înfiinţat în faţa domnului Bubble să cer Bubbleizerul – aşa se numea jucăria. Am primit una, m-am dus cu ea la casă, am plătit şi, mai mult silită decât de bunăvoie, am părăsit raiul jucăriilor şi Harrods-ul.

Ziua amicei mele amorezată de bule a fost abia acum, la sfârşit de martie, aşa că, după câteva luni de la achiziţie, am scos jucăria din ambalaj, am pus cele trei baterii de care avea nevoie ca să funcţioneze şi… pauză! Luminiţe da, bule ba! Am insistat, tot aia!

Acuma, nici in banii lor şi nici în lei jucăria nu costa vreo avere. Totuşi, pentru că aici nu văzusem, şi pentru că amica mea ştia ce cadou va primi, am scris la Harrods. Poate făceam eu ceva greşit, poate mai avea un buton, poate, poate! Mi s-a răspuns, extrem de politicos, a doua zi, mi s-au cerut detalii de pe bon, apoi au spus că verifică şi revin, ceea ce au şi făcut. Mi-au zis că au mai avut probleme cu produsul ăsta şi că ajută dacă ţin apăsat ceva mai mult pe trăgaci până îl eliberez. Am făcut asta, tot n-a mers. Au scris din nou, dar eu am avut treabă şi n-am răspuns imediat. Au revenit: E totul ok? Nu e, nu, că tot nu merge. Acuma ce facem? Acuma, au zis ei, ne daţi adresa şi vă trimitem altul.

Ceea ce au şi făcut, fără să aibă pretenţia ca eu să le trimit înapoi jucăria stricată. Azi a ajuns. Colet cu sigla Harrods, pungă la fel, şi o mare folie cu bule din alea pe care le spargi. Şi o scrisoare de la şefa “Toy Kingdom”. Cu alte scuze şi cu speranţa că această experienţă nu mă va împiedica să cumpăr de la Harrods în viitor.

Glumeşti?! A fost cea mai incredbilă experienţă de client pe care am avut-o vreodată într-un magazin sau aiurea! Şi am priceput de ce Harrods e… Harrods! Nu pentru că au tot ce ţi-ai putea imagina în magazinul ăla ci pentru că te fac să te simţi super valoros pentru ei. Chiar dacă ştiu că ceea ce ai cumpărat n-a costat cine ştie ce şi că e posibil să nu ajungi prea curând din nou la ei în magazin fiindcă tu stai în alt oraş din altă ţară!

Am povestit asta pentru că am fost impresionată pe bune (de normalitate, da, ştiu!) dar şi pentru că poate mai citesc unii, alţii despre cum e treaba asta cu relaţia vânzător-client! Sau, mă rog, despre cum ar trebui să fie!