Conferinţele de genul Zilele BIZ nu presupun doar un efort al organizatorilor şi o pregătire a celor care se vor afla pe scenă, ci şi una a celor care participă şi, eventual, pun întrebări. E una din concluziile acestor zile. O alta e că poţi spune chestii de bun simţ pe care lumea ar trebui să le ştie (dar nu le ştie) şi totuşi să reuşeşti o prezentare memorabilă şi, invers, să spui lucruri foarte interesante într-o prezentare (eufemistic spus) lipsită de atractivitate.
Aş minţi dacă aş spune să toate prezentările de la Zilele BIZ au fost memorabile însă toţi vorbitorii pe care i-am văzut eu au spus câte ceva din care puteai să înveţi. De la unii mai mult, de la alţii mai puţin – şi cum nu se face o prezentare, apropo, e tot un punct bifat!

Azi s-a vorbit despre goodvertising, fericire, creativitate, idei şi poveşti – a fost ziua de Media & Marketing

Se ştie că reclamele la maşini (alea străine!) sunt unele dintre cele mai mişto care s-au făcut în industia publicităţii, căci, da, e excelenţă şi în domeniul ăsta, oricât ne-am distra noi cu producţiile autohtone în pauzele care întrerup emisiunile sau filmele preferate. Farmacia inimii, nu? :D

Însă la Noaptea Devoratorilor de Publicitate din acest sfârşit de săptămână, 16/17 noiembrie, la cinema Patria, în Bucureşti, spoturile difuzate vor deveni filmul sau emisiunea preferată, iar în pauze o să vă distraţi cu Mihai Bobonete de la Cafe Deko si DJ&Producer Mongol, dar şi cu nişte surprize faine pregătite de maşina oficială şi partenerul evenimentului, Mercedes-Benz.

Apropo de asta, au şi o aplicaţie pe pagina lor de FB prin care, dacă votaţi unul dintre cele trei spoturi prezentate acolo, puteţi câştiga una din cele invitaţii la evenimentul de sâmbătă dar şi un test drive cu un Mercedes-Benz Clasa A.

Şi pentru că îmi plac reclamele dar şi pentru că Mercedes-Benz şi cu mine avem o pasiune comună pentru oameni deosebiţi (urmează curând încă o serie de interviuri!), vă ofer şi eu o invitaţie la evenimentul de sâmbătă, una dublă, ca să luaţi şi un pasager împreună cu voi! :)

Pentru asta aş vrea să-mi spuneţi şi mie care e cea mai mişto reclamă la Mercedes pe care o ştiţi voi, cu link către ea – şi poate fi, desigur, chiar una dintre cele trei care se regăsesc în aplicaţie. Atenţie, până diseară la ora 19! E concurs de-o zi!

PS Mie îmi place asta, mă amuză de fiecare dată când o văd:

Update: Invitaţia a fost câştigată de Lucia. Mulţam de comentarii si de reclame, mi-au placut toate, dar invitaţia e doar una!
Totuşi, mai aveţi cinci şanse în aplicaţia de care am scris! Baftă! :)

De bună seamă, Ştefan cel Mare nu e chiar exponentul inovaţiei româneşti. Permanent c-o mână pe sabie, în cei 47 de ani de domnie abia a avut vreme să înalţe vreo câteva mânăstiri (pe unele dintre ele le avem şi azi) şi pentru vreo alte câteva chestiuni culturale, că de ştiinţă nu prea putea fi vorba în condiţiile date. În restul timpului a apărat graniţele de tot felul de vecini, care mai de care mai simpatici: turci, polonezi, unguri. A! Şi din când în când, se mai distra şi cu hoardele tătare, că Moldova era o ţară destul de mică  în comparaţie cu imperiile vremii, şi tocmai de-aia tentantă pentru vecinii “prietenoşi”.

Chiar în timp ce scriu aceste rânduri a început înregistrarea pentru prima din Zilele BIZ 2013, cea dedicată Antreprenoriatului, şi sper că sunteţi acolo sau în drum spre, în orice caz, fiindcă vorbitorii sunt aleşi cu grijă – ca, de altfel, în fiecare dintre cele cinci zile ale evenimentului. Mai mult, azi o să aflăm (mai mult voi, că eu ştiu deja, dar încă nu am voie să spun!) care este topul antreprenorilor români.

Dar nu despre antreprenoriat am vrut să vorbesc cu Marta Uşurelu de data asta, ci despre inovaţie, fiindcă revista pe care o conduce a pus accent pe inovaţie anul acesta, parcă mai mult decât în alţi ani. Şi pe bună dreptate, aş zice, pentru că ideile şi curajul de a le duce mai departe, dincolo de prejudecăţi, bugete şi alte oprelişti sunt, dincolo de utilitatea lor, un exemplu de curaj într-un peisaj în care, de câţiva ani – deja! – cei mai mulţi preferă să nu-şi asume riscuri. Iar cei care vor vorbi în ziua de Inovaţie, departe de a reinventa apa caldă, au fost un pic mai atenţi la ce se întâmplă în jur, au avut idei pe care le-au şi transformat în realitate. Idei care fac bani, nu doar idei premiate!

Săptămâna trecută, într-un cadru informal, am avut ocazia de a sta un pic la poveşti cu Nino Sukhishvili, Executive Producer la Baletul Naţional Georgian, mai bine cunoscut publicului din toată lumea ca Sukhishvili – deşi membrii familiei, dansatorii şi echipa ţin să fie foarte clar să se ştie că ei sunt georgieni (nu ruşi).

Şi pe bună dreptate! Dansul lor are rădăcini adânci în folclorul naţional, însă nu vă gândiţi la învârtitele noastre ci mai degrabă la Căluşari ori la Lord of the Ring fiindcă ce fac georgienii pe scenă e cu adevărat spectaculos: e teatru, dans şi muzică live, iar acest mix transmite o energie debordantă. Iată un mic fragment, ca să vă faceţi o idee:

Noi ăştia, care avem bucuria intersecţiei cu teatrul, ca una dintre cele şapte arte, şi cu teatrul – spaţiul în care se joacă actorii, suntem norocoşi, iar cei care avem chiar mai multe astfel de spaţii la dispoziţie şi, deci, de unde alege, cu atât mai mult, pentru că în România sunt oraşe fără teatru şi fără cinematograf.

Iar când oamenii din oraşele respective nu au teatru în oraş, de bună seamă că şi apetenţa lor pentru aşa ceva e destul de scăzută. Ceea ce o să vă povestesc e o întâmplare adevărată!

Săptămâna trecută am ajuns la liceul Lazăr din Bucureşti pentru a modera întrecerea gazdelor cu oaspeţii de la Sf. Sava într-un concurs menit să le testeze liceenilor cunoaşterea informaţiilor despre Uniune şi Parlamentul European. Întrecerea reuneşte opt dintre cele mai bune licee din Capitală iar premiul este destul de tentant: o excursie la Bruxelles pentru echipa câştigătoare.

Mi se pare lăudabil demersul celor de la biroul de informare al PE în România, şi anume aceea de familiarizare a tinerilor cu poitica europeană, mai ales că se apropie alegerile pentru europarlamentare şi mai ales că, în general, tinerii nu par foarte conştienţi de importanţa votului lor, cum şi de ce acesta poate face diferenţa în ceea ce priveşte viitorul lor.

Da! Turneul lui Peter Gabriel, Back to Front, face  oprire şi la Bucureşti, pe 8 mai. Taman când mă gândeam că ar trebui să mă mobilizez cumva şi să merg pe undeva prin Europa ca să văd şi eu concertul ăsta, fiindcă, spun prietenii care l-au văzut, şi, în general, oricine l-a văzut, că e demenţial!

Nu c-aş fi avut nevoie de asigurări suplimentare. E unul din favoriţii mei!

Aveţi mai jos detalii din comunicatul celor de la EMAGIC:

Ieri am fost la Future Communities, conferinţă şi expoziţie, ambele organizate la Biblioteca Naţională a României. De la conferinţă nu am prins decât ce a spus Raed Arafat despre prezentul şi perspectivele medicinei de urgenţă şi cât de mult ajutor poate veni, (şi) în domeniul ăsta, din direcţia tehnologiilor comunicaţiei. Spre exemplu, pentru că nu toate ambulanţele sunt dotate cu medic, o conexiune bună la internet şi o cameră video ar putea salva viaţa unui pacient prin sfaturile primite de la centru. Am făcut şi noi paşi spre telemedicină, unii dintre ei chiar unici în Europa, cu Vodafone şi Smurd, şi sper că vom mai face, mai mulţi, mai mari.

Însă în sănătate – şi nu numai – se pot face multe lucruri bune cu ajutorul tehnologiei. Ca de exemplu, pentru cei care au diabet şi care, cu ajutorul unui kit special, îşi pot monitoriza glicemia, iar datele sunt trimise automat într-un program care, în caz de valori anormale, alertează pacientul, medicul, un prieten sau un membru al familiei, ajutând la gestionarea bolii. Sau o bază de date prin care fiecare pacient are o fişă pe care orice medic, de oriunde, o poate accesa. Astfel, dacă nu eşti în stare să spui la ce eşti alergic, în caz de urgenţă, când nu e vreme de astfel de teste, medicul se uită în fişa ta şi află că nu trebuie să-ţi facă penicilină, de exemplu.

Am o admiraţie profundă pentru cei care au avut curajul antreprenorial la o scară mai largă, cei care şi-au asumat un rol în comunitate şi, mai ales, şi-au asumat că nişte oameni – viitorii lor angajaţi – vor depinde, financiar cel puţin, de salariul pe care aceşti antreprenori trebuie să-l producă în fiecare lună, inclusiv cei 80% care pleacă spre stat – încă mă deprimă acest procent, apropo!

Şi nu mă refer doar la cei care croiesc un drum pornind de la o idee către un produs şi, ulterior, la o companie care – vor nu vor! – trebuie să continue inovaţia, ci şi la cei care şi-au asumat rolul de a schimba mentalităţi, percepţii, de a face lumea mai bună şi a ne oferi, nouă, celorlalţi, motive de optimism, la cei care au viziune şi, în fine, la cei fără de care toate acestea nu ar ajunge către public, nu suficient, nu “tradus” pe înţelesul oricui.