Noi ăştia, care avem bucuria intersecţiei cu teatrul, ca una dintre cele şapte arte, şi cu teatrul – spaţiul în care se joacă actorii, suntem norocoşi, iar cei care avem chiar mai multe astfel de spaţii la dispoziţie şi, deci, de unde alege, cu atât mai mult, pentru că în România sunt oraşe fără teatru şi fără cinematograf.
Iar când oamenii din oraşele respective nu au teatru în oraş, de bună seamă că şi apetenţa lor pentru aşa ceva e destul de scăzută. Ceea ce o să vă povestesc e o întâmplare adevărată!
Alexandru Gruian, care se ocupă de Centrul Cultural “Drăgan Muntean” din Deva, a vrut să aducă în oraş Felii, spectacolul Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu (TNRS) de Lia Bugnar pentru şi cu Ofelia Popii, cu scenografia lui Dragoş Buhagiar, coregrafia lui Florin Fieroiu şi muzica lui Vlaicu Golcea. E un spectacol despre am auzit doar vorbe bune, aşa cum rar se întâmplă în lumea asta, şi care a adus şi premiul UNITER Ofeliei. Nu că asta ar fi extrem de relevant în general, dar în cazul ăsta e. Pe scurt, un spectacol foarte bun cu o actriţă foarte bună.
Şi omul ăsta, Alexandru Gruian, se străduieşte şi reuşeşte să-l aducă la Deva, cu 30 de lei biletul, ceea ce nici nu e mult pentru ceea ce presupune deplasarea unui spectacol, cu decoruri şi tot calabalâcul de rigoare. Doar că, surpriză, devenii nu prea se înghesuie la bilete. Deşi, înţeleg, la Lala Band n-au avut nici o problemă să plătească de cinci ori mai mult pentru acces.
Dar, na, teatrul nu e subiect de ştiri la TV decât atunci când mor actorii, aşa că organizatorul plin de bune intenţii se vede silit să sune la Sibiu şi să ceară anularea deplasării, fiindcă n-o poate acoperi din biletele vândute: sunt prea puţine.
Dar Sibiul – şi aici e partea minunată! – spune NU! O să jucăm. O să vedem noi cum facem, renegociem, găsim soluţii şi jucăm!
Toată povestea e aici, iar eu am o declaraţie de la Constantin Chiriac, directorul TNRS, cu privire la gestul lor demn de toată lauda:
Publicul e raţiunea noastră de a fi. Din respect pentru acesta vom juca, indiferent dacă în sală sunt 100 sau 1000 de locuri ocupate, dincolo de agresivitatea mediocrităţii. Suntem convinşi că, în timp, orice comunitate îşi poate construi un public bun promovând excelenţa şi calitatea. Vom merge la Deva şi vom juca, aşa cum am promis.
Mă înclin, parol! Şi sper, totuşi, ca sala să fie plină pe 9 noiembrie, când la Deva se joacă Felii.
Dacă aveţi rude sau prieteni acolo, spuneţi-le să meargă şi să se bucure de teatru pentru un ceas jumate! Nu vor regreta!
Leave a Comment