Zilele astea, în timp ce mă pregătesc să plec în “turneul festivalier” anual, la TIFF şi, mai apoi, la FITS, ca să-mi fac un program navigabil prin multitudinea de evenimente pregătite de organizatori şi la Cluj şi la Sibiu, a trebuit să prestez nişte documentare, aşa că am fost mai degrabă preocupată (şi preaocupată) cu trebi culturale. Totuşi, printre rânduri, s-a strecurat şi nişte PR (mă rog, mai mult niţel), şi m-am amuzat cu o colecţie de citate potrivite pentru diferite activităţi din domeniu, după cum puteţi citi mai jos. Dacă vreţi. Dacă nu, nu.
Am scris şi nişte sfaturi. Poate ajută.

Ştiu, la fel de bine ca orice femeie, cum sunt zilele alea în care părul pur şi simplu n-are chef să stea! Sau, dimpotrivă, stă, dar trist şi fără viaţă. Total necâştigător. Iar asta se întâmplă mai ales când eşti gata să pleci la o întâlnire, fie ea de business sau amoroasă. Pentru compensare, probabil, sunt dimineţi în care e suficient sa-ţi treci mâna prin plete de două ori şi ele să se aşeze de parcă taman ai fi ieşit de la coafor. N-am reuşit să pricep ce se întâmplă, care e motivul pentru care în unele zile e ascultător şi în altele nu – poate ştiţi voi?! Dar am strâns câteva mituri despre îngrijirea podoabei capilare. Poate ajută.

Cât despre zilele în care nu stă şi nu stă, eu îmi fac o coadă sau un coc, ambele joase, pe ceafă (în zilele cu adevărat rele nici măcar coada de cal nu stă locului!), şi fie mă fardez mai tare, fie pun nişte haine sau accesorii mai colorate, ca să iasă ele în evidenţă şi nu părul cel neastâmpărat!

Există câteva produse pentru care inevitabil încercarea de a face o reclamă simpatică e un fel de Fată Morgana… Unii cred că o văd dar, de fapt, ea nu e acolo. Şi uite-aşa avem norişori pufoşi de detergent care se strecoară printre hainele copiilor care joacă fotbal prin noroi, ca nişte porcuşori, sau pe Iuliana Tudor care, fetelor, are să ne spună ceva despre haine, nu mai ştiu ce, atât e de anostă!

Avem raţe care se plimbă cu avionul pe lângă vasele de toaletă, microbi care au propria televiziune, axile perfect netede pe care se aplică deodorante care “ţin” şi 72 de ore…  Apropo de asta, de ce nu pun producătorii de deodorante un mesaj educativ de genul: “Deodorantul nu înlocuieşte ingiena” – oare ei nu se plimbă prin mijloacele de transport în comun vara?!

Când am fost la Londra, astă toamnă, shoppingul nu era câtuşi de puţin pe lista mea de priorităţi. În general nu e, dar în alea trei zile a fost cu atât mai puţin! În mod suficient de ironic, însă, a ajuns acolo din pricina unei doamne care ocupa prea mult loc pe trotuar şi care a trecut grăbită pe lângă mine, agăţându-mi, din mers, geanta. A cărei baretă a cedat nervos la asemenea tratament şi… s-a rupt! Eram pe Regent, am intrat în trei magazine, din mers, din al treilea mi-am luat geantă nouă şi asta ar fi fost tot dacă… nu ne prindea ploaia într-o zi pe lângă Harrods.

Şi-uite-aşa am ajuns să mă plimb prin faimosul magazin!

Îmi place mult ideea celor de la Easyjet de promovare a teatrului şi a pieselor lui Shakespeare dar şi faptul că se străduiesc ca ziua de 23 aprilie să devină, oficial, Ziua Shakespeare, acum, când se împlinesc 450 de ani de la moartea dramaturgului. Prin urmare, au găsit cel mai în vârstă domn (91 de ani) care se numeşte William Shakespeare, au vopsit un avion cu portretul celebrului scriitor şi vor organiza spectacole de teatru în aeroporturi dar şi o reprezentaţie specială a piesei Romeo şi Julieta chiar la bordul cursei lor către Verona – cât de drăguţ e asta?!

Mai mult, promovează semnarea unei petiţii prin care 23 aprilie să devină Ziua Shakespeare, considerând că la aşa moştenire culturală se cuvine măcar o zi dedicată. Spre uimirea mea, în câteva zile, de când au pus petiţia online, nu sunt decât 555 de semnături. Cam puţine… Ei au nevoie de 10.000 pentru ca guvernul să ia in considerare petiţia şi să publice un răspuns oficial (de endorsare sau… nu!) şi 100.000 de semnături pentru ca iniţiativa să intre în dezbatere parlamentară.

Mi s-a întâmplat de mai multe ori, lucrând ca om de comunicare pe proiecte cu o componentă culturala, să nu găsesc informaţii suficiente sau bine structurate despre actorii implicaţi într-un proiect sau altul. Mi s-a întâmplat asta şi ca om care duce informaţia mai departe, către public, sau chiar ca “simplu cetăţean” care încearcă să afle mai multe despre un actor văzut pe ecran sau la teatru. În ce a mai jucat? Ce proiecte mai are? Unde mai pot să-l văd?

Poate o să vă surprindă, dar uneori răspunsul la întrebări atât de simple când vine vorba de un artist nu e deloc uşor de găsit. Din motive care îmi scapă, cei mai mulţi actori aleg să nu facă nici măcar lucrurile de bază când vine vorba de (auto)promovarea lor. Şi e păcat!

Domnilor, iată că inevitabilul se produce din nou şi, prin urmare, aşa cum a venit, cu daruri pentru doamne şi domnişoare la categoria Impuse, aşa se şi termină fatidica lună martie, pentru că, vorba poetului, ce e val, ca martie trece! Şi, mă rog, nu e vorba doar de domni, dar mai ales de ei, că ei se vaită şi se plâng cum dă primăvara (calendaristic, cel puţin!) că, vai!, iaaar treeebuieee săăă luăăăm caaadoooouuuuri!

Dar, o ce veste minunată!, 31 martie e aici. De-acum şi până la anul nu mai trebuie, nu? Nu! Greşit!

Poate ştiţi, poate nu, dar, de câţiva ani, agenţiile româneşti de relaţii publice sunt abonate la premiile internaţionale. Fireşte că e un lucru bun din multe motive, printre care şi acela că poate aşa sunt mai uşor de convins companiile străine să nu mai vină cu PR de-acasă ci să se autoservească din ceea ce are de oferit industria autohtonă – că are! Cu bune şi rele deopotrivă, că nimeni nu-i perfect. Şi, nu în ultimul rând (ci poate chiar în primul!), socoteala de la firma mamă nu se potriveşte cu publicul de la reprezentanţa naţională.

Azi a fost publicată lista finaliştilor la Sabre Awards şi sunt şi câteva campanii şi agenţii din România pe listă – o vedeţi mai jos. Bravo!

Într-o epocă în care clienţii au voce proprie, indiferent dacă aleg să folosească asta sau nu, companiile ar trebui să facă eforturi pentru a le facilita accesul către informaţii, în aşa fel încât cel de la Client Service are vreme să bea un pahar cu apă din când în când, iar oamenii de la Call Center pot chiar să respire! Sigur că reţelele sociale ajută, pot fi chiar o parte importantă a procesului, dar site-ul rămâne, totuşi, prima opţiune a oricui te caută.

Din motivul ăsta, câteva milioane de clienţi Cosmote pot fi de-acum mai bucuroşi, pentru că, ta daaaa!, compania a anunţat lansarea noului site: mai atractiv, mai modern, mai intuitiv, mai prietenos.

Ieri am fost toată ziua la PR Forum, cel mai mare eveniment al industriei autohtone de comunicare. De altfel, mi se pare că a fost şi cea mai amplă ediţie de până acum, cu sala plină, un panel de start în care s-au spus lucruri pe bune apoi unul foarte puternic cu invitaţi străini şi seminarii cu teme interesante.

Am notat câteva lucruri din conferinţă, pe care le redau mai jos, şi voi reveni cu seminarul despre PR-ul viitorului şi nişte conclzii.