Marele regret care însoțește și această ediție de FITS este, firește, că nu văd destule spectacole. Destule, sau măcar mai multe, însă echilibrul scris-văzut-scris e, și așa, destul de precar. Mult de scris, mult de văzut, și, deși Contantin Chiriac, președintele FITS, pare să fi găsit formula de a fi în mai multe locuri în același timp, o ține doar pentru sine (serios nu știu cum face!)
Totuși, regretul ăsta nu e relevant pe lângă bucuria unor spectacole pe care vrei să le vezi de multă vreme, întâlniri artistice pe care știi că o să le ai în cadrul Festivalului, așa cum a fost cazul la mine cu Mozart Steps, spectacolul de teatru coregrafic semnat de Gigi Căciuleanu.
Spectacolul a fost creat și montat special la Sibiu, cu și pentru trupa Teatrului Național Radu Stanca, și vreau să subliniez asta, pentru că cei pe care i-am vazut aseară pe scenă sunt actori metamorfozați de Gigi Căciuleanu în dansactori. Și, da, e o diferență, tehnica pierde un pic din precizie, însă emoția câștigă proporțional. Așa a fost și aseară, la Mozart Steps, cu toate că aș fi teribil de nedreaptă dacă nu aș remarca și lăuda eforturile (și, mai ales rezultatul!!!) actorilor care au dansat.
Plin de semnificații și simboluri, Mozart Steps e o bucurie de spectacol făcut din dans, umbre, lumini, corpurile dansactorilor și câteva elemente de recuzită care accesorizează sensurile, cum ar fi pietrele de moară pe care le purtăm cu toții la gât, și altele, ingenios inserate în textul coregrafic. N-a lipsit, firește, nici matematica pe care o întâlnim, în mod obișnuit, în spectacolele lui Gigi Căciuleanu – îmi place mult să identific elementele astea în spectacolele sale.
Am recunoscut câteva bucăți din Mozart l’Egyptien, ba chiar îmi venea să și fredonez nițel, așa, în surdină, și am fost sedusă de imaginile minunate oferite de dansactori și lumini, dar și de finalul absolut spectaculos. Nu vă dau mai multe sau alte repere, dar vă recomand să faceți, când s-o mai jucadansa, o excursie culturală la Sibiu. Chiar dacă vedeți doar Mozart Steps, va fi meritat cu vârf și îndesat!
Zic Ziua Gigi Căciuleanu în titlu pentru că ieri după amiază, coregraful a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu (alături de alte personalități ale lumii artistice – și ce drag mi-e proiectul ăsta din FITS!), dar și pentru că al doilea spectacol văzut ieri – tot dans, să mă iertați! – a avut coregrafia semnată tot de el.
Cisne Negro au adus aseară pe scena de la Sindicate încă două spectacole de dans, Extaz brazilian și Viitor anterior. Dacă n primul a fost vorba de reinterpretarea în cheie contemporană a unor mișcări tradiționale din muzica și dansul brazilian, în partea a doua (care mi-a și plăcut mai mult) a fost vorba lebede (Cisne Negro înseamnă Lebăda neagră), însă nu cele clasice, albă și neagră, binecunoscute în dans, ci lebede de foc. Două bucăți din muzica lui Stravinski, Păsări de foc și Artificii au fost reunite într-o singură bucată, Zborul. Mi-a plăcut mult, a fost energie pură, eleganță, pasiune și foc! Cam așa:
_____
Vă reamintesc faptul că poveștile festivaliere vin printrerânduri alături de UniCredit Țiriac Bank, partener principal al Festivalului, și că puteți urmări FITS pe site, FB, Twitter, Instagram și YouTube, și pe #FITS2014, unde mai postez și eu gânduri și imagini.
Leave a Comment