September 8

Un interviu de stă mâţa în coadă!

Bună! Sunt eu, Domnul Sony, motanul!
Am deja câteva articole guestpostate aici, printre rânduri, unele s-au bucurat de un relativ succes, aşa că am prins curaj şi am realizat un interviu în premieră, o discuţie extrem de drăguţă cu exponentul unei noi specii, una descoperită recent de o agenţie de comunicare din România!!!

Este vorba de suriCATul de birou, un pisic accesoriu, dar nu precum găina Iuliei Albu, că ăsta micu’ e deştept şi nu s-ar face nimeni de râs cu el, şi mai şi vorbeşte, după cum o să citiţi voi mai jos! Şi, pe deasupra, nici nu e câine!

Tony, the suriCAT
Tony, the suriCAT

– Tu esti pisicul Tony, eu sunt motanul Sony! Nu ţi se pare nimic ciudat? Adică te cheama aproape ca pe mine!
De unde e numele ăsta?
– De la Tony the Tiger – cineva a zis ca am potential de mic. Sau ca as putea sa fiu personaj de desene animate, cu urechile pe care le am. De fapt, urechile ajuta la zbor. De exemplu atunci cand vreau sa sar direct in brate la cineva urechile ma duc direct la tinta…

Tigrul Tony
Tigrul Tony
– Câţi ani ai tu? Care e povestea ta?
– Daca-mi amintesc bine, am doua luni, ceea ce inseamna 1,16 ani. Pentru varsta asta, remarci cate chestii stiu, nu?
– Da’ de ce ai urechile astea aşa de mari?
– Ca sa aud mai bine cand vin fetele la birou si cand scutura pliculetele cu mancare si cand imi aduc biscuiti… Hmmm, sunt destul de utile urechile astea, lasa-ma un pic sa le scarpin.
– Ce ştii să faci?
– Ordine pe birouri. Asta e specializarea de baza si, marturisesc, cat eram si cu sor’mea, eram o echipa imbatabila.

Tony (dr) si sora lui
Tony (dr) si sora lui

In rest, stiu sa capsez agende si calendare, sa sap pamantul in ghivece, sa sar in doua picioare pe loc, sa pup (asta am inteles ca e o competenta foarte importanta) si, evident, sa torc cu mai multa sau mai putina intensitate.
– Eşti cuminte? Mănânci tot?
– Ce inseamna asta? Dar astalalta?
– Da’ cu alti pisici te înţelegi?
– Eu cu ele da, ele cu mine nu – stiu un motan care m-ar minca din priviri, il cheama Luca, dar l-am pus la respect cand m-am rastit la el si mi-am zbirlit coafura.
– Ce vrei sa te faci când o să creşti mare?
– Iubirea lu’ mama… Fetele de la birou imi spun ca si pentru asta am potential…
– Zi şi tu ceva ca să convingi lumea că eşti un pisoi de luat acasă!
– Miau?

Tony, suriCATul de birou
Tony, suriCATul de birou

***

Tony e în căutarea unei familii adoptive şi, pentru că locuieşte momentan într-o agenţie de comunicare (Premium!), a învăţat deja câteva lucruri de bază, cum ar fi atragerea atenţiei, interviuri (după cum se vede!), tehnica “hit and run” asociată corect cu “No comment!”, iar în prezent negociază un cec în alb cu iubire contra oameni binevoitori care să aibă grijă de el. Adică e foarte adoptabil!
Şi nu trebuie să vă explic, eu, Domnul Sony, ce important şi ce bine şi ce onoare e să te salute un pisoi de fiecare dată când ajungi acasă. Sunt cel mai bun lucru care s-a întâmplat acestui apartament şi acestei fete care are grijă de mine!

Pentru detalii contact Tony SuriCAT, vă rog să mă contactaţi via comentarii, cu adresă validă de mail. Şi dacă voi nu, daţi mai departe, vă rog, să-i găsim o familie lui Tony! Miau şi vouă!


Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 08/09/2013 by ruxandra in category "domnul Sony", "Interviuri", "texte de tot râsu'

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *