Am fugit la Sibiu pentru două zile, dar asta nu înseamnă că săptămâna cadourilor pentru cititori, prilejuită, ca de obicei, de aniversarea blogului, nu continuă până miercuri! Prin urmare, azi avem un nou dar pentru un cititor norocos care o să-și aranjeze casa mai frumos de sărbători cu decorațiuni de la IKEA.
De 11 ani, compania suedeză se implică în fiecare iarnă și susține proiectele derulate de UNICEF și Salvați Copiii pentru acces la educație, donând un euro pentru fiecare jucărie de pluș cumpărată în perioada 9 noiembrie – 3 ianuarie. În total, prin această campanie, via IKEA Foundation, au fost donați 67 de milioane de euro care au ajutat peste 11 milioane de copii prin intermediul a 99 de proiecte derulate în 46 de ţări. Dacă vă interesează detalii și povești despre aceste proiecte, puteți intra pe blogul IKEA Foundation să citiți și să vă bucurați de zâmbetele unor copii care, datorită tututror celor care au cumpărat jucării de plus în această campanie, au acum o șansă la educație.
Darul de azi pentru voi e și un reminder, dacă vreți, că educația este, probabil, cel mai important și mai prețios cadou pe care îl poate primi un copil și că magia cuvintelor scrise, citite și tansmise mai departe, este una dintre cele mai puternice! Iar pentru asta nu trebuie decât să vă imaginați cum ar fi ca orice cuvânt scris să fie pentru voi o înșiruire de semne fără sens!
Cât despre istorie, gurile rele spun că pentru primul Martinel, primit pe când n-aveam doi ani, aș fi făcut ceva scandal, amenințând că nu voi pleca din magazin fără urs! Dar, mă rog, știți cum sunt părinții ăsta, mai și exagerează! Oricum, eu nu-mi amintesc nimic legat de o asemenea atitudine reprobabilă!
Aveți vreme să comentați până vineri, 12 decembrie, ora 23.59, și luni, pe 15, vă anunț cine a câștigat.
Later update: a castigat Jorjette! O sa primesti un mail azi! Felicitari!
Foarte drăguț concurs ai, Ruxițo! :P
Jucării preferate am avut periodic, îmi amintesc de o păpușică ce cânta, avea pistrui și mirosea frumos, cumpărată de mama de la Annamatex, magazinul cu de toate de lângă școală.
Am dormit cu ea o vreme, apoi a tronat în bibliotecă, șefă peste păpușele. Și acum tot acolo e :)
Jucaria mea favorita a fost pentru cativa ani un Donald urias din plastic (pe care nu stiu prin ce miracol il am si in ziua de azi) si faza draguta este ca de cateva luni incoace jucaria favorita a fetitei mele este tot un Donald dar mai mic din textil (cel de plastic nu o prea atrage). That’s it!: )
E foarte ciudata amintirea mea. De mica nu am suportat jucariile de plus. Mi se pareau plictisitoare si useless. Insa, mi-au luat ai mei un miel de plus, urat al naibii, pe la varsta de 6 ani. L-au numit ei Mermeleata. Mi-a luat cateva saptamani sa ii retin numtele, il poceam in fel si chip.
Dar de Mermeleata nu m-am dezlipit nici pana acum, la 20 de ani. E singura jucarie pastrata, singura amintire de vie. De ce el si nu alte plusuri?! Nu voi sti ever.
Evident, vorbim de iepurasul albastru rila iepurila care a fost alaturi de mine la operatia de apendicita, prima zi de scoala si la intrarea la facultate. Tastez practic uitandu-ma la el:)
Jucaria mea preferata a fost un urs ,pe care l-am gasit intr-o gara,cand mergeam cu tata la bunici,Din momentul in care l-am gasit,pana aproape de 18 ani,am fost de nedespartit.L-am uitat tot intr-o gara,cred ca tata l-a scos din geamantan,mereu imi spunea ca ar trebui sa renunt la el.Imi aduc aminte cat am plans dupa el.Acum,fetita mea,are un urs,pe care sotul meu i l-a adus din Afganistan,caruia ii spune TATA.Nu doarme fara el,si nu plecam fara el .
Buna. Pai eu am 2 amintiri cu un bebe de plus si cu 2 papusi identice. Prima este bebelusul de plus care avea extremitatile (cap, maini si picioare) dintr-un cauciuc moale. L-am primit cand am implinit un an de la parintii mei, l-am botezat simplu, Bebe. A suferit multe tunsori, taieri de unghii si vopsit de unghii, multe injectii si operatii. Am fost nedespartiti pana la 20 de ani(eram la facultate deja!), am dormit si am calatorit impreuna peste tot. La 20 de ani a venit in vizita un copil, Andrei, de 2 ani si i-a placut atat de tare de bebe al meu ciopartit si vai de el ca nu s-a mai despartit de el. Asa ca i l-am dat, am zis ca Bebe poate sa mai faca un copil fericit. Inca ma gandesc la el desi am 32 de ani! A doua amintire este de Craciun, la 2 anisori. Ai mei nu au apucat sa vorbeasca intre ei ce cadou sa imi aduca mosul, asa ca au luat amandoi cate o papusa, au venit cu ele impachetate si le-au asezat frumos sub brad. Dimineata, am desfacut un cadou si era o papusica superba blonda cu ochii albastri. Al doilea cadou, era aceeasi papusica superba blonda cu ochii albastri. Asa ca am zis ca mosul mi-a adus 2 surori gemene! Le mai am si acum iar fetita mea se joaca cu ele. Ai mei au fost uimiti ca au cumparat separat si totusi impreuna! Dar a iesit foarte bine. That’s it. Sa ai o zi minunata.
Hmm.nu cred ca am fost prea mare fana a jucariilor, tot ce imi amintesc este ca pe la 7 ani am primit o papusa Barbie originala, cu par natural (asa zicea mami!), tunsa bob, satena si cu o rochita neagra. superba, ce mai! am fost tare atasata de papusa aia pana la un moment dat, explic imediat. am taiat zeci de perechi de ciorapi pt a-i face haine, copilarind la tara mai mergeam cu vaca pe camp, cu gastele, etc. si mereu era cu mine. a sfarsit tragic intr-o frumoasa zi de vara cand am primit in vizita niste prieteni de o varsta cu mine cu care ma jucam pe acolo..unul din ei a avut geniala idee de a pune toate jucariile mele intr-un lighean (nu am inteles exact de ce) si..le-am aruncat pe toate in fantana din curte. Fantana care nu era si ea una normala, ci foarte adanca si ingusta, tot ce incapea era galeata. evident, o data aruncate, acolo au si ramas, pe veci. ba mai mult, acum cativa ani fantana a secat asa ca a fost acoperita,de tot. as fi fost curioasa sa vad daca mai gaseau jucariile intregi, dar nimeni nu a vrut sa imi faca hatarul asta..ce oameni…
Când am fost mai mică, cred ca aveam vreo7 anisori, am primit o păpusică nu foarte mare, cu o coafura interesanta. Hainutele ei nu mi-a placut, asa ca dupa ce am invatat sa tricotez, i-am facut singurica hainute – o fustita si o vestuta.
Am avut papusica pana anul trecut cand am facut-o cadou undei fetite careia i-a placut foarte mult. E înca imbracata cu hainutele facute de mine. A fost cea mai draga jucarie mie, daca am pastrat-o atat de mult.
Cand aveam cativa 5-6 anisori, am primit cadou de la tata o papusica ruseasca din lemn, era o fetita cu “baza” o sfera rosie (nu clasica matrioska); imi placea la nebunie cum se legana si I-am pus numele Hopa-Mitica :) Am donat-o peste ani fratiorilor mai mici, care au ratacit-o cumva; tot mi-e tare draga amintirea ei.
Jucaria mea preferata era o maimutica urata de tot, dar frumoasa foc pentru mine (doar pentru mine). Nu aveam prieteni imaginari, dar o aveam pe ea si ii povesteam de toate. Imi aduc aminte ca de Mos Nicolae puneam si ghetutele ei pe geam. De fiecare data gaseam cate un ou Kinder in ele :)
Vai ce drăguțe sunt ornamentele cu bufnițe!
În altă ordine de idei, am avut și eu multe jucărioare, de la păpuși, blocuri de construit, seturi de oale cu aragaz la Martinei și alte animaluțe pufoase. Dar, poate cea mai ‘dureroasă’ amintire e cea legată de surprizele Kinder. Când eram mică, mama a avut o perioadă în care îmi lua în fiecare zi câte un ou Kinder. Atunci, chiar erau frumoase surprizele. Reușisem să adun o cutie întreagă plină cu surprizele preferate și o pusesem la loc de cinste pe rafturile bibliotecii din camera mea. Toate bune și frumoase, numai că, într-un weekend au venit in vizită băieții unor prieteni de familie. După ce s-au plictisit de jucăriile pe care le scosesem cu acestă ocazie, au început să escaladeze biblioteca. Așa au dat peste cutie și au făcut ravagii cu ea. Au rupt surprizele și le-au mâzgălit. Cel mai rău mi-a părut după un roboțel care se transforma în tren. Am reușit, totuși, să salvez niște pitici simpatici, pe care îi am și acum pe rafturile bibliotecii :)
Nu tin minte nici o jucarie preferata. Ce ciudat mi se pare acum cand vad povestile celorlalti participanti. M-am jucat si cu papusi si cu masinute, jucarii de plus nu am avut cand eram mica. Cand am crescut, gen 14-15 ani de am inceput sa primesc de la baieti :))
Eu iubeam si eram tare mandra de un catel maro din plus, cu ochii negri ca doi nasturi, care ii apartinuse mamei mele. Eram tare mandra de el si era jucaria preferata. Cred ca-l mai am si acum in casa de la tara, in ultima camera, aceea in care pastram lucrurile ,,de sus” cand eram mica :)
Jucaria mea preferata a fost si este un ursulet maron de plus, cu care dormeam noaptea, nu mai stiu ce am facut cu el.
Dar acum 4 ani mi-a luat prietenul meu un ursulet asemanator :)
Ma simt norocoasa si e un cadou pentru care iti multumesc!
Sunt extraordinare toate aceste decoratiuni de Craciun. Din poze nu prea mi-am dat seama de felul complex in care arata toate. In realitate, toate arata foarte bine, sunt de calitate superioara (ikea e ikea). Steluta m-a fascinat cel mai tare. Asta vara am vazut in Germania la cineva o lampa asemenatoare, doar ca alta forma si in acel moment mi-am dorit si eu, si iata ca “mosul” m-a auzit si am primit-o cadou.
Merci mult, Ruxandra. Mi-ai făcut o bucurie foarte mare! Să ai cele mai frumoase sărbători si sa primesti cat mai multe cadouri, cat mai multe surprize plăcute, si cat mai multe dorinte sa ti se transforme in realitate.
Multumesc frumos, asemenea si tie, si celorlalti care ajung pe aici, printre randuri :)