Îmi place să cred despre mine că reușesc să-mi păstrez o doză de naivitate, pe care o hrănesc ca pe o maia, că tot e la modă produsul zilele astea, pentru că am nevoie să cred că unele lucruri bune și frumoase sunt chiar așa: lucruri bune și frumoase. Iar în vremuri ca asta pe care o traversăm cu toții, cu atât mai mult.

Prin urmare, îmi displace organic orice încercare de profit și prosteală în contextul pandemiei, fie că vorbim de speculanții cu măști ori de loterii care-și îmbracă demersul într-o aparentă caritate.

E mult PR la Oscaruri, de la eforturile biroului de presă al Academiei până la toate detaliile de promovare pentru filmele care parcurg drumul între lista scurtă și cartonașul pe care e scris numele câștigătorilor, de la petreceri și cadouri până la cine pe cine îmbracă, încalță, accesorizează, totul e publicitate, într-o formă sau alta, și toată lumea încearcă să profite.

Până pe 2 februarie, iubitorii sportului alb urmăresc meciurile Australian Open, cel mai tânăr, istoric vorbind, dintre cele patru turnee majore de Grand Slam, alături de cel francez, britanic și american.
România mai are în turneu doi băieți, la juniori, pe Monica Niculescu, care joacă runda a doua la dublu pe 25 ianuarie cu japoneza Misaki Doi, împotriva altor două japoneze, și, desigur, pe Simona Halep, care joacă la noapte (ora 3.30) împotriva Yuliei Putinseva din Kazahstan, locul 38 în ierarhia mondială.
Și, dacă nu știți unde sau cum sa vedeți meciurile, vă zic eu, că am aflat!

Zilele trecute am ajuns la Constanța, dar nu la mare ci la spital. Mai precis, la Județeanul constănțean unde a fost anunțată finalizarea renovării secției de terapie intensivă neonatală, un proiect care a durat aproape trei ani de la gând la desăvârșire și care a fost realizat prin munca și donațiile unei fundații – Vodafone – și a două asociații – Dăruiește Aripi și Inima Copiilor.

Povesteam acum vreo lună și ceva de achiziția UPC România de câtre Vodafone, odată cu anunțul lor oficial despre finalizarea tranzacției, și estimam că vor urma oferte interesante pentru abonații ambelor companii.
Ieri, într-o conferință de presă, cei doi directori – consumer & business – și CEO-ul Vodafone, Murielle Lorilloux, au anunțat aceste oferte și noua campanie de comunicare.

M-am uitat la Game of Thrones abia în toamna lui 2016, când mi-am luat vreo trei săptămâni sălbatice (și sabatice) pentru mine, ca să mă deconectez de la o situație personală nașpa.
Mai încercasem, în câteva rânduri, chiar, să mă uit la serial, dar pur și simplu nu m-a prins. Pentru mine, majoritatea serialelor reprezintă o formă de entertainment care îmi permite să-mi fac pașii pe bandă în timp ce le urmăresc, dar GoT nu e așa. Sunt multe personaje, multe încâlcituri, trebuie atenție, altfel pierzi firul și adio plăcere de a urmări.

Mă pornisem să scriu un text despre comunicarea safe vs comunicarea out of the box, ca urmare a dezbaterii de la BIZ, săptămâna trecută, dar între timp cred că ar fi mai util cumva, și mai ???la zi??? o discuție despre responsabilitate când vine vorba de comunicare, despre rolul și rostul unui consultant de PR, fie că e extern, freelancer sau agenție, fie că e intern.

Săptămâna trecută am avut ocazia să revin la Big Build, evenimentul anual organizat de Habitat pentru oameni faini și muncitori dar care nu au condiții decente de locuit. Bonus, pentru că excursia a fost organizată de VEKA România, am avut parte și de un veritabil How It’s Made, de data asta episodul cu ferestre PVC. Prin urmare, primul popas spre șantierul Big Build 2018 a fost Ceptura, la fabrica Aplast unde am învățat cuvinte noi precum debavurare – cu plăcere!

Acu’ vreo trei luni, când un personaj public a avut ca temă o discuție antifumători, am urmărit comentariile și am intrat pe marea majoritate a linkurilor postate acolo cu sau fără sens. Firește, în primul rând pentru că sunt fumătoare, dar, dincolo de asta, ca om de comunicare interesat de o dezbatere pe teme controversate. Nu reiau aici discuția sau părerile mele, le-am expus atunci, le-am expus și în alte rânduri, nu-i un secret că mă enervează ipocrizia exersată îndelung inclusiv pe tema asta.
Vreo lună mai târziu, la invitația PMI, m-am dus la o discuție deschisă despre sistemul lor heat-not-burn (HNB) care e și la noi pe piață. Discuție cu medici. Am putut să pun orice întrebări am vrut, n-am fost deloc comodă, și mi s-a răspuns. Am publicat atunci pe FB unde sunt și am zis că cine are întrebări… să le adreseze, că le dau mai departe.
Știți câte întrebări au fost? Îhîm! Nici măcar una.

Vă povesteam zilele trecute că ediția asta de festival e mai pe chill. Văd un film, scriu, documentez, mă duc la un concert, mai stau la povești, mai văd un film, mai mă bucur de invitații lui Mihnea Măruță la TIFF Lounge… Când nu mă duc undeva, sunt prin Lounge-ul IQOS din Piața Unirii și mai trag cu urechea la ce spun promoterițele sau la materialele lor informative – deh, metehne de comunicator!