Pe lângă lecțiile și exemplele oferite de traineri, mentori, colegi și, în general, de tot ceea ce se întămplă fain aici, la Ideo, ăn primele trei seri ale festivalului, organizatorii au trei invitați speciali care să le povestească participanților (și nu numai) despre drumul și experiențele lor. Anul acesta, cei trei povestitori au fost Andi Moisescu, Horia Colibășanu și, în a treia seară, Andreea și Norbert Tako, fondatorii și organizatorii PLAI.
Fiecare dintre ei a vorbit despre devenirea sa, despre pasiuni și ambiția de a nu se lăsa deturnați din drumul lor de cărări adiacente care, într-un moment sau altul, ar fi putut părea mai simple sau mai ispititoare din punct de vedere financiar.
credit foto: Ideo Ideis
Andi a povestit despre drumul lui prin radio și televiziune, început cu multă matematică (e absolvent al acestei facultăți), despre șansă și încrederea cu care a fost investit de oamenii potriviți la moment potrivit. Povestea lui a făcut, poate, ca lucrurile să pară o idee mai simple decât au fost, dar eu știu cât a muncit la începuturile lui în radio și că, de fapt, nimic nu i-a fost servit de viață pe o tavă aurită, ???Dar poftiți, domnul Moisescu, luați o porție de noroc, dacă doriți și aveți plăcerea???. Mi-a plăcut că le-a vorbit celor din sală despre pasiune și cum nu trebuie să abdice de la drumul lor, de la a face bani din ceea ce le place să facă, nu altfel, indiferent cât de greu ar putea părea la început. Pentru că, până la urmă, cel mai important e să faci ce-ți place!
(și, când a ajuns acasă, Andi a scris un text minunat despre Ideo Ideis la el pe blog!)
În a doua seară, a fost vorba, la propriu, despre viața la înălțime, fiindcă invitatul a fost Horia Colibășanu, unul dintre cei mai cunoscuți alpiniști. Nu o să vă povestesc eu despre performanțele lui în domeniu (până la urmă, Google e doar la un click distanță), dar vă asigur că sunt remarcabile.
Horia a vorbit despre greutățile fiecărui pas, mai ales cele de început, când avea mai ales ambiție de a urca pe K2 dar nu și echipamentul și finanțele necesare unei asemenea expediții, și, ce mi-a plăcut mie cel mai mult, ne-a spus că, de fapt, cucerirea unui munte, oricât de înalt, este, de fapt, o confruntare cu sine, este despre autodepășire și voința de a reuși, despre riscuri asumate și, de asemenea, despre a admite că sunt pași prea mari pentru a-i face atunci când nu ești suficient de pregătit ori sorții îți sunt potrivnici. Atenție! Nu e vorba de renunțare ci despre momentul oportun.
Credit foto: Ideo Ideis 2014
În fine, cei din urmă povestitori ai acestei ediții au fost Andreea și Norbert Tako, fondatorii și organizatorii PLAI, un festival despre care Cătălin Ștefănescu spune că e geamănul Ideo Ideis. Ambele evenimente au avut prima ediție acum nouă ani, ambele au echipele de organizare formate exclusiv din voluntari și, în fine, ambele sunt preocupate de formule alternative de educație, performanță, etică și oameni frumoși.
Și la Andreea și Norbert a fost vorba tot de un vis, unul ce părea nebunesc la început, un festival de world music în Timișoara și pentru timișoreni, într-un spațiu inedit, Muzeul Satului Bănățean din oraș. Un spațiu care, grație acestui festival, a găsit valențe noi și a fost repus pe harta timpului liber a timișorenilor, și nu numai.
Mi-a plăcut mult emoția lor autentică (de altfel, toți povestitorii au avut emoții) și mi-au fost încă și mai dragi, ascultându-le experiențele și povestea, pentru că mă pot identifica foarte bine cu munca, greutățile și bucuriile unui organizator de evenimente, mai ales unele cu mii de participanți, și, pentru că am fost la PLAI, știu ce vibe absolut minunat există acolo! Așa cum simțeam și așteptam să aud, bucuria lor cea mai mare e atunci când stau undeva în spatele scenei pe care se află un artist invitat la PLAI și privesc spre public, indiferent cât de mare sau de mic e numărul celor din audiență (de obicei, la PLAI, e de ordinul miilor), se încarcă cu energie și sunt mulțumiți că au contribuit și ei la încântarea oamenilor din fața scenei.
Și au mai spus o chestie foarte mișto (bine, de fapt, au zis foarte multe, tot!), și anume că sunt extrem de stricți în ceea ce privește calitatea experienței oferită publicului dar și artiștilor, pentru că simt că această experiență face o (mică) parte din cartea de vizită a României, așa cum o primesc acești artiști… Și vorbim de unii dintre cei mai mari și mai cunoscuți din lume!
Punct comun pentru toți povestitorii: școala. Toți au trecut prin formarea și experiența facultății, toți au o meserie de bază, ce-i drept, alta decât ceea ce a făcut obiectul poveștilor mpărtășite la Ideo, dar școală, oricum ar fi. Dar n-aș vrea să termin într-o notă cvasididactică postarea asta. Pentru că e despre emoții și pasiune. Mai ales despre pasiune.
E MAI ALES DESPRE PASIUNE.
_____
Puteţi citi, și chiar vă rog!, mai multe despre Festivalul de Teatru Tânăr din Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram şi blog. Ideo Ideis mulţumeşte sponsorilor şi part