Azi, pe la 11, a avut loc deschiderea Bursei de spectacole de la Sibiu. Evenimentul are aproape douăzeci de ani, a fost, până anul ăsta, în cadrul FITS, acum e independent, și, pentru că am fost la șase ediții în ultimii ani, pot să vă spun că e din ce în ce mai amplu, atât prin numărul participanților dar și prin conferințe.
Nu e vreo replică dintr-un spectacol văzut ieri ci o concluzie a celor două spectacole în limba germană văzute ieri, respectiv ???Moscova mahmură???, la amiază, la Gong, și ???Vizita bătrânei doamne???, seara, la Sindicate. Și care, deși nu mi-au furat avântul dat de primele zile cu spectacole absolut minunate, mi-au tăiat un pic din entuziasm*. Chiar dacă știam oricum că n-o să-mi placă tot ce voi vedea la FITS!
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a rămas așa, cu tilulatura asta, de ani de zile, dar, în fapt, nu mai e, de ceva vreme deja, doar de teatru. Nu doar pentru că spectacolele au loc în locuri neconvenționale, în catedrale, cafenele, librării și pe stradă, ci și pentru că vorbim de dans, literatură, muzică și alte dimensiuni integrate în ceea ce numim, generic, ???artele spectacolului???.
Iar faptul că FITS s-a dezvoltat atât de mult în zona asta neconvențională e un semn de empatie, iar eu prețuiesc foarte mult asta.
Ieri vă povesteam că în prima zi de FITS am văzut trei spectacole, și toate bune. Ei bine, seria de succes a continuat cu alte două producții excelente: Carmen și Dervish – Dansul călugărului. Dacă primul mi-a fost recomandat de cineva în care am mare încredere, că eu nu plănuiam să merg, pe al doilea n-aveam eu de gând să-l ratez. S-a dovedit că amândouă au fost foarte bune!
Anul ăsta sunt (iar) un pic implicată în FITS dincolo de calitatea mea de cronicar și, astfel, am avut bucuria de a da o mână de ajutor (nu aia ruptă, ailaltă), printre altele, și la expoziția de fotografie a lui Adi Bulboacă, unul dintre fotografii oficiali ai festivalului.
Expoziția este găzduită (ca și mine, de altfel!) la hotelul Continental Forum și, dacă ajungeți în Sibiu zilele astea, sper că n-o ratați!
Nu e o noutate: în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu debutează, la finele primei zile, cu un foc de artificii impresionant.
Așa a fost și aseară, și m-am bucurat ca un copil de ele. Dar artificiile, de fapt, începuseră mai devreme, odată cu primul spectacol pe care l-am văzut în festival, Mameloschn – limba în care să ne înțelegem cu toții, o producție Deutsches Theater Berlin.
Deși mă gândeam că ziua de ieri va sta sub semnul regretului apropierii finalului acestei ediții, de fapt nu prea a fost așa! M-am bucurat de fiecare moment festivalier, am mișunat, alături de mii de oameni, pe străzile și piețele Sibiului. Am și tremurat un pic, pe seară, însă doar cât să fie mai bine primit paharul târziu cu vin roșu, servit în companie select(at)ă la Clubul Festivalului !
Marele regret care însoțește și această ediție de FITS este, firește, că nu văd destule spectacole. Destule, sau măcar mai multe, însă echilibrul scris-văzut-scris e, și așa, destul de precar. Mult de scris, mult de văzut, și, deși Contantin Chiriac, președintele FITS, pare să fi găsit formula de a fi în mai multe locuri în același timp, o ține doar pentru sine (serios nu știu cum face!)
Totuși, regretul ăsta nu e relevant pe lângă bucuria unor spectacole pe care vrei să le vezi de multă vreme, întâlniri artistice pe care știi că o să le ai în cadrul Festivalului, așa cum a fost cazul la mine cu Mozart Steps, spectacolul de teatru coregrafic semnat de Gigi Căciuleanu.
E penultima zi, mi-am prelungit șederea până luni, fiindcă nu mă îndur să plec – deși mi-e dor de acasă! – dar și pentru că vreau să fiu aici pentru ultimul act din această ediție de Festival, aplauze și cortină.
De joi, Sibiul e încă și mai plin, iar azi, chiar dacă nu am apucat – încă! – să cutreier străzile, sunetele orașului care ajung până în camera mea de la Conti îmi dau o oarecare măsură a agitației finalului de săptămână și de Festival.
Plus că azi mai vin și alți prieteni pe lângă cei care sunt aici deja!
Programul de voluntariat de la FITS nu e câtuși de puțin mai impresionant decât restul Festivalului. Sunt în jur de 300 de tineri (și chiar mai puțin tineri), din Sibiu, dar nu numai, care vin an de an la FITS pentru a ajuta la buna desfășurare a Festivalului. Fără ei, fără entuziasmul și puterea lor de muncă, toată această sărbătoare a teatrului nu s-ar putea desfășura la asemenea dimensiuni. Mulți dintre ei nu se află la prima ediție de implicare și pe toți îi alege și coordonează Lavinia Alexe, unul dintre cei mai empatici și plini de răbdare oameni pe care îi cunosc!
Pe lângă voluntarii români, însă, an de an, prin EU JapanFest, vin la FITS și voluntari japonezi. Printre cele mai importante motive pentru acest schimb se află experiența de festival și de organizare de spectacole. În Japonia, principala filosofie e munca, nu distracția, iar stresul populației și lipsa experienței lor de a organiza spectacole care să atragă și distreze publicul, în ciuda faptului că au niște săli de spectacol care ar include șapte polivalente autohtone!, duc la o rată de sinucidere semnificativ mai mare decât în Europa, iar asta a devenit o preocupare importantă pentru autoritățile japoneze.
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone