Nu sunt cea mai blândă cu cei care se ocupă de comunicare, fie că e vorba de agenţii, fie de companii, pentru că ştiu că se poate mai bine şi vreau ca oamenii care se ocupă de asta s-o facă aşa cum trebuie, fiindcă încă mai trebuie să convingem de rolul comunicatorilor şi al comunicării, iar cu greşeli şi execuţii slabe treaba asta n-o să se întâmple.
În egală măsură, zic şi când e de bine, pentru că aş vrea să încurajez şi pe alţii să urmeze exemplele de bună practică, iar după mine asta înseamnă, printre altele, reacţie rapidă şi personalizare.
În exemplul de azi, îi avem pe cei de la MRM şi Don Cafe care au fost atenţi ieri şi au văzut c-am scris pe Facebook ca nu mai am nes de două zile şi nici vreme să ajung să-mi iau (sau uit), aşa că, tot de două zile, pe la ora amiezii mă apucă durerea de cap, pe motiv de tensiune mică. Şi că azi, poa’ să ningă, poa’ să plouă, musai să nu mai uit să-mi iau porţia de cofeină de la magazin! Şi m-aş fi dus, pe cuvânt, doar că n-am mai apucat!
Acu’ vreo jumătate de ceas a venit un curier cu o pungă drăguţă în care erau două borcane de nes de la Don Cafe şi o scrisorică, scrisă de mână, după cum se vede:
Asta apropo şi ce-a scris Hoinaru. În mod normal, când primesc vreun cadou ca blogger, îl arăt pe Facebook, mulţumesc şi, eventual, spun ceva despre interacţiunea cu produsul. Tot în mod normal, însă, nu e vorba de ceva atât de personalizat, un gest mic dar suficient de drăguţ încât să ajungă post pe blog ca exemplu de Aşa da! real-time PR. Voila, ăsta a ajuns! Bravo, Do(m)n Café, şi bravo şi MRM, c-aţi fost pe fază!
Deja mi-am administrat cofeina şi, în consecinţă, pe lângă postul ăsta, mailuri şi alte trebi curente, am terminat şi o a doua tură de haine în maşina de spălat! :))
Oare treaba asta o poate face oricine sau trebuie intai sa ajungem Ruxa si abia apoi sa incercam? :))))
eu n-am incercat si n-am facut nimic, vienela. nu e vorba despre doua borcane cu ness in povestea asta, e vorba despre o buna practica in PR: atentie, specularea unui moment, reactie rapida :)
Am inteles, dar capul meu istet s-a gandit sa glumeasca… Stiu si eu cateva firme care chiar se pricep sa speculeze astfel de momente. Nu stiu daca este cazul sa le mentionez aici… :)
Statistic vorbind, buna practică = cadouri. E știut faptul că relațiile se întrețin cu atenții, dar asta nu înseamnă bună practică. Era bună practică dacă îți comandai prin curier și venea conform program, îndeplinind astfel așteptările.
@Vienela: Oricine poate. 10 clase sunt suficiente.
dam167 – ba nu, si am spus asta foarte clar. daca tu nu vrei/poti sa intelegi, ramane cum am stabilit. nu vb de bune practici comerciale, ci de pr, reputatie, simpatie, d’astea. hai ca nu m’apuc acum sa’ti povestesc ce e si cum se face comunicarea. al’data.