April 22

Taxe letale

Pe ce mai cheltuim 6.535.888,10 lei (fără TVA), adică aproape un milion și jumătate de euro? Păi pe o campanie din care să aflăm că diversele chestii publice sunt, de fapt, pe banii contribuabililor. Suficient de ironic, ni se dau ca exemplu autostrăzi, chestiile alea care la noi se construiesc cu viteza melcului și prețuri nefiresc de mari, școli, și cu toții știm cum e educația în România, și asistență medicală, un alt subiect extrem de trist în frumoasa țărișoară.

Iată spotul, pentru edificare:

Printre altele (citiți aici), proiectul de informare propune și ”Derularea unui curs practic privind organizarea unor campanii media pentru 45 de funcționari publici (Piatra Neamț, Râmnicu Vâlcea, Oradea)” – pardon?!

Bașca, mie mi se pare că la final se aude ”taxe letale”. Cred că se merge pe principiul Ce nu te întărește, te omoară!

anaf

April 1

Criminalii au talent

Probabil ați aflat deja că povestea lacrimogenă a deținutului care a primit patru de DA la cea mai recentă ediție de ”Românii au talent” nu e chiar adevărată. Dacă nu, a scris Simona Tache la ea pe blog, citiți acolo faptele.

Din start, și ca să nu existe dubii, spun și eu că ce a făcut ProTV e de neiertat, indiferent dacă producătorii au știut sau nu adevărul, și anume că, de fapt, tăinuirea de care se jena public și lacrimogen românul ”talentat” este, de fapt, complicitate la o crimă, și încă una sângeroasă.

Dar nu despre asta vreau să scriu, c-a zis Simona ce era de zis, ci despre reacții.
Continue reading

March 30

Apocalipsa după ANAF

Fierbe-n clocote opinia publică referitor la controalele ANAF-ului care a amendat și închis pentru 30 de zile multe locuri în care există casă de marcat, în cea mai mare parte restaurante, baruri. Cafenele și scandaluri, vorba cântecului!

Cel mai des se rostește sau scrie cuvântul ”Abuz!” când vine vorba de controalele cu pricina, mai ales că e vorba și de greșeli cu sume mici, de câțiva lei.
Continue reading

February 19

Cum mi-am pierdut umanitatea

Am citit uluită azi într-un cotidian românesc despre cum mi-aș fi pierdut eu umanitatea. Bine, bine! Articolul nu e despre mine, eu, Ruxandra, ci despre cum eu și cei care gândesc la fel ca mine pe tema asta ne-am fi pierdut umanitatea.

E vorba despre executarea pedepsei la care a fost condamnată definitiv Monica Ridzi, fost ministru al frumoasei noastre țărișoare.
Continue reading

December 16

Ponta și doctoratul: O renuntare fără valoare

Azi premierul a postat pe pagina sa prost gestionată de FB scrisoarea trimisă către rectoratul Universității București prin care își anunță decizia de a renunța la titlul de doctor în drept. După numărul de shares și după comentarii, îmi pare că e o gălușcă aproape înghițită, blabla, uite că recunoaște plagiatul, blabla uite că face ceva onorabil.

Nu, nu recunoaște nici un plagiat, iar gestul, acum, e doar o mișcare de spălare a imaginii și atât. Să citim un pic printre rânduri, da?
Continue reading

November 11

Ce dracu’ vreți, de fapt?

M-am enervat în seara asta, la așa-zisa dezbatere dintre cei doi candidați, pentru că moderatorul a fost o glumă iar Lavinia a fost din cu totul și cu totul alt film. Și pentru că Ponta a depășit orice nivel imaginabil al tupeului. Iar eu am imaginație multă, zău! Un tupeu gros, ca o flegma, împuțit, un tupeu de pui de țigan cerșetor de mahala care te scuipă, pe la spate, după ce ai trecut de el și nu i-ai dat un ban. Probabil cei mai mulți s-ar întoarce să-i ardă o scatoalcă ori chiar o mamă de bătaie și știu că și eu aș fi tentată să fac la fel. Dar n-aș face-o, fiindcă bătaia e ceva mult mai rău decât un scuipat, fiindcă ăla e copil, fiindcă e ilegal și, nu în ultimul rând, pentru că eu sunt bătăioasă nu bătăușă.
Continue reading

November 9

Nedumerirea zilei

Pe 21 octombrie vă povesteam despre programul ediției 2015 a Festivalului George Enescu, încântată de prezența Filarmonicii berlineze dar dezamagită de absența spectacolelor de balet, mai ales că, la edițiile trecute, JTI a sponsorizat aducerea unora dintre cele mai bune trupe și artiști de dans contemporan. Îmi exprimam atunci speranța că poate o să avem parte de-o minune, și nu una oricare ci una pe nume Akram Khan. Continue reading

November 4

Afiș electoral

Vecina mea, una din babe, aia simpatică, mi-a explicat ieri de ce l-a votat pe Ponta: măi, Ruxăndrica, mi-a zis ea cu oarece teamă că ne-am strica bunele relații, l-am votat pe Ponta pentru că măcar ăsta ne dă o speranță cu pensiile alea. Ăilalți nici atât!

Pe net văd tot felul de argumente pentru care electoratul roșu își votează candidatul și îmi dau seama că oamenii sunt atât de speriați de ziua de mâine și de convinși de minciunile premierului încât orice argumente logice n-au cum să le dărâme crezul. Iar când se vor convinge ca totul a fost o minciună va fi fost, vai!, prea târziu. Și nu sunt proști, terminați cu teoria asta! Sunt săraci, speriați și, între timp, au dezvoltat Sindromul Stockholm.
Continue reading