Am citit azi un text patetic scris de o tânără din România care studiază la Londra, unul despre cum l-a omorât Occidentul pe Dumnezeu şi despre cum vrea ea să scape de globalizare şi alte nebunii occidentale şi să se întoarcă în România.
Am citit, am râs, şi eram gata să trec peste, dacă nu m-aş fi uitat în josul paginii la numărul de like-uri. 11.000 (unsprezece mii) de oameni considerau că fătuca are dreptate, că România şi românii sunt buricul pâmântului şi Occidentul e un infern sau aşa ceva. Asta se întâmpla acum vreo trei ore, între timp numărul de like-uri s-a dublat.
Pe bune, cum de sunt 223.000 de oameni cărora le place un asemenea text patetic, scris de o domnişoară a cărei familie are resurse materiale dincolo de comparaţia cu pătura de mijloc din România?! Fata asta, dacă s-o întoarce, n-o să trăiască în România noastră, aia cu probleme, ci într-una aflată deasupra lor, la o înălţime confortabilă.
Dar în România noastră e altfel.
Ieri, la magazinul de unde îmi fac cumpărăturile mici, de zi cu zi, am făcut câţiva paşi în spate la casă, pentru că femeia care era înaintea mea mirosea de-ţi muta nasul. Nu a transpiraţie, că, deh, păţăşti!, se mai întâmplă, ci a jeg! Jeg nespălat de săptămâni, cred, după cum mirosea, chiar şi după ce ieşise din magazin. Ştiţi ce era printre cele câteva chestii cumpărate? Un deodorant. Nu săpun. Deodorant. Iar casiera mi-a spus că mai cumpărase unul şi cu vreo două săptămâni înainte, când mirosea la fel de rău.
Deci asta e România! Ne dăm cu spray peste jeg, eventual unul care, conform reclamei, te protejează 72 de ore!, cerem libertate pentru un infractor, ne facem modele din silicon şi prostioare spuse printre chicoteli, avem o clasă politică de râsul lumii, ne plângem* profesorii că sunt tracasaţi, săracii, cu examene în care trebuie să-şi demonstreze competenţa, bombardăm wall-ul unei super trupe rock cu o cascadorie publicitară**, le spunem englezilor că suntem mai buni decât ei, în ciuda faptului că, pe când oamenii ăia construiau universităţi, noi ne unduiam după cum cânta Imperiul Otoman, exact aşa cum am făcut mai târziu şi cu alţii care au trecut pe-aici, iar când vreun român face ceva demn de menţionat, fie igorăm cu totul reuşita lui, fie ne lăudăm cu ea pe Facebook, ca şi cum ar fi a noastră. Ah, şi să nu uit!, dăm foc unor tablouri pictate de artişti celebri în lume!
România e aia plină de oameni care-i siluiesc gramatica în fel şi chip, mai ales oral, că de scris nu prea se mai skrie (!), o pocesc când şi cum pot, cu gunoaie, nepăsare, manele şi miros de grătar, de Nea şi Tanti Caisă care ştiu ei mai bine despre tot şi orice, de las-o, bă, că merge-aşa! şi de oameni care nu sunt proşti, dar cărora le e prea lene să gândească şi care visează la maşini, bauturi şi haine scumpe în timp ce sparg sămânţa în faţa blocului!
România e ţara celor care n-au citit, anul trecut, nici măcar o carte.
Iar când, în sfârşit, ieşim în stradă pentru a protesta, ne punem papion!
Sigur că nu e asta tot, sigur că sunt şi oameni frumoşi, cu bun simţ, care se străduiesc să facă lucrurile mai bune pentru ei şi pentru cei din jur. Dar oamenii ăştia se simt din ce în ce mai descurajaţi, şi pe bună dreptate. Şi, din păcate, habar nu am care e soluţia, cum se pot opri toate cele de mai sus, nu atâta timp cât oamenii cărora le e lene să gândească reprezintă majoritatea alegătorilor. Pentru ei e suficientă o găleată cu făină, ulei şi zahăr. Păi principiile nu ţine de foame, taică!
* sursa
** nu mă refer la Rom, ei au făcut ce aveau de făcut pentru a-şi promova produsul. Mă refer la toţi cei care au simţit nevoia să comenteze pe pagina Iron Maiden cu poza panoului pe care lui Bruce Dickinson i se atrăgea atenţia că nu e la Budaptesta (sic!)
poza 1 via Ina
Textul tău păcătuieşte prin faptul că ia o situaţie particulară şi o generalizează, după care construieşte ditamai argumentarea pe acea codiţă logico-stilistică.
A, şi da: românii care ajung la universităţi de top cîteodată pleacă doar pe ce au în cap, nu pe posibilităţile părinţilor. Inclusiv în Londra.
În rest, de acord cu tine, sîntem naşpa toţi, ardem tablouri şi puţim.
nu cred ca e cazul domnisoarei din povestea noastra. taticul e businessman, apare la tv, alea alea.
altfel, din pacate, am dreptate cu romanii. doar ca nu suntem naspa toti. unii sunt foarte naspa, altii nu’s deloc naspa :)
Ruxandra, eu consider ca d-soara respectiva a incercat (si cred eu a si reusit) sa-si construiasca nitelus capital politic. Si mai zic doat atat: sper sa nu aveti norocul de asa politician, pentru ca la 21 de ani o vad mai ipocrita si mai ambitioasa decat pe multi politicieni versati.
@gajodillo: problema nu e ca putim neaparat (ca nu sunt toti asa) ci ca traim intr-un sistem in care firescul e nefiresc, toata lumea se plange, dar aproape toti il perpetueaza, unii pentru ca trag avantaje – desi n-ar recunoaste in veci (vezi textul care se plange de politicieni de imi inchipui ca taticul are afaceri sau macar legaturi cu clasa politica), altii pentru ca nu mai au speranta ca se poate schimba ceva si cei mai multi pentru ca sunt convinsi ca altfel nu se poate. Ah, si aproape toata lumea e convinsa ca romanii sunt cel putin speciali. Nu suntem speciali, suntem si noi niste oameni acolo, intre alti oameni. Nici mai prosti, nici mai destepti. Daca am crede mai putin in povesti din astea supranaturale (si nu ma refer neaparat la biserica aici, desi e si ea una din agentiile mitului romanismului superior celorlalte popoare – vezi si textul analizat de Ruxandra), poate am si reusi sa ne schimbam situatia.
dar lenea de a gandi nu e un mit. din pacate. d’aia suntem inforator de usor de manipulat aproape de oricine isi propune asta si are la dispozitie cateva instrumente.
Da, ratasem informatia cu tatal dumisale care ar aparea la TV. desi am citit textul in mai multe locuri, probabil l-am “skimuit’.
Oricum, despre ars tablouri am scris si eu una bucata text :)
Sper sa vada si domnisoara cu un dram mai mult de dor de casa. Si eu am fost acolo si m-am intors. Dar in nici un caz din cauza dorului acestei tari si specimenelor speciale ce o impanzesc.
Se pare ca totusi tablourile n-au fost arse.In rest,cred ca ne cam place sa generalizam scotandu-ne pe noi insine din context.Nu numai ca generalizam un caz dat sau o situatie oarecare dar si spunem ei,aceia,etc fara a gandi nici un moment ca noi am putea fi printre ei,aceia.Vorbim despre Romania si romani fara a ne gandi ca facem parte din Romania si suntem romani.
din pacate, sunt statistici care arata clar ca romanii nu sunt prieteni cu sapunul si pasta de dinti, dar sunt fascinati de branduri de lux. deci nu, nu e o generalizare. la capitolul asta, cu voia ta, nu m’am inclus. si nici la altele de care, de asemenea, nu ma stiu vinovata.
basca, am folosit “noi” nu “ei”.