Nu cred că mai știu să spun care e primul eveniment în organizare căruia am fost implicată, cel mai posibil a fost vreo serbare școlară pregătită pentru 8 martie, știți modelul, “E ziua ta, mămico, în dar ți-am adus inimaaaaa”. Nici măcar n-aș putea spune că atunci a început să-mi placă să fac asta. Dar îmi place!
E ceva legat de toată bucătăria unui eveniment care nu se compară cu nici un alt soi de experiență, o energie bună care vine de la oamenii implicați. Ei se implică pentru că le place, cred în eveniment, artiști, public, loc în comunitate, sunt sumedenie de motive! și datorită acestei implicări apare o energie care nu are asemănare: faptul că munca ta, oricât de mare sau mică, e importantă.
Chiar când scriu aceste rânduri, în fața mea e un cerc mare format din voluntarii Plai, coordonatorii lor (tot voluntari) și co-fondatorul Plai, Norbert Tako, voluntar și el. E ședință. Trag cu urechea, fiindcă sunt curioasă cum se întâmplă lucrurile, cum e energia. Au început cu câteva glume, de destins atmosfera, chiar dacă nu era nevoie. Se simte că fiecare e implicat și e aici în mod asumat, responsbil. Până acum, în câteva ore, am văzut cum e: fiecare se duce și face orice e nevoie. “Trebuie șapte oameni ca să mute niște bănci”
Se ridică mai mulți, se mută băncile.
Tako le spune că e important să se zâmbească, să nu se alerge prin incinta muzeului și poate cel mai important, că urmează niște zile de foc pentru toată lumea și că, în cazul în care se întâmplă ca unul sau altul să nu mai poată face ce are de făcut, să spună, dar să vină și cu înlocuitor, și că e important ca nimeni să nu ia nimic personal. E de la sine înțeles că toată lumea e aici pentru că vrea să fie aici și să ajute la Plai.
Se discută și chestii mai concrete, nu vă zic despre ele, că nu e treaba publicului să le știe ci doar să se bucure de buna desfășurare a festivalului, dar pot să vă spun – inclusiv din perspectiva unui organizator de evenimente – că nu le scapă nimic. Orice mic detaliu e verificat, totul trebuie să meargă strună.
Nu știu câți voluntari sunt în cort la ședința asta, vreo 40 și ceva, cred, cam jumătate din numărul total. Ceilalți mai au treabă, care pe unde, vor afla și ei toate detaliile de la ședință.
Încă puțin și se înserează. Ploaia a stat. Mâine începe Plai. Zaz e deja la Timișoara. Și mă bucur că am venit și eu. E o atmosferă bună de tot!
Pentru că e contagios, dar şi pentru că senzaţia de implicare într-un festival e taaaare mişto, poftim, am facut şi eu un pic de muncă, la vopsit mese făcute din paleţi :)