După cum știți, de câteva zile sunt din nou aici, la Alexandria, pentru încărcat cu energie și gânduri bune care să mă țină cât mai mult, preferabil până la ediția Ideo Ideis de anul viitor, fiindcă genul ăsta de energie bună nu-l găsesc decât aici.
Azi au început spectacolele copiilor, am văzut deja trei. Iar când scriu copii e doar pentru că e o diferență destul de mare de vârstă, nu pentru că ar fi lipsiți cumva de maturitate, să nu credeți asta!
Îmi amintesc zâmbind prima reprezentație a unei trupe de liceeni văzută pe scena Casei de cultură din Alexandria, acum trei ani, firește tot la Ideo Ideis. Nu știam la ce să mă aștept și admit că am avut așteptări mici: o montare cu decor minimalist, text simplu sau simplificat, emoții multe, oarece stângăcii. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că mă înșelasem teribil: a fost un spectacol după Shakespereare (nu vă spun ce trupă, că nu asta e important), cu decor, coregrafie, intonație, dicție, fără poticneli, un spectacol complet.
Spre deosebire de atunci, acum, că sunt de-a casei, îi cunosc (mai bine) pe traineri și pe coordonatorii trupelor, pe organizatori, am avut emoții pentru fiecare trupă în parte, și în special pentru cei din Alexandria (Scene din viața insectelor) care au jucat în fața prietenilor, rudelor, colegilorprezenți în sală și nu doar în fața ecranelor. Apropo, spectacolele astea (și Gala de marți) se transmit live pe StirileProTV.ro și vă recomand să le urmăriți pentru satisfacția copiilor de a avea mai mulți spectatori decât poate cuprinde sala Casei de cultură, dar și pentru propria voastră satisfacție.
Nu voi face judecăți de valoare în ceea ce privește spectacolele. Oricum nu e treaba mea ci treaba (și meșteșugul) mentorilor să facă asta, și, mai mult decât până acum, nici nu cred că e relevant într-o altă manieră decât aceea de a-i ajuta pe ei să devină mai buni, în primul rând pentru ei decât pentru spectatori.
Mie mi se pare, oricum, suficient, ca performanță, faptul că au ales să-și petreacă puținul timp liber permis de programa încărcată a ministerului educației în felul ăsta și nu neapărat la Mall sau aiurea, prin oraș, că lucrează pe texte literare într-o manieră care să le permită să le interpreteze ei, cu talentul și vorbele lor, nu cu citate de prin critici literari și că reușesc să (se) joace în fața unei audiențe. Una din care, în treacăt fie spus, fac parte oameni pe care ei ii respectă: părinți, dascăli și, nu în cele din urmă, mentorii Ideo: Cătălin Ștefănescu, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu și Marius Manole.
Chiar dacă ideea de competiție între trupele de teatru tână nu mai face parte din Ideo Ideis, sau poate tocmai în ciuda acestui lucru, anul ăsta am avut cele mai mari emoții și cel mai mare drag pentru copiii de pe scenă. Și mă bucur tare că am văzut doar trei spectacole și mai am de văzut – ce bine! – încă șapte. Mâine și poimâine. Poate treceți și voi. Dacă vreți, dacă puteți. Mă găsiți aici, acasă.
Credit foto: Ideo Ideis 2014
____
Puteţi citi, și chiar vă rog!, mai multe despre Festivalul de Teatru Tânăr din Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram şi blog. Ideo Ideis mulţumeşte sponsorilor şi part