Dacă n-ați reușit să ajungeți la TIFF, fie că e vorba de Cluj, București sau Sibiu, aveți o bună șansă la recuperat muuuulte filme dintr-un foc, mâine seară, la Romexpo, la ShortsUP, festivalul de scurt metraje!
Dacă n-ați reușit să ajungeți la TIFF, fie că e vorba de Cluj, București sau Sibiu, aveți o bună șansă la recuperat muuuulte filme dintr-un foc, mâine seară, la Romexpo, la ShortsUP, festivalul de scurt metraje!
Probabil știți deja situația disperată în care se află Grecia, între ciocanul incapacității de plată și nicovala unor măsuri radicale de austeritate, în timp ce, am impresia, poporul o scaldă într-o superbă nepăsare! Marea și peștele sunt tot acolo, măslinele în copaci, feta pe la căprițe, niște uzo s-ar mai face, ruinele, insulele și acoperișurile albastre vor fi în continuare o atracție pentru turiști, deci cumva se gândesc că se descurcă. Și, cumva, chiar se vor descurca. Dacă nu cedează EUropa, probabil vor sări chinezii ori rușii.
Ieri, în avion, fără prevederea de a-mi fi luat ceva de citit pentru ora aia și în disperare de cauză, am cerut un ziar. N-aveau decât Bursa și, dincolo de articolele despre Grexit, am găsit unul mai mic în care se discutau prevederile noului Cod Fiscal și, printre altele, scăderea accizelor la alcool.
Am citit cu atenție, poate zice ceva și despre tutun, dar nimic despre asta. Deci în continuare aproximativ 80% din cât plătesc pe un pachet de țigări se duce la stat!
Dar, teoretic, se ieftinește băutura!
Pentru că a cam început sezonul concediilor și drumurilor la mare, la soare, preocuparea pentru bronzul perfect, mi-am zis că poate n-ar fi rău să scriu despre importanța protecției solare. Mai ales că, la începutul lunii, pe când eram la TIFF, după o noapte tremurată în Piața Unirii, a doua zi, la Bonțida, cu doar un pic de soare și fără excesiv de multe grade Celsius, seara, la hotel, am descoperit că eram nițel prăjită. Cu frisoane incluse.
Mi-a plăcut mult ideea celor de la MasterCard de a oferi o experiență de star la ceremonia de premiere din cadrul TIFF 2015. Covor roșu, ținută de designer, coafor și make-up realizate de profesioniști și, desigur, emoțiile aferente!
Tot ce aveai de făcut pentru a câștiga o asemenea experiență era să completezi, pe pagina lor de Facebook, fraza ???Mă simt ca un star atunci când…??? și gata!, intrai în concurs!
Câștigătoarea, căci a fost o ???ea???, se numește Andreea Georgescu, e medic stomatolog, și, fiindcă am fost curioasă de impresii, am stat un pic la povesti după ce experiența de star a trecut și au rămas doar amintirile.
E sfârșit de iunie și plouă. Pățăști, cum ar zice compatrioții mei din Ardeal, care-și pun mintenaș o pelerină și niște cizme de cauciu și își văd liniștiți mai departe de treabă. Dar pentru ăia neînvățați cu ploaia, că, probabil, în România lor asfaltul se usucă instant când plouă, e dramă mare la Electric Castle anul ăsta.
Unii au luat-o în râs și glumă, cu bășcălia și meme-urile de rigoare, alții se plâng și cârcotesc, nene, nonstop, explicându-le ei organizatorilor ce și cum trebuie făcut, de parcă s-ar fi adunat în Bonțida effing crema specialiștilor în DacăPlouăLaFestivalogie!
Oare știți voi cine a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe bilete vândute, 1,6 milioane, într-o singură zi? Sau cine a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe, 17, Brit Awards? Și, pe lângă voce, se mai pricepe să cânte și la chitară, vioară, tobe, pian ori muzicuță?
Sau cine o să vină, în sfârșit, în România, pentru un super concert, pe 17 iulie?
Dacă nu știți, și nici nu vă interesează, e ok, puteți să vă opriți aici cu cititul: postul și concursul ăsta nu sunt pentru voi :)
Am ajuns acasă de vreo două zile, tot cu gândul la FITS, ăsta care tocmai s-a terminat, ăla care urmează. A fost una dintre cele mai bune ediții pentru mine, cu mult frumos, cu mult drag, cu multe de făcut și de îngrijit, prieteni noi și mai puțin noi, bucurii, minunări și nelipsitul dans în ploaie la Clubul festivalului.
Festivalul de teatru de la Sibiu este despre toate astea și multe altele, dar în primul rând e despre public și echipă, despre implicare, pasiune, respect și empatie.
După zece zile minunate de festival de teatru la Sibiu, am revenit în București și, metehne de PR, am căutat să văd cum s-a oglindit FITS în presă și online. Spre trista mea mirare, cele mai multe știri recente sunt legate de rochia pe care a purtat-o Carmen Iohannis la spectacolul ???Ultima bandă a lui Krapp???.
Am văzut-o, live, pe prima doamnă în balconul sălii Thalia, ba chiar am admirat-o fiindcă arăta bine și, mai mult, mi-a plăcut teribil vibe-ul care venea dinspre cuplul Iohannis. Oamenii ăstia sunt împreună, se iubesc, se admiră, se cunosc, se plac, iar asta se vede cu ochiul liber.
După cum am tot povestit aici, la ediția asta de FITS, cu foarte puține excepții, am vazut doar spectacole bune și foarte bune. Am avut noroc, am mers pe pariuri mai degrabă sigure și pe recomandări pe care le știam de încredere – n-am idee. Dar mie mi-a plăcut!
Cu toate astea, nu am găsit momentul de pumn în stomac, ăla care să mă emoționeze foarte tare, până la lacrimi (dacă nu punem la socoteală bonusul cu public de la Imagine All the People), ceva suficient de puternic încât să-mi schimbe o perspectivă, de exemplu.