Anul ăsta, Comedy Cluj propune câteva evenimente conexe festivalului de film, iar aseară am asistat cu plăcere la unul dintre ele, și anume spectacolul Carpathian Garden scris de Radu Iacoban și inspirat, vai!, din realitatea frumoasei țărișoare care umblă prin lume acoperită doar c-o frunză.

O comedie, fără îndoială, la care n-am avut cum să nu râd, că e bine scrisă și foarte bine jucată de Radu Iacoban alături de TudorAaron Istodor, dar care, de fapt, ar fi trebuit să ne întristeze, cred, fiindcă trecerea în revistă a apucăturilor autohtone n-are cum să-ți placă, la o adică… Chiar și când, repet, e prezentată cu umor.

Din pricina răcelii, am ratat cu brio ambele avanpremiere ale filmului Q.E.D. la București, așa că m-am bucurat peste poate când l-am văzut în programul Comedy CLuj. Răceală sau nu, aici nu am alt program decât festivalul, așa că de data asta nu mai aveam cum să-l ratez.

L-am văzut aseară, la cinematograful Florin Piersic, într-o sală plină, în ciuda meciului de fotbal România-Ungaria care se juca pe la aceeași oră. Și mi-a plăcut foarte mult.

Cred că asistăm la cea mai mizerabilă campanie electorală pentru președinție și aproape că nu trece o zi fără declarații suficient de suculente… dar care demonstrează că ori nu avem consultanți buni materie comunicare politică ori candidații sunt atât de convinși că e bine ce fac de capul lor încât nu vor (să asculte de) consultanți.

Dar Gabi Firea nu e de ieri, de azi, în meseria cu vorbele. Poetă, jurnalistă, fostă purtătoare de cuvânt a guverului și moderatoare TV, ai zice că știe instinctiv ce e ok să scoată pe gură și ce nu. fie că vorbește în calitate de purtătoare de vorbe a campaniei prezidențiale PSD sau ca simplu cetățean. Și, când colo, ce să vezi?! Nu știe!

Am tot citit că la Cluj s-a format un grup destul de numeros de persoane care circulă pe gratis cu mijloacele de transport în comun. Nu pentru că ar merita sau ar avea dreptul la gratuitate, ca pensionarii, ci pentru că nu vor să plătească. Înțeleg că există un grup de FB dedicat în care se anunță pe ce linii sunt controlorii ba chiar și o aplicație făcută în același scop.

Mie mi se pare o mizerie toată povestea asta și am și spus asta pe FB. În replică, mi s-a explicat că e foarte bine că nu se plătește, pentru că transportul în comun e pe bani publici, deci din buzunarul fiecăruia, deci de ce să mai plătim încă o dată. Și oricum condițiile sunt proaste! Și oricum se fură în România!

No comment e răspunsul ăla pe care jurnaliștii nu vor să-l audă și nici un PR care se respectă n-ar vrea să-l dea fiindcă e la fel de transparent și de benefic pentru organizație precum ???mi-a mâncat cățelul tema!???. No comment e ca invocarea lui Fifth Amendment, ăla în care refuzi să răspunzi, pentru că răspunsul te-ar putea incrimina, e ceea ce n-ar trebui sa spunem fiindcă scopul comunicării e să lămurească variate aspecte, nu să le bage și mai rău în ceață.

Așadar, nimănui nu-i place No comment, iar dacă sunteți oameni buni de comunicare o să vă convingeți șefii sau clienții să nu-l folosească.

Azi am avut parte cu toții de un spectacol demn de manifestările populare din vremurile de tristă amintire, când pionierii și oamenii muncii erau luați cu japca de la școală ori din producție și erau târâți pe stadion. Sigur, de data asta n-a fost timp de repetiții așa că am fost lipsiți de faimoasele desene realizate din plăcuțe ridicate de participanți. Au fost, în schimb, multe steaguri tricolore, pancarte, bannere și alte jucării de BTL.

M-am uitat la transmisia TV de la stadionul ???Lia Manoliu??? așa cum mă uit la documentarele cu șerpi: scârbită dar, în același timp, fascinată cumva. Și îngrijorată.

Nu, nu m-am defectat la cap. Titlul nu-mi aparține, e un citat dintr-o postare apărută pe pagina premierului României. Îl cunoașteți, domnul acela arogant care apare la TV, face glume proaste, are personalitate multiplă, dacă e să ne luăm după propriile-i declarații și are o ușoară adicție* în a susține lucruri care nu sunt chiar adevărate, cel mai recent exemplu fiind că economia ar dudui pe plus.

* în generozitatea mea, o pun pe seama vreunei afecțiuni mai degrabă decât a unor aserțiuni calculate. Mi-e greu să cred că cineva în poziția asta e atât de prost (sfătuit)

Dar să vedem toată postarea:

Am citit azi o scrisoare deschisă adresată femeilor acestei țări, prin urmare și mie, și cred că ar fi politicos să răspund, mai ales că obiceiul ăsta, al scrierii scrisorilor, e aproape apus – ce păcat!

Așadar…

Firește că nu m-am dus la nici o plimbare azi. Nu mi se pare că libertatea presei ar fi amenințată zilele astea în vreun fel, nu mi se pare că a confiscat cineva postul tv pe care apare precizarea „post confiscat???. Dar m-am uitat, pentru că am fost curioasă să văd ce au de spus oamenii ăia care au ieșit la ???plimbare???, una care, desigur, nici nu a fost un protest organizat. Desigur.
Și-ar mai fi și amărâții care au tot așteptat – și încă așteaptă, probabil – mijloacele de transport comun de suprafață care n-au putut să mai circule pe lângă Cotroceni fiindcă, na, erau unii care, absolut întâmplător (adică nu organizat, aia zic), s-au trezit cu chef de plimbare prin zonă.

În fine, cât m-am uitat, asta au zis unii și alții dintre cei ieșiți la ???plimbare„ azi:

Tocmai am citit, pe HotNews, scrisoarea deschisă, sau ce-o fi ea, a unor anteniști pentru Dan Voiculescu. O să citez un mic fragment: “… apărat inseamna si ceea ce s-a intamplat in anii de criza, cand posturile TV au cazut unul dupa altul, iar noi am ramas in picioare (…) Noi am putut sa ne continuam, normal, vietile. “Normal” in Romania de astazi este un privilegiu de care putini s-au bucurat. Noi, da”.