Ieri m-am dus la Lecția, spectacolul TNRS, și am avut o mică-mică strângere de inimă fiindcă Ionesco e printre preferații mei (ok, asta e ca și cum ai zice că-ți place poezia lui Nichita, dar chiar îmi place, și aia e!) și voiam să-mi placă spectacolul ăsta! Strângere de inimă total nejustificată, dacă mă gândesc că e regizat de Mihai Măniuțiu, jucat de Constantin Chiriac și Ofelia Popii, iar coregrafia e semnată Andreea Gavriliu. Adică… ce-ar fi putut să nu iasă? Nimic. A fost o Lecție perfectă!
Că Ionesco a scris teatru absurd o știe orice elev care a răsfoit cât de cât cartea de română. Și eu cred că n-ai cum să nu te îndrăgostești de piesele lui, cele în care cinismul e atât de subtil disimulat și exhibat în același timp. Lecția, deși un text cu produnde implicații politice, se înscrie în același teatru al absurdului, cu o montare care m-a sedus și nu m-a abandonat până la final!
Sigur, pentru cei care îl cunosc pe Constantin Chiriac dincolo de scenă, în postura de ???il capo dei capi??? la FITS și TNRS, piruetele și mersul pe vârfuri sunt cu atât mai prețioase, fiindcă, inevitabil încerci să observi directorul din rolul profesorului și profesorul din scaunul managerial. Și, da, fără nici un dubiu, joacă magistral, la fel și Ofelia Popii, în rolul școlăriței care e din ce în ce mai zăpăcită, până la durere de dinți, de ???raţionamentul matematic interior???.
Foto: Mihaela Marin | FITS 2015
Fostele eleve, educate acum, sunt închise în cuburi transparente, cântă și se mișcă , în cuburi și cu ele cu tot, sub ???bagheta coregrafică??? a Andreei Gavriliu, iar umerii Ofeliei care se ridică spasmodic pe măsură ce parcursul ei e pavat către un alt cub, nu sunt măsura ignoranței ci doar efectul ???educării???.
Foto: Mihaela Marin | FITS 2015
Și, în final, când profesorul renunță la mânușa de catifea și arată doar mâna de fier, avem o admirabilă secvență video în care figura lui se contopește cu cele ale unor dictatori (mai) celebri: Mao, Stalin sau Mussolini.
Foto: Mihaela Marin | FITS 2015
Am zâmbit, m-am ridicat în picioare și am aplaudat!