Ieri, după conferința de presă de la Q.E.D. am fugit să văd un film franțuzesc, Josephine, fiindcă mi-a plăcut ideea unei fete zapacite cu un motan pe nume Brad Pitt. O comedie destul de ușoară pe care am urmărit-o până la capăt fără să mă plictisesc.

Anul ăsta, pe la vârful topului 100 Cele mai puternice branduri românești, alcătuit de Revista BIZ, o să găsiți câteva mărci care au legătură strânsă cu Farmec: Gerovital (3), Farmec (9), Doina (18), Triumf (20) și Nufăr (43).

Nu cu mult timp în urmă, produsele Farmec, în ciuda calității lor, nu erau percepute ca fiind suficient de cool, poate și pentru că partea de promovare online a producătorului român nu părea suficient dezvoltată. De vreo câțiva ani treaba asta s-a schimbat, mai timid, la început, apoi din ce în ce mai eficient, cu prezentă activă pe toate rețelele sociale. Iar acum, la început de toamnă, au relansat site-ul.

Noi, fetele, avem o grămadă de creme, balsamuri, șampoane, geluri, măști, loțiuni, farduri, batoane, rujuri, pensule, și tot soiul de astfel de jucării care ne împodobesc băile și nu numai. Și nici măcar nu le folosim pe toate! Adică, de fapt, nu știu voi, dar eu nu apuc să le folosesc pe toate! Ceea ce, firește, nu mă împiedică să încerc mereu produse noi, chiar dacă am – deja! – câteva favorite de la care nu abdic.

Și încă n-am zis nimic de cutia cu muuuulte sticle de ojă! Și până la urmă, ce?! E vina noastră că ăștia de la Farmec tot ies pe piață cu produse și tentații noi, toată ziua, bună ziua?!

Eu vorbesc destul de mult la telefon, mai ales cu prietenii care nu mi-s la îndemână în București și mai ales dacă a trecut ceva vreme de când am apucat să vorbim cât de cât pe îndelete. De la discuții profesionale la din alea personale care încep cu “Te-am sunat să mă sfătuiesc cu tine, stai să-ți spun ce s-a întâmplat…” și, de obicei, se termină măcar vreo oră mai târziu. Și, firește, mai sunt ședințele în care mă mai bagă câte o prietenă sau viceversa.

De când toată lumea e pe Facebook, unele discuții s-au mai rărit ori sunt ceva mai scurte fiindcă e mai ușor să vezi ce face cutare sau cutare, însă pentru unele lucruri prefer să pun mâna pe telefon și nu o dată s-a întâmplat să mă prindă miezul nopții într-o conversație începută de cu seara. Iar într-un caz, când abia cunoscusem un domn, am făcut mai multe nopți albe la telefon, exact ca în reclama Vodafone cu cei doi care au o relație la distanță: Închide tu. Nu, închide tu. Și așa s-a făcut dimineață…

Iar asta ne aduce la subiectul…. discuției, dar nu înainte de a urmări clipul de mai jos, după care vă spun ce și cum, că e mare nevoie de ajutorul, creativitatea și ideile voastre. Și e drăguț de tot, o să vă placă !

De-a lungul timpului, am încercat cam toate lugimile şi culorile de păr. Pe rând, castaniul meu a trecut prin mai multe variante de roşcat, negru, diverse tonuri de şaten şi, da, blond. Închis, deschis, şuviţe, toate modelele, mai puţin platinat. A fost lung, scurt, băieţeşte, şi, fireşte, n-am scăpat nici de lungimile intermediare, perioadele în care nu stă nicicum! A. Şi, fireşte, pentru că e ondulat natural, de cele mai multe ori îl întind cu peria rotativă. Şi, săracu’ de el, a rezistat tuturor acestor tratamente nemiloase şi experimentelor mai mult sau mai puţin reuşite.

Până acum cinci ani.

Ieri, poliţia din Stockton, un orăşel californian, a postat pe pagina sa de Facebook, fotografia unui băiat rău care a participat la mai multe atacuri armate, Jeremy Meeks, iar imaginea lui a devenit viral, pentru că răufăcătorul în cauză arată… uhm, bine! Aşa: 

Ştiu, la fel de bine ca orice femeie, cum sunt zilele alea în care părul pur şi simplu n-are chef să stea! Sau, dimpotrivă, stă, dar trist şi fără viaţă. Total necâştigător. Iar asta se întâmplă mai ales când eşti gata să pleci la o întâlnire, fie ea de business sau amoroasă. Pentru compensare, probabil, sunt dimineţi în care e suficient sa-ţi treci mâna prin plete de două ori şi ele să se aşeze de parcă taman ai fi ieşit de la coafor. N-am reuşit să pricep ce se întâmplă, care e motivul pentru care în unele zile e ascultător şi în altele nu – poate ştiţi voi?! Dar am strâns câteva mituri despre îngrijirea podoabei capilare. Poate ajută.

Cât despre zilele în care nu stă şi nu stă, eu îmi fac o coadă sau un coc, ambele joase, pe ceafă (în zilele cu adevărat rele nici măcar coada de cal nu stă locului!), şi fie mă fardez mai tare, fie pun nişte haine sau accesorii mai colorate, ca să iasă ele în evidenţă şi nu părul cel neastâmpărat!

Există câteva produse pentru care inevitabil încercarea de a face o reclamă simpatică e un fel de Fată Morgana… Unii cred că o văd dar, de fapt, ea nu e acolo. Şi uite-aşa avem norişori pufoşi de detergent care se strecoară printre hainele copiilor care joacă fotbal prin noroi, ca nişte porcuşori, sau pe Iuliana Tudor care, fetelor, are să ne spună ceva despre haine, nu mai ştiu ce, atât e de anostă!

Avem raţe care se plimbă cu avionul pe lângă vasele de toaletă, microbi care au propria televiziune, axile perfect netede pe care se aplică deodorante care “ţin” şi 72 de ore…  Apropo de asta, de ce nu pun producătorii de deodorante un mesaj educativ de genul: “Deodorantul nu înlocuieşte ingiena” – oare ei nu se plimbă prin mijloacele de transport în comun vara?!

Când am fost la Londra, astă toamnă, shoppingul nu era câtuşi de puţin pe lista mea de priorităţi. În general nu e, dar în alea trei zile a fost cu atât mai puţin! În mod suficient de ironic, însă, a ajuns acolo din pricina unei doamne care ocupa prea mult loc pe trotuar şi care a trecut grăbită pe lângă mine, agăţându-mi, din mers, geanta. A cărei baretă a cedat nervos la asemenea tratament şi… s-a rupt! Eram pe Regent, am intrat în trei magazine, din mers, din al treilea mi-am luat geantă nouă şi asta ar fi fost tot dacă… nu ne prindea ploaia într-o zi pe lângă Harrods.

Şi-uite-aşa am ajuns să mă plimb prin faimosul magazin!

Domnilor, iată că inevitabilul se produce din nou şi, prin urmare, aşa cum a venit, cu daruri pentru doamne şi domnişoare la categoria Impuse, aşa se şi termină fatidica lună martie, pentru că, vorba poetului, ce e val, ca martie trece! Şi, mă rog, nu e vorba doar de domni, dar mai ales de ei, că ei se vaită şi se plâng cum dă primăvara (calendaristic, cel puţin!) că, vai!, iaaar treeebuieee săăă luăăăm caaadoooouuuuri!

Dar, o ce veste minunată!, 31 martie e aici. De-acum şi până la anul nu mai trebuie, nu? Nu! Greşit!