La aniversare printreranduri: Daruri frumoase de la IKEA!
În primii ani din propriul apartament m-am străduit cu voioşie să decorez casa de Crăciun cu ce idei mai faine mi-au trecut prin minte, cu accent pe străduit şi voioşie! Cu timpul, voioşia a ajuns la cote invers proporţionale cu nebunia care se declanşează în preajma Crăciunului, din ce în ce mai devreme parcă, prin magazine, pe Internet, peste tot! Până pe 25 decembrie eram deja sătulă şi tot ce-mi doream era să dorm!
Şi cu toate astea, deşi am încercat, parol!, să nu mai ţin cont decât de tradiţia cadourilor, n-am reuşit!
Pe 23 sau chiar pe 24, mă regăsesc prin piaţă căutând un brad mic, mic, să nu se caţere Domnul Sony în el, un set nou de decoraţiuni, toate cele de trebuinţă pentru pâine făcută în casă şi, fireşte, tradiţionala mea friptură cu fructe pe care o fac exclusiv cu aceast prilej… Mă gândesc ca anul ăsta să inventez altă reţetă, apropo, pentru că asta cu fructe e prea bună ca să n-o fac şi cu alte ocazii. Sau chiar fără nici o ocazie!
Aşa că nu mai opun rezistenţă când vine vorba de aranjat casa şi sufletul pentru sărbătorile de iarnă! Până la urmă, oricât de agresiv s-ar auzi colindele pe stradă, în metrou, în scara blocului, peste tot, Crăciunul este despre a dărui şi a primi, despre lucrurile simple şi importante care, Slavă Cerului!, însă nu s-au schimbat: prieteni, familie, dragoste, zâmbete, căldură şi un dram de magie!
Darul aniversar de astăzi vine de la IKEA şi constă în… bucurii! O plasă mare, mare, mare, cu decoraţiuni de Crăciun care să vă bucure casa, prietenii, dar şi pe voi, mici şi mari! Avem multe globuri, stea luminoasă, lumânari, coroniţă, luminiţe în formă de înger şi n-am uitat nici de hărtia de împachetat! Aş fi putut, desigur, să le împart în mai multe bucurii, mai mici, dar am ales să ofer un singur pachet – foarte consistent, vă rog să mă credeţi! – unui singur cititor de printreranduri care o să aibă sărbători mai frumos decorate! Iar noi, ceilalţi, putem să mergem în vizită la el, muhaha! :))
Ce trebuie să faceţi voi pentru acest dar? Nu prea mult, doar să-mi spuneţi aici, la comentarii, ce era si cum o chema (dacă avea nume) pe jucăria voastră preferată când eraţi mici. Până miercuri, 12 decembrie! Nu am ales degeaba această temă de concurs, pentru că vreau să vă fac să zâmbiţi, dar şi să vă amintesc că nu toţi copiii au jucării şi că IKEA donează câte un euro către Salvaţi Copiii şi UNICEF pentru fiecare jucărie de pluş cumpărată până pe 29 decembrie!
NB Pentru că acest cadou are nişte riscuri evidente la expediere, vă rog să luaţi în seamă că oricine câştigă va trebui să meargă să le ia de la magazinul IKEA din Bucureşti, până pe 21 decembrie. Mulţumesc anticipat pentru înţelegere!
CÂŞTIGĂTOAREA!!!
este Carmen, că aşa au decis extragerile publice de pe FB dar eu vă mulţumesc tuturor pentru comentarii şi amintirile frumoase, m-aţi făcut să-mi fie dor de propria-mi copilărie. Mă rog, mai mult decât de obicei! Sărbători uluitoare să aveţi!
Sunt inconjurata de jucarii de plus de mica. Si acum am prin casa o multime. Cand eram mica mi-am format o mica obsesie pentru maimute, nu stiu de ce. Astfel ca jucaria mea preferata era o maimuta, adusa din New York, care avea un costum facut din imitatie de dolari. Foarte cool :) Zambea larg si canta “Ney York, New York” :)
hahahahaha! sa pui o poza, asta e ceva ce trebuie vazut! :))
Ce concurs frumos! Doua din jucariile mele preferate de cand eram mica au supravietuit (in mod ciudat) si inca le mai am pe acasa printr-o cutie – un aragaz din metal smaltuit, cu o usita mica la cuptor unde am indesat odata boabe de porumb fiert si au mucegait si un cantar din plastic (stil vechi) caruia nu-i mai functioneaza talerele pentru ca am pierdut o piesa. Nu au nume pentru ca nu le-am dat dar inca imi mai sunt tare dragi.
ia uite! nu papusa, nu ursulet! he! :)
Jucaria mea preferata era o papusa de carpa cu blanita pe care am numit-o Lili. Cred ca se afla si acum pe la parinti prin camara. Am tinut la papusa aia ca la o persoana, atat de mult mi-am dorit sa mi-o cumpere parintii mei. Imi si aduc aminte momentul cand in sfarsit mi-au luat-o. Foarte frumoasa ideea concursului, felicitari!
cu drag, multumesc pentru participare! :)
Cand era mica primeam mereu de craciun cate o papusa sau o jucarie de plus, in ciuda faptului ca nu prezentau interes pentru mine. Cel mai mult ma captivau soldateii fratelui meu cu care ma jucam tot timpul. Bineinteles ca nu i-am poreclit in niciun fel dar o sa ii tin minte intotdeauna. Mai ales pe mama care ofta: “Are mama doi baieti!”:)
si eu ma jucam cu masinute! :))
O chema Ţopairipa si era o papusa grasuta, maricica, cu parul negru si ochii verzi. Avea bonetica si scutec si o purtam cu mine peste tot. Cand s-a facut sor’mea un pic mai mare si a inceput sa se joace, Ţopairipa a suferit diverse mutilari, din pacate.
eh, ca toate papusile! :)
Jucaria mea preferata din copilarie era o furnicuta lila, care nu putea sta decat pe burta, pentru ca nu avea stabilitate altfe. Dar eu i-am zis ca e buburuza mea si de aici si numele ei: Bubi. Si acum mai o am acasa, pe birou :))
buburuza fara buline! :)
bine ca n-a patit nimic toti anii astia! eu am pierdut martineii! :)
Jucaria mea preferata: un elefant din cauciuc…Intamplator sau nu,jucaria preferata a fetitei mele este …un elefant din plus.
hehe, ce dragut, Dumbo! :)
Si eu tin minte ca am plans o data o zi intreaga dupa ce am gasit sub brad o papusa Barbie. Ma rog, era mai mult o Cindy, dar nu asta conta, ci faptul ca nu m-am jucat niciodata cu papusi de genul acela. Eu imi imbracam maimuticile mele de plus – Toto, cel mic si Bobo, cel mare, carora peste cativa ani li s-a alaturat si Coco, surioara, care desi arata la fel, am decis ca va fi o “ea” si va purta rochite. Toto si Bobo aveau salopete.
eu aveam urs cu salopeta! si o maimuta care facea scandal cu niste talgere!
Cand eram mica, tot ce imi doream era sa primesc o papusa Barbie.
Insa ai mei nu aveau bani sa imi ia o jucarie atat de scumpa, asa ca intr-un an mi-au luat replica mai ieftina a papusei Barbie, papusa Cindy.
I-am pus numele (sa nu radeti!) Rozalia!. Si o alintam Rozi.
si era cuminte? :)
Jucăria mea preferată era un Mickey Mouse de pluș, căruia îi ziceam, normal, Mickey. Încă îl am acasă și, chiar dacă se observă că e e vechi, antic și de demult(cred că fusese al vreunui frate de-al meu mai mare), e încă preferatul meu :)
ce dragut! taman azi sa’ti amintesti de el, cand e ziua de nastere a lui Disney! :)
eu nu am avut jucarii preferate sau carora sa le dau nume. dar pe prietenul meu imaginar (care i-a fost alaturi pana prin clasa a 11-a) il chema Mihai
pai si pe prietenul tau imaginar de acum tot mihai il cheama! l-am cunocut si eu! :))))
Ah, anul asta e primul cind fac brad la mine acasa, cu familia mea, in casa mea, sub care o sa se tirasca fetita mea. Evident, n-am nici urma de glob sau decoratiune, asa ca tare bine mi-ar prinde cadoul Ikea! :)
Jucaria mea preferata era un pitic de plastic care o infatisa pe Miss Piggy. Am purtat-o cu mine inclusiv cind am venit incoa la facultate. Mi-a disparut din camera de camin, deh, era plin de fani Muppets prin Regie pesemne….
eu am avut tricou cu miss, toti copiii ma invidiau! l-am primit din germania si l-am purtat pana cand, in mod evident, era mult prea mic! :))
Jucaria la care am tinut cel mai mult a fost un trenulet electric primit de la nasa mea inainte de ’89, in vremea ce eram in spital. Cred ca si acum o mai am pe la maica-mea pe acasa, o sa-l caut, a insemnat foarte mult pentru mine. Cum ar insemna si decoratiunile pentru nevasta-mea :).
M-am jucat 4 ani cu un clovn verde cu buline, pe nume Coco. Avea un singur rand de par, de la o ureche la alta, dar pe partea cealalta zambea intr-una, tot de la o ureche la alta.
si n’avea un picior mai lung si unul mai scurt? al meu asa avea. ma rog, nu’s sigura ca din fabricatie… :))
Jucaria mea preferata era o maimuta pe care o chema Muchi. Era tare urata si toti copiii plangeau cand o vedeau, dar eu o iubeam nespus. Avea picioare si maini intocmai ca o papusa normala si o coada lunga. Coada era foarte utila pentru ca o puteam transforma fie in fetita, fie in baietel in functie de hainute :)) Am luat-o cu mine in toate excursiile si vacantele si ii povesteam vrute si nevrute..
Parca da, piciorul de care il tineam cand il caram peste tot:D
Aaah, ce amintiri frumoase mi-ai trezit. :)
Jucaria mea preferata era o purcelusa roz de plus, pe care o chema simplu Purcica. Am primit-o cand eram destul de mica si nu stiu cum de m-am atasat asa de mult de ea, dar ani de zile nu adormeam fara Purcica mea. Acum este pe undeva prin casa, nu m-a lasat inima s-o donez…
papusi si jucarii de plus nu prea au fost, primisem la un moment dat o papusa blonda imbracata in asistenta a carui cap s-a gandit frate’miu sa il rupa si a fost abandonata in sifonier.. ma jucam mai cu avioanele alui mai mare sau imi faceam papusi din carpe precum imi facea bunica atunci cand veneam la tara :)
Pingback: Daruri la aniversare: facem recapitulare! :) | teamcomm.ro
Jucariile mele preferate de cand eram micuta erau cele ale fratilor mei :)) Adica: masinute, soldati, tancuri, roboti, etc. Nu stiu de ce, dar eram foarte atrasa de ele si pe acelea le preferam.
In rest, ma jucam foarte mult cu papusile Barbie si tin minte ca preferatul meu a fost Aladin, bineinteles! :)
Ce concurs fain :-) As face orice pentru un set de decoratiuni pentru pomul de Craciun :-) Dar sa raspund la intrebare, ca sa pot sa particip la concurs. In cazul meu, jucaria preferata era un tobosar de metal, cu cheie, primit cadou de la o matusa. Tin minte si acum ce drag imi era sa sucesc cheia si sa ma uit la tobosar cu merge si bate toba :-)
Eu n-am avut jucarii preferate in sensul adevarat al cuvantului (de genul un teddy bear cu care sa dorm), dar trebuie sa recunosc ca cea mai mare placere era sa ma joc fie cu o gramada (>100) de figurine cu animale (din safari) si dinozauri (preferatii mei), fie sa ma joc cu masinutele (aveam o colectie de vreo 30, numai din alea sport), fie sa adun toate jucariile in bucatarie si sa le predau matematica (scriam cu creta pe pereti, noroc ca mami nu se supara pe mine). :)
Am ezitat sa particip la acest concurs, pentru ca mi-ar fi destul de greu sa ma deplasez in acesta perioada la Bucuresti, in cazul in care as castiga. Dar astazi mi-am amintit ca doi dintre bloggerii ploiesteni lucreaza in capitala, deci as putea aranja cu ei, daca as avea noroc sa castig.
Parintii nostri preferau sa ne cumpere imbracaminte, carti, si jocuri educative. In fiecare an mergeam la colindat pentru a strange bani sa imi cumpar ornamente de brad si jucarii. Cel mai mult am iubit o papusa, pe care am numit-o Cornelia, dupa numele unei prietene a mamei mele, pe care o admiram in secret. Daca nu ma insel, papusa care era cat mine de inalta cand am cumparat-o, este pe undeva prin podul casei in care locuieste mama.
Pai pai paaaaai, jucaria mea mult preferata era un iepure de plus mai mare decat mine. Dupa spusele parintilor, se pare ca il taraiam dupa mine ORIUNDE mergeam iar ei aveau o groaza caci caram dupa mine toate resturile de pe pamant, de afara in casa.
Si mai aveam o “jucarie”, olita albastra de care nu ma dezlipeam caci imi era rusine sa fac in pampers. :))
Thanks for sharing your thoughts about concurs. Regards