July 11

JAZZ TM 2014, jurnal de festival: Better Than Anything

Când am acceptat invitația la JazzTM a fost așa, cu un pic de strângere de inimă, pentru că nu mă consider suficient de jazzificată pentru a relata, muzical vorbind, o desfășurare de nume ca cele aflate pe afișul acestei a doua ediții a festivalului. După prima seară, însă, mi-am dat seama că vreo cronică muzicală presărată cu tempouri și armonii ar fi total irelevantă față de ce se întâmplă pe scenă, în spatele și în fața ei. Adică, negreșit, artiștii invitați sunt foarte buni, toți, dar, indiferent de gusturi și preferințe muzicale, că nu toată lumea vibrează la toate concertele, atmosfera este cea care desăvârșește acest melanj muzical și artistic. Și ce atmosferă!

Better than cream cheese and bagels
Better than honey on bread
Better than champagne and pretzels
Better than breakfast in bed

Better than chili rellenos
Better than chocolate eclairs
Better than hothouse tomatoes
Better than fresh bartlett pears


Primii artiști care au urcat aseară pe scenă au fost cei de la Blazzaj, trupă binecunoscută publicului timișorean și nu numai, și o alegere foarte inspirată pentru deschiderea serii – una fără ploaie, apropo! – fiindcă publicul a cântat și dansat încă de la primele piese!

wm_jazz_tm_ziua2TS041

Better than dining a la carte
Or simply gastronomic art
Better than anything except being in love

Better than making a million
Better than being a queen
Better than oil wells and gold mines
Better than pastures of green

A urmat Neil Cowley Trio, cei pe care-i urmărisem și la repetiții și care sunt, pentru mine, revelația acestui festival. Ascultasem, înainte să vin, doar vreo câteva piese, știam că liderul bandului e pianistul cu care Adele a lucrat la albumele ei, dar cam atât. Însă felul în care cei trei își armonizează instrumentele e desăvârșit. Ca să nu mai spun de compoziții și energii! Nu i-aș zice chiar jazz dansant, că, na, înțelegeți de ce nu, dar, cu siguranță, nici nu-ți venea să-i asculți stând jos ca pensionarii în tramvai! Mult plăcut, mult de tot!

Better than finding a horseshoe
Better than losing your head
Better than anything ever thought of
Better than anything ever said

Ah, ha better than singing right out loud
Or being ha, spotted in a crowd
Better than anything except being in love

Fix când a urcat pe scenă, Neil Cowley a asezat pe pian un dinozaur mic, un Tyrannosaurus Rex de jucărie, si care a stat foarte cuminte tot concertul. Firește că n-am putut să nu-l întreb, după, ce era cu fiara de plastic, e muza lui sau ce?! Amuzat, Neil mi-a spus că e varianta minuaturală, de călătorie, a unui frate mai mare pe care îl are acasă și care, de fapt, aparține fiului său de opt ani, că mănca jurnaliști de jazz (îmi văzuse badge-ul de presă la gât) când era mai mic, dar acuma a fost trecut pe meniu vegetarian.wm_jazz_tm_ziua2TS068
Better than elephants, elephants are dancing

Better than clowns on parade
Better than peanuts and popcorn
Better than pink lemonade

– Și nu se supără fiul tău că îi iei jucăria?
– De fapt, el îmi dă dinozaurul când plec și îmi spune că misiunea jucăriei e să-mi aducă aminte de el la toate concertele.
– Ca și cum ai putea uita…
– Ei, nu, desigur. Dar e drăguț, nu crezi?
Da, și eu credeam că e drăguț! :)

Better than rides on the midway
Better than seals blowing horns
Better than men shot through cannons
Better than fresh ears of corn

Ah, better than balancing on a wire
Or watching tigers jump through fire
Better than anything except being in love

În pauza de dinaintea ultimului concert al serii, tehnicienii robotesc pe scenă pentru a aranja totul pentru buna desfășurare. De altfel, o să fac o paranteză aici ca să vă spun că totul e strună și ceas, concertele încep fix la ora anunțată și durează exact cât e prevăzut, și totul se face cu mare precizie. Chapeau bas!

FLVN2162

În culise e freamăt, vine Al Jarreau. Cu un asistent care îl sprijină gentil, nu merge chiar în pași de dans și te aștepți, cumva, să fie mai degrabă morocănos. Dar nu e. Deloc. Absolut deloc. În ciuda pașilor înceți, ai senzația că erupe în spațiul din backstage când salută și începe să strige: Blazzaaaaaj! Neil Cowley! Îi cheamă să-i felicite, să le mulțumească pentru concertele lor, și nu în sensul superior de Mersi, băieți, că i-ați încălzit pentru mine, ci cu respectul unui mare muzician pentru alți mari muzicieni, de la egal la egal. Neil Cowley are emoții, dar le ascunde în spatele ironiilor. Se întoarce zâmbind spre gașca de la Cat Empire și văd pe buzele lui, mut, un OMG.

Better than driving ’round the park
Or watching fireflies after the dark
Better than anything except being in love

Hey, Diana? Yeah?
Are you sure that love is even better than shopping?
Well, there’s a little sale on late floor up at Barneys
But it’s still better

Și pe scenă a erupt Al Jarreau. Nu există alt termen. S-a jucat și a comunicat fantastic atât cu trupa lui (toți muzicieni dintre cei mai buni!) cât și cu publicul. Poate mai ales cu publicul! Veniți în față, haideți aici, plătesc eu amenda!, ne-a spus după vreo câteva piese, invitându-ne în spațiul dintre scaune și gardul care desparte scena și culisele de zona publicului. Sigur că nu era nici o amendă de plătit, dar generozitatea a provocat zâmbete și a încălzit și mai tare atmosfera. Și au cântat de toate pentru toți, într-un permanent dialog cu publicul. Dintre toți, de altfel, am simțit cel mai mult că e mai mult despre public și jazz decât despre el, artistul. De altfel, s-a și autoironizat în câteva rânduri, inclusiv când ne-a arătat cel mai recent album și ne-a spus că e încă o poză urâtă cu el.FLVN2017

După concert, care, deși a durat mai bine de un ceas și jumătate, deși mie mi s-a părut că au trecut doar vreo zece minute, așa fain a fost!, Al Jarreau a coborât binișor de pe scenă, probabil obosit, dar vesel. Câțiva fani se strânseseră la gardul din lateralul scenei, în afara spațiului festivalier, și aplaudau. Al Jarreau le-a strigat Vin acum!, și s-a dus. Deși un gard și o plasă lipită de acesta despărțea artistul de fani, asta nu a împiedicat câtuși de puțin comunicarea, strângerile de mâini și acordarea de autografe. Peste gard au aujuns tricouri albe pe care Al Jarreau le-a semnat, cuminte, rând pe rând, și tot peste gard le-a dat înapoi. Nu pot să vă spun cât de autentic și de fain a fost momentul ăla!

Oh, come on, come on
What about that thirty percent sale at Jimmy Chu’s
And Sak’s Fifth Avenue Friends and Family Day? Ha?
Still better

Și nici cât de minunate i-au fost gândurile (s)puse în cuvinte pentru mine, căci m-am dus la el să-i mulțumesc pentru concert (nici eu nu știam câtă nevoie avea sufletul meu de așa un concert!) și să-i spun că împărțim ziua de naștere. Serios?! Ce tare! Spune cu mine! 12 maaaartie! I-am zis că am făcut și psihologie, tot ca el (Al Jarreau are și master, însă), și a râs:

– ASTA chiar e o coincidență foarte tare! Practici?
– Nu.
– Dar ce faci?
– PR. De mulți ani.

– Eu practic. Jazzul vindecă mințile. Și inimile. E cardiologie! Dar și tu practici, de ce zici că nu, îți trebuie psihologie multă în PR.

Și se apucă să-mi povestească despre ce e important în jazz: momentul. Și când trăiești în prezent – că asta e problema noastră, trăim în prezent, dar nu momentul – trecutul apare în altă lumină, iar viitorul e mai bun în ritmuri de jazz. Beethoven poți să asculți și mâine, e la fel, dar jazzul, jazzul e despre acum, despre momentul ăsta și secunda asta! Acum!

Aș zice că am vorbit mai mult, și chiar așa e, dar de fapt, eu ascultam vrăjită cum omul ăsta, trecut binișor de 70, transmitea, chiar și dincolo de scenă o stare de bucurie pură a trăirii momentului. După tristețea de săptămâna trecută (și pe care încă o resimt în fiecare moment de respiro), aveam nevoie de un asemenea concert și moment și de o asemenea reamintire. De aceea, cu voia voastră, voi păstra pentru sufletul meu restul conversației.

Well, maybe close second
Very close second
Better, more better
Better, better, better

Și așa s-a terminat a doua seară de JazzTM, la ore mici din noapte. În seara asta ascult, pe lângă Teo Milea și Anouska Shankar, The Cat Empire. Un live cu ei mi-am dorit de la prima audiție a lui Lost Song, cândva, cu foarte mulți ani în urmă, la mal de mare, așteptând răsăritul. Și în seara asta o să trăiesc acest concert! Ceea ce, dacă sunteți în Timișoara, vă doresc și vouă!
Piesa din care v-am redat versuri printre rânduri e cea de mai jos:

_____
JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAI.
Parteneri media: Jazz CultureMuzica de VestMixtopia şi Observator Cultural.

 



Tags: , , , , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 11/07/2014 by ruxandra in category "Cântece şi încântări", "evenimente", "ganduri printre randuri

1 COMMENTS :

  1. Pingback: JAZZ™ – povestiri în ramă | Jazz Culture

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *