Domnul Sony e un pisoi vocal, cu personalitate dar şi cu voce aparte. Uneori se duce la uşa apartamentului, se pune în fund şi începe să miaune. Ca un câine, lesa-n gură-i mai lipseşte!
Vrea atenţie. Eu am treabă. El tot vrea atenţie. Şi uite-aşa, până nu primeşte, nu se termină concertul! Şi pe urmă mai există tot soiul de “mrau”-uri, ala de lene, de te aud, de ce faci..i o întreagă pleiadă de sunete.
În schimb, ştie când vorbesc cu el. Şi ştie de “nu!”, dar asta nu înseamnă că şi execută!

Oare să-l înscriu la Vocea României? Motanii au talent? La expresiviate sigur ar lua notă maximă!

Probabil ştirea zilei ar trebui să fie condamnarea la închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu şi a altui profesor faimos, Dr. Mencinicopschi, dar nu e, că sentinţa poate fi – şi o să fie! – atacată. În caz că nu ştiţi, dosarul a fost deschis pentru privatizarea frauduloasă a Institutului pentru Cercetări Alimentare (ICA), iar prejudiciul se ridică decât la vreo şaij dă milioane! Dă euro!

Bani de la stat, adică de la mine, de la tine, ăia care facem cea mai păguboasă afacere cu statul român: plătim taxe şi în schimb primim… patru litere. Din partea mea, n-au decât să putrezească în puşcărie, toţi ăia 13 care sunt acuzaţi în dosarul ăsta, şi toţi ceilalţi despre care justiţia, mai mult şchioapă decât oarbă, cum e la noi, îi condamnă!

Dar, cum ziceam, nu asta e ştirea zilei, e alta.

Anul ăsta am fost implicată într-una din surprizele – plăcute, sper! – pe care cei de la Evensys le-au pregătit participanţilor la Webstock, drept urmare am un pic mai multe aşteptări de la aceasă ediţie. Asta, cu toate că am întâlnit, deja!, 15 oameni speciali, o colecţie deosebită de oameni care nu s-au mulţumit să fie ci să facă. Şi nu puţin! Îi veţi cunoaşte şi voi mâine şi sper că vă vor fi inspiraţie, tot aşa cum mi-au fost şi mie.

M-am uitat azi peste ce scriam de la acest eveniment în 2011 şi în 2012, practic, premisele ediţiei de mâine. Aş vrea să cred că am crescut şi că ne maturizăm, fără, însă, a uita că joaca este bună. Citiţi!

Am citit mult despre ea, azi şi în alte rânduri. Nu doar o voce specială, remarcată în ţară, dar nu numai, ci şi un om special.
Pentru că nu puteam lăsa 100 de ani de la naşterea ei nemarcaţi cumva, am ales să vă arăt o parte din filmul Pina, în care se dansează pe cântecul Mariei Tănase şi un cover de la Pink Martini.

Pink Martini au concert la Bucureşti în 15 octombrie. Mai mult ca sigur, vor cânta şi piesa asta. Ca să nu spuneţi că nu v-am zis. Bilete aici.

La finele săptămânii trecute, după o perioadă de mâncat în oraş (c-am fost în deplasare şi gazda nu gătea! :p), take out sau comandat acasă (din lipsă acută de timp), am ajuns la piaţă. Ca de obicei, la Matache, care, chiar şi fără hala-i celebră, rămâne una dintre cele mai bune pieţe din oraş.

Bogăţie şi risipă de gusturi şi culori, atât de multe încât cu greu am ales doar câteva legume… aş fi făcut ca la şaorma, cu de toate, atât de frumos şi îmbietor arătau, chiar şi crude. Sau mai ales crude. Tot pentru că, înca o vreme, rămân pe lânga casa omului, mi-am propus şi o cură, cât de cât. Dacă nu de slăbire (pentru că ficatul meu e oricum prea ocupat cu nişte medicamente pe care sunt nevoită să le iau), măcar de detoxifiere. Şi cum asta presupune să gătesc mai la abur, mai fără ulei, sare şi, drept urmare, mai fără gust, am făcut ce fac ori de câte ori am vreo dilemă culinară: am sunat la mama!

Anul trecut am fost la Toamna Orădeană, şi mi-a plăcut şi am adus multe poveşti faine de acolo. Anul ăsta nu s-au aliniat agendele (nici măcar aia a festivalului cu pricina, dar asta e altă poveste) şi planetele, dar Oradea are, în perioada asta, un festival de teatru, internaţional chiar, şi de-asta s-a dus acolo Oltea Zambori aka Nebuloasa, şi a avut amabilitatea să scrie următorul guest-post – foarte mulţumesc!!!
Drept răsplată, Olteo, mănâncă o brioşă d-aia cu stafide de la Conti în numele meu! :))

Mulţi dintre prietenii şi amicii meu au pisici şi mulţi dintre ei au obiceiuri de îngrijire a felinelor din dotare, unele după ureche, altele din cărţi. Eu am întrebat un veterinar, pe doamna  dr. Anca Tomşa, specialist în pisici de la Purina, cam tot ce mi-a trecut şi tot ce v-a trecut prin minte cu privire la cea mai bună îngrijire pentru pisici. Întrebările, dar şi răspunsurile, mai jos. Atenţie, sunt destul de multe, prin urmare e un post ceva mai lung decât de obicei. Dacă totuşi aveţi vreo pisică prin preajmă, său doar sunteţi curioşi ca ele, eu zic să citiţi.

… ţi se face dor de un cer violet în care, luna, dacă ai găsi-o, albă ar fi. Toată. Cam aşa:

Şi îţi dai seama că, da, ai putea s-o pictezi, totul şi orice poate fi pictat în oricâte culori şi tonuri ne duce mintea şi imaginaţia. Adevărul este, însă, că luna rămâne pe cer, şi e mai bine că se întâmplă aşa, altfel s-ar duce naibii nişte repere.
E atât de simplu.

Care va să zică, după ce că cinematografele “de stat” sunt vai de capul lor, cu câteva excepţii, lăsate în paragină sau devenite săli de bingo, onor deputatul român Victor Cristea se găseşte să facă şi nişte critici legate de unul dintre filmele cele mai apreciate în istoria postdecembristă a filmului autohton. Mă refer, desigur, la Poziţia copilului.

Domnul deputat Victor Cristea, profesor de fizică, de altfel, nu critic de film sau ceva cât de cât legat de asta, consideră că filmul a luat Ursul de Aur pentru că străinii vor să facă mişto de învăţământul românesc. Şi este foarte indignat: “Am vrut să ies din sală când a început filmul. Noi venim să îi mai dăm artistului bani? Să ne denigreze si sa ne faca inculti?!”, a declarat deputatul de la tribuna Parlamentului (sursa – mersi, Maria!)

Nu cumva acel film a fost premiat pentru ca se doreste denigrarea poporului roman si minimalizarea activitatii in invatamantul nostru? (…) Noi ne chinuim sa dam o educatie copiilor la scoala (…), a continuat parlamentarul (sursa) a cărui activitate o găsiţi aici.

Când am fost în penitenciarul de femei Târgşor, mi-a atras atenţia una dintre deţinute (privatele de libertate, aşa li se spune oficial), nu neapărat pentru că era foarte tânără, machiată, cu părul aranjat, frumoasă, ci pentru că era, cumva ciudat şi diferit faţă de celalte, sfidătoare. Teoretic, n-aş fi avut voie să vorbesc cu ea, dar am întrebat-o, totuşi, pentru ce-i acolo.

– Trafic de persoane.
– Adică ai obligat alte femei să se prostitueze? Femei tinere, ca tine?
– Exact.  Ori asta, ori eu în locul lor. Tu ce-ai fi ales?