Anul trecut am fost la Toamna Orădeană, şi mi-a plăcut şi am adus multe poveşti faine de acolo. Anul ăsta nu s-au aliniat agendele (nici măcar aia a festivalului cu pricina, dar asta e altă poveste) şi planetele, dar Oradea are, în perioada asta, un festival de teatru, internaţional chiar, şi de-asta s-a dus acolo Oltea Zambori aka Nebuloasa, şi a avut amabilitatea să scrie următorul guest-post – foarte mulţumesc!!!
Drept răsplată, Olteo, mănâncă o brioşă d-aia cu stafide de la Conti în numele meu! :))
Sub cupola de la Romexpo era destul de întuneric ieri după amiază, dar pe măsură ce coboram spre scena Alegria, m-am surprins emoţionată că aveam să intru, din nou, în culisele Cirque du Soleil. Undeva, la înălţime, se repetă pentru numărul de acrobaţie aeriană. Câţiva artişti sunt la 15 metri de pământ, fac prize şi salturi.
Deodată se aude un zgomot asurzitor, ca un tunet. Unul dintre acrobaţi sărise în plasa de sub ei. Însă, pentru ca talcul de pe palmele lor să nu se aşeze pe scenă, lipită de plasă, sub ea, e un plastic imens care face zgomotul cu pricina. Ai senzaţia că se rupe cupola. “Îi doare când fac asta?”, o întreabă cineva din grupul de jurnalişti pe Vanessa, PR-ul Alegria. “Nu. Câtuşi de puţin. Şi o să vă obişnuiţi cu zgomotul în câteva minute. Cred.. “, adaugă zâmbind.
Câteva zile lipsesc şi eu şi social media trepidează cu scandaluri! Nici nu plecasem bine la mare, c-a apărut discuţia despre The Wall şi problema bloggerilor care primesc invitaţii şi scriu că n-a fost bine sau nu scriu deloc şi de ce sponsorul le-a dat unora invitaţii şi, presupun, deşi n-am văzut să se spună asta explicit, altora nu.
După ce am văzut în Fringe câteva spectacole pe care cu siguranță o să le țin minte, am decis să îmi petrec restul timpului cunoscând oameni noi, de la băieții care conduc o ricşă și cu care descopăr că am prieteni comuni în România, la studenți români și regizori sau actori de peste mări și țări.
Am urcat ieri cu o mână de oameni din ăștia noi nouți pe Arthur Seat, un vulcan mititel (251m) care delimiteaza orașul și de pe care se vede TOT. Toată seara se califică ușor printre cele mai frumoase amintiri pe care le-am strâns până acum.
Acesta este un guest post by Adi Bulboacă, aflat, pentru câteva zile, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Mai multe imagini şi poveşti, la Adi pe site şi pe Facebook.
Căci nimic nu e mai răcoritor decât un spectacol bun, de oricare ar fi el, dar în cazul de faţă, spectacol de teatru, şi nu doar unul, ci 28, reunite frumos sub semnul lui UnderCloud, festivalul independent de… orice! Căci cum-necum, UnderCloud şi-a continuat călătoria prin şi cu producţii independente de teatru independent, ajungând, iată, la ediţia cu numărul şase!
În 2013, UnderCloud se întâmplă la Muzeul Ţăranului Român, cu intrare pe Monetăriei, lângă Piaţa Victoriei – în caz că nu ştiţi, şi găzduieşte multe spectacole faine, alese pe sprânceană, practic cele mai bune producţii independente din stagiunea 2013!
M-am dus să văd spectacolul în care joacă Vasile Flutur: The Island of Doctor Moreau – regia John McEneny, Piper Theatre, New York. Se întâmpla la prânz. Nu o să intru în detalii, dar trebuie să zic că a avut un ritm absolut special… mă mir când a avut publicul timp să respire.
Și acum să trec la subiect. Spectacolul a luat ieri un Bobby Award, care vine împreună cu 5 stele din 5 lângă recenzia revistei oficiale a festivalului, Broadway Baby, şi cu descrieri ca utterly captivating, spellbinding, choreographed to perfection.
Aşa cum am zis aseară pe facebook, anul ăsta (şi sper că “începând de anul ăsta”), Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume, va fi prezent aici, printre rânduri, cu un jurnal foto ţinut de Adi Bulboacă, unul dintre cei mai talentaţi şi pasionaţi fotografi de teatru de pe plaiurile mioritice, care se află, pentru o săptămână, la frumosul Festival. Ocazie cu care blogul meu a căpătat primul său colaborator cu cont de autor!
O să vă mai povestesc despre minunatul Edinburgh, fringe şi festival, zilele viitoare. Deocamdată vă las cu prima corespondenţă de la Adi Bulboacă.
Mi se pare fascinant să asculţi oamenii pasionaţi de ceea ce fac povestind despre arta lor, indiferent de domeniu. Mereu ai ceva de învăţat, iar faptul că lecţiile astea vin sub forma unor poveşti, fără nici o urmă de preţiozitate didactică, le face cu atât mai valoroase.
Am depăşit de ceva vreme curiozitatea cu privire la memorarea textelor de către actori, ba chiar şi faptul că, pentru ei, actoria e o meserie ca oricare alta. Ca la medici. Există unii care-ţi spun doar să iei o aspirină, seara, iar alţii care fac tranplanturi şi alte minuni. Ca la dascăli. Există unii care dictează lecţia din carte şi alţii care te fac să iubeşti materia. Sau ca la şoferi. Unii transportă oamenii ca pe sacii de cartofi, iar alţii ca pe bibelouri!
Cred că tocmai am văzut cel mai fain şi mai autentic spectacol de la Ideo Ideis, ediţia 2013. În lipsa unui alt titlu, i s-a spus “Masterclass cu juriul Ideo Ideis”. Şi nu, nu a fost ceva gen “Învăţăturile juriului Ideo către participanţii la Festival”. N-a fost, aşadar, cu sfaturi, cu faceţi aia, sau faceţi aşa, a fost… despre ei.
Meritul regiei îi revine lui Cătălin Ştefănescu, el a fost cel care i-a provocat (minunate provocări, apropo) cu întrebări scurte, formulate pentru fiecare în parte şi cu întrebări comune, pentru toţi cei patru: Medeea Marinescu, Marius Manole, Andi Vasluianu şi Vlad Zamfirescu.
E bine la Ideo Ideis, de câte ori să zic?! Totuși, titlul de azi nu e un îndemn legat de festival ci titlul unui spectacol de la Teatrul Luni, Green Hours, care a fost invitat aseară în cadrul frumosului festival de la Alexandria. L-am văzut acum 12 ani în sala din Calea Victoriei, și mi-a plăcut mult, însă aseară a avut un efect mai puternic asupta mea. Sigur, toți cei trei protagoniști adaugă rolurilor experiențele dintr-un deceniu și mai bine, și la fel se întâmplă și în fața scenei.
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone