Libertatea titrează pe prima pagină de azi “stirea” de importanţă naţională potrivit căreia Cristian Gog a dat ţeapă la o cârciumă din Mamaia.

Da? E clar. A plecat fără să achite nota de plată. Ce urât din partea lui, nu-i aşa?

S-a dat verdictul în cazul bebeluşilor care au murit la Maternitatea Giuleşti, în 2010. Scurt, sec: “magistraţii au decis ca maternitatea să plătească o amendă penală în valoare de 80.000 de lei pentru fiecare copil ars” (400.000 în total), directorul maternităţii va plăti şi el o amendă penală de 6500 de lei, iar asistenta care a fost de gardă, Florentina Cârstea, va executa doi ani şi două luni de închisoare. Şeful secţie unde s-a întâmplat dezastrul a fost achitat.
Şeful serviciul tehnic a primit doi ani şi opt luni cu suspendare, iar electricianul va executa doi ani de închisoare.
Maternitatea Giuleşti şi Florentina Cârstea mai trebuie să plătească şi compensaţii pentru familiile bebeluşilor, în valoare totală de 300.000 de euro.

Deciziile nu sunt finale şi pot fi atacate.

Ieri seară, un autocar cu turişti români, aflat în Muntenegru, s-a prăbuşit, cam 30 de metri, într-o râpă, lângă Podgorica. Într-un mormal de fiare, 18 (19?) români şi-au pierdut viaţa şi 29 au fost răniţi. Dintre aceştia, opt sunt în comă, iar identitatea unuia dintre ei încă nu este cunoscută. De asemenea, nici identitatea tuturor celor decedaţi nu e confirmată.

Înţeleg că autorităţile române şi cele din Muntenegru fac tot posibilul şi imposibilul să identifice cât mai repede pe toţi, că muntenegrenii au stat la coadă ca să doneze sânge şi, unii dintre ei, şi-au pus chiar viaţa în pericol ca să coboare, suspendaţi, prinşi într-o frânghie, pentru a ajuta la preluarea răniţilor sau la recuperarea celor decedaţi.

Dacă treceţi pe-aici măcar din când în când, ştiţi că nu sunt genul indiferent la probleme sociale, ba dimpotrivă. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă în jur şi, când consider că pot face o diferenţă, oricât de mică, mă implic.

Dar ce se întâmplă de trei zile în faţa Ministerului Transporturilor e circ, nu rezolvarea vreunei probleme sociale. De trei zile, de dimineaţa devreme, şi până la prânz, o mână de oameni, locomotivari, pricep, vin şi fac un miting. Vorba vine “miting” că, de fapt, strigă Hoţii!, iar un domn isteric, liderul sindical, estimez, pune muzică. Patriotică şi nu numai. Tare. Urlat. Trăiască duhul lui Iancu, Noi suntem români, Adrian Păunescu şi Tudor Gheorghe.

Alexandra Stan, o vedetă de pe la noi, a fost bătută de managerul şi, aparent, iubitul ei. Bătută rău, temeinic, nu aşa, alintată c-o palmă pe spate, cum îţi dau prietenii când te îneci.

A vuit presa cu subiectul, la fel reţelele sociale, şi presupun ca nici la televiziuni (cel puţin alea “de ştiri”) tema nu a fost evitată. Nu ştiu, că n-am deschis televizorul decât pe seară, să ascult lamentaţiile lui Andrei Marga, acompaniate de lamentaţiile lui Cornel Nistorescu. Dar ăsta e un alt subiect.

Da, mă interesează subiectul Bacalaureat, şi nu ca să râd de perlele elevilor ci pentru că aş vrea să ştiu că încă există tineri responsabili în România, că e loc de speranţă în mai bine pentru noi, pentru ei, pentru România. Până una-alta, însă, să le mai simplificăm, oficial!, un pic viaţa celor care dau examenul:

În plină perioadă a examenelor de Bacalaureat, după doi ani cu procente sumbre de promovabilitate, o firmă din Cluj s-a gândit la o soluţie menită să-i ajute pe elevi să treacă acest examen cu uşurinţă. Nu, nu e vorba de meditaţii online sau de manuale minune, care să bage cu forţa ştiinţa în capul căprioarelor, nu. E vorba de fiţuici, dar nu oricum, ci de fiţuici profesionale:  “materialele au fost elaborate de către profesori de specialitate, conform cerințelor bacalaureatului 2013″ se laudă autorii site-ului.

Azi dimineaţă, deja la Sibiu, vorbeam cu Mădălina despre spectacolul de aseară – Continu (Sasha Waltz) – iar ea remarca, oarecum surprinsă: “Dar ai văzut că nu s-a auzit nici un telefon în timpul spectacolului?”

E drept. Nu s-a auzit nici un telefon. Şi, dacă mă gândesc un pic mai bine, nici la proiecţiile TIFF nu prea s-au auzit telefoane sunând. Şi e bine că e aşa. Nu e bine, totuşi, că ne miră normalitatea.

Acum juma’ de oră sau aşa ceva am văzut la Oana pe Facebook un link către o ştire potrivit căreia McDonald’s urmează să renunţe la Big Mac, Dublu Cheese şi alte variante chiftelate populare.

România, prin Mircea Tudor, a câştigat recent Marele Premiu la Salonul de Invenţii de la Geneva. Victoria reprezentanţilor români la Geneva se întâmplă pentru al doilea an consecutiv iar asta este o premieră în istoria de 41 de ani a evenimentului. Cu toate astea, în loc să fim mândri de reuşita unor români, am dezbătut, mult mai pe larg, la momentul respectiv, problema “interzicerii micilor”.

Mircea Tudor & trofeul cu steag românesc

Aparent, aşa ne sunt nouă priorităţile, şi ne place mai mult să dăm vina pe ţară pentru lipsa noastră de perspective decât să admitem, fără invidie, că sunt şi români care ne dau motive să fim mândri că le suntem compatrioţi. Cel mai recent dintre exemple ar fi cel al unui licean din Râmnicu Vâlcea, Ionuţ Budişteanu, care a câştigat premiul cel mare la International Science and Engineering Fair organizat de Intel – ştirea e aici.