Bătrânica

Aseară, după un film, am ieşit în faţă la Sun Plaza să fumez o ţigară până să iau metroul spre casă. Butonam telefonul când mi-a atras atenţia o bătrânică: tocmai ieşise pe uşa rotativă cu un căruţ din ăla pe două roţi cum folosesc bătrânii.

Mi-a atras atenţia pentru că era mărunţică, mergea foarte aplecat, aproape de 90 de grade, însă avea o jachetă cu nasturi la două rânduri, roşie, elegantă, şi, n-aş putea băga mâna în foc, că-s uşor mioapă, dar cred că purta perucă. Era o bătrânică foarte respectabilă şi simpatică, vă spun! Şi avea şi baston.

Cu căruţul după ea, aplecată, pâş-pâş, a luat-o în dreapta, spre treptele care duc către intersecţia de la Piaţa Sudului. Îmi era clar că îi va fi greu să le urce cu postura, căruţul şi bastonul, aşa că mă pregăteam să mă duc spre ea s-o ajut.

Pe trepte urca deja o pereche de tineri, o altă fată se pregătea şi ea să urce cam în acelaţi timp cu bătrânica, în partea de sus mai erau încă două fete. M-am uitat un pic, să văd dacă oricare dintre ei o să facă gestul firesc şi cum asta nu se întâmpla, am întins mâna după geaca de pe scaun ca să mă duc s-o ajut pe doamnă. N-a fost nevoie, totuşi.

Fata care urca singură s-a dus către ea, a întrebat-o, cred, dacă o poate ajuta, apoi a luat căruciorul şi a urcat repede cu el. L-a proptit şi s-a întors s-o ajute pe bătrână să urce. Între timp, însă, băiatul din cuplul care urcase mai devreme coborâse deja după ea şi a luat-o uşor de braţ ca să-o ajute.

Nu cred c-aş fi avut o satisfacţie mai mare nici dacă aş fi ajutat eu însămi bătrânica, fiindcă despre mine ştiu că sunt croită să-mi pese. Bucuria a fost să văd că şi alţii, nişte tineri, sunt aşa.  Gesturi mici, normale, fireşti, ştiu. Dar nu le facem prea des, fiindcă suntem prea atenţi la noi şi prea nepăsători faţă de ceea ce se întâmplă în jur.

Am zâmbit tot drumul către casă şi încă mai zâmbesc. A fost o zi bună!