Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a rămas așa, cu tilulatura asta, de ani de zile, dar, în fapt, nu mai e, de ceva vreme deja, doar de teatru. Nu doar pentru că spectacolele au loc în locuri neconvenționale, în catedrale, cafenele, librării și pe stradă, ci și pentru că vorbim de dans, literatură, muzică și alte dimensiuni integrate în ceea ce numim, generic, ???artele spectacolului???.
Iar faptul că FITS s-a dezvoltat atât de mult în zona asta neconvențională e un semn de empatie, iar eu prețuiesc foarte mult asta.
În toată activitatea mea de comunicator sau cronicar am încercat să pun în centrul atenției pe cei cărora mă adresez și să folosesc un limbaj adaptat contextului, ocaziei și partenerilor de dialog și cred, cât se poate de onest, că ăsta e unul dintre ingredientele esențiale pe care orice formă de comunicare (de succes) trebuie să-l aibă la loc de cinste în rețetă.
Prin urmare, faptul că la FITS sunt spectacole pentru toate gusturile și că oricine, indiferent de educație și genul de cultură consumată, poate găsi ceva care să-i placă în acest festival mi se pare cel mai mare câștig pe care acest eveniment îl aduce Sibiului și celor care vin în această perioadă aici.
Fiindcă un spectacol de stradă reușit le poate da curaj celor care nu sunt mari consumatori de cultură să intre și într-o sală de teatru, fără bere și fără semințe, doar pentru bucuria pe care o pot avea în acele câteva zeci de minute de spectacol. Și chiar dacă asta nu se întâmplă în toate cazurile, sunt oricum incluși, au oricum parte de o experiență frumoasă la care se pot raporta și pe care o vor ține minte.
În plus, îmi place că și unii dintre partenerii FITS au înțeles această empatie ca fiind una dintre valorile festivalului și fac activări care nu sunt agresive, vezi internetul wi-fi oferit gratuit de Telekom în Piața Mare și Piața Mică, sau faptul că UniCredit a făcut 15.000 de broșuri cu programul Festivalului, interviuri și recomandări, care sunt acum răspândite prin tot orașul, pentru cei care doresc să afle ce și când pot vedea în cadrul FITS, sau că Aqua Carpatica oferă apă pentru voluntari sau în spațiile de conferințe, sau că Staropramen a pus umbrele la multe terase din oraș. 
Cum ziceam, empatie. Iar asta e a doua valoare despre care scriu în cadrul Jurnalului meu de Festival adus printre rânduri (și) în acest an, de către UniCredit Țiriac Bank.