January 20

Cum să construieşti o pisică (din lut)

Când eram mică, cred că n-aveam trei ani, într-o zi tata m-a luat la el la liceu. Era perioadă de teze, aşa că putea să fie atent la mine în timpul orelor, dar şi la elevi – pe tata nu-l copia nimeni, era lucru ştiut! Fusesem avertizată să stau cuminte şi, căţărată pe scaunul lui, peste care tata pusese şi servieta diplomat ca să fiu mai “înaltă”, îmi vedeam linistită de coloratul meu până când, în liniştea din clasă, m-am gândit să spun, cu voce mică: “Tataaa, desenează şi mie o paaasiiicăăă”, spre râsul tuturor elevilor.
Tata nu ştie să deseneze pisici, iar eu i-am moştenit “talentul”, însă vreo trei decenii mai târziu…

***

Ieri, la cursul de modelaj în lut, am construit o pisică! Mă rog, o cutie-pisică, dar tot o pisică e! Alina, profesoara noastră într-ale modelajului în lut, ne-a spus că avem ca temă a zilei construcţia unor vase din ascultătorul material, dar nu aşa, nişte simple căni ori suporturi pentru creioane, ci nişte vase cu motive antropomorfe, vegetale sau zoomorfe, iar apoi ne-a arătat câteva modele în nişte reviste şi ne-a dat şi câteva idei.

Dacă nu punem la socoteală faptul că prefer să văd desenele animate (la IMAX) 3D, sunt pastă când vine vorba de desen 2D, exceptând formele geometrice, pentru că asta e o materie care mi-a plăcut mult în şcoală, poate chiar la fel de mult ca algebra! Hotărât lucru, însă, talent pentru aşa ceva nu am, iar ăsta este şi unul dintre motivele pentru care am ales să merg la acest curs al Fundaţiei Calea Victoriei. Nu, nu pentru ca să devin talentată ci pentru a-mi depăşi acest minus “artistic” şi pentru a vedea dacă poate fi adus la zero măcar, prin prisma creativităţii. De care nu mă plâng, ce-i drept.

Dar să revenim la subiectul lucrării de ieri, cutia. Sau vaza. Sau ce-o fi să fie, eu încă nu ştiu ce destinaţie aş putea să dau obiectului pe care l-am creat, adică pisicii mele, şi al cărui proces tehnologic a început prin a face o bază, una groasă, cam de-un deget, pe care aveam să construiesc, mai apoi, corpul mâţei. Ideea mea era să fac un fel de bibelou pisică, al cărei cap să fie pe post de capac pentru întreaga construcţie. Pentru asta, însă, ar fi trebuit să fiu în stare să modelez 3D animalul, ceea ce, cu tragică modestie, recunosc: NU SUNT!

Aşa că am ocolit modelarea prpriu-zisă  în felul următor: făcut baza pentru obiect, făcut un arc de cerc din lut, cam aşa:

După asta, am mai făcut o placă de lut, pe care am aplicat (3D, gen, cum am învăţat la lecţia trecută) un corp de pisică, atât cât pot eu să fac, adică un oval, peste care am lipit şi două pretenţii de labuţe, cam din topor făcute, admit, şi mi-am notat în minte să-i construiesc încă două lăbuţe pe baza grozăviei şi, apoi, din lateral şi până în spate, să-i aplic şi-o mândreţe de coadă motănească.

Probabil că ar fi fost o treabă să reuşesc să fac toată treaba cilindrică, însă cum îmi era clar că n-are cum să-mi iasă asta, cu pisica aplicată cu tot, în cele două ore de curs, am ales o scurtătură, adică vasul meu urma să fie rotund doar pe jumătate, iar partea cu pisica va rămâne plată. Cât despre capac, dacă la început îmi propusesem să modelez un guguloi cu urechi şi mustăţi, am renunţat la idee şi am făcut un capac plat peste care am pus, da, un guguloi cu urechi şi mustăţi pe post de “mâner”.

Că guguloiul felin a luat forma capului pisicii din Cheshire n-am ce face, altă formă şi chip n-am ştiut, n-am putut, însă, per total, sunt destul de încântată de ce-a ieşit, chit că, dacă aveam mai mult timp, probabil că aveam şanse ca toată construcţia să fie ceva mai cizelată şi mai îngrijit lucrată. Totuşi, cu toate că lucrările colegelor de curs sunt admirabile şi mult mai îngrijit făcute, nu mi-a fost chiar ruşine cu pisica mea între ele, mai ales, că, pe final, i-am adăugat şi frumuseţe de papion la gât! Totul e să nu-i pice mustăţile când s-o usca lutul! :)

(cealaltă “pisică” este colega de modelaj, Gabriela)

(varianta finală de va-r-ză cutie pisică)

(în asta se vede şi coada!)

Ce ziceţi? Măcar oricine se prinde că acolo e o pisică. ăăăă… v-aţi prins, da?!

Şi acum, ca să vedeţi ce pot face, în două ore, oameni mai talentaţi decât mine, iată operele colegelor de curs:

Şi, în fine, cel pe care l-am admirat cel mai mult, dar care a cărui realizare a şi luat cel mai mult timp, vasul făcut din frunze de lut:

Acest demers face parte din campania cu obiceiuri sănătoase de la Activia, fiindcă mi se pare mai mult decât sănătos pentru minte, inimă şi literatură să te pui în situaţii pentru a căror rezolvare îţi lipseşte talentul potrivit, dar să-ţi păstrezi, totuşi, autoironia şi să încerci să te descurci cât mai bine în ciuda lipsurilor (evidente!). Mai mult, cele două ore în care trudesc artistic, sunt foarte foarte relaxante!

Dacă vă încearcă şi pe voi talentul sau cheful de a meşteri ceva şi, vreme de vreo două ceasuri, de a nu vă mai gândi decât la asta, căutaţi prin cursurile de la Fundaţia Calea Victoriei, e imposibil să nu găsiţi ceva care să vă atragă, fie că e vorba de pictură sau de modă! Distracţie plăcută! :)



Tags: , , , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 20/01/2012 by ruxandra in category "Obiceiuri sănătoase", "texte de tot râsu'

10 COMMENTS :

  1. By nebuloasa on

    Modelatul in lut mi se pare cea mai relaxanta chestie cu putiinta. Iti iei bucata de pamant si te concentrezi atat de tare pe ea, ca uiti de toate grijile. Fain, fain de tot!

    Reply
  2. By ruxandra (Post author) on

    daaaa, e foarte fain! imi place la nebunie, abia astept “lectia” viitoare si chiar ma bate gandul sa cobor la parter, unde am un magazin cu materiale pt artisti, sa’mi cumpar lut si sa perfectionez pisica! sau ce’o iesi! :)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      tiii, ce de distractie a fost acolo! si ce castele dragute au iesit! foarte frumos, multumesc de link :)

      Reply
  3. By Genoveva on

    Sa stii ca mie-mi place cum ti-a iesit pisica ‘shakespeariana’ :)) usor ghilotinata cum se vede mai bine in ultima poza. Foarte originala ca conceptie, felicitari si mult succes mai departe! Astept cu interes urmatoarele capodopere :)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      vaaaai! multumeeeesc! :))
      e chiar bine ghilotinata, ca are corpul pe cutie si capul pe capac. o sa’mi iau lut si o sa incerc sa fac o varianta mai graitoare sau macar una mai finut realizata, ca la asta n’am avut vreme sa lucrez chiar foarte fin: alea doua ore se contracta ceva de speriat cand lucrezi cu lut! :)
      (nu stiu ce facem data viitoare, am inele ca niste studii, dar nu stiu dupa ce. va tin la curent)

      Reply
  4. Pingback: Fericirea autentica « genovevadans

  5. By Monica on

    e tare pisica ta:)

    interesanat fundatia cu activitatile astea:) … cred ca ar fi interesanta o iesire acolo dupa sesiune:)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      dada, cauta la ei, au o multime de ateliere, cursuri si evenimente interesante, da’ sa’mi spui si mie ce’ti alegi, ca’s curioasa ca o… pisica! eu mi’as tot alege si m’as tot duce la inca vreo cateva! :)

      Reply
  6. Pingback: Fericiri cu scoici şi sirene din lut |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *