Ieri am fost pe cărările patriei, dar chiar şi aşa tot a ajuns la mine “ştirea” potrivit căreia micii vor dispărea de pe grătarele sfârâinde ale românilor începând cu 1 iunie. Sigur, titlul era unul de-a dreptul inflamator şi apocaliptic, atentând la mâncarea “tradiţională” a petrecerilor electorale şi, fireşte, cea a ieşirilor în natură ale românilor.

Normal, titlul apocaliptic era doar un… mic adevăr, pentru că nu micii urmează să fie interzişi ci vreo trei susbtanţe pe care Uniunea Europeană le consideră nesănătoase când vine vorba de mâncare şi care, da, sunt parte din reţeta pentru mici, aşa cum îi fac producătorii en-gros. Lămurirea, însă, nu i-a oprit pe unii şi pe alţii să se perpelească precum bucatele pe grătar!

Am fost destul de ocupată cu lucruri reale în perioada scandalului cu aflatoxină de-acum o lună însă, chiar şi aşa, tot am observat că presa a tratat subiectul cu aceeaşi dorinţa de informare, decenţă şi responsabilitate ca în cazul muşcăturilor de văduva neagră (da, sunt ironică!), iar autorităţilor le-a păsat să informeze populaţia fix cât le pasă de fiecare dată, adică mai spre deloc.

Drept urmare, populaţia a reţinut doar “produse lactate” şi “cancer” în aceeaşi frază, motiv pentru care s-a lipsit de o sursă considerabilă de calciu. Şi nu e nevoie, cred, să vă povestesc despre importanţa unui nivel optim de calciu în organism, nu?

Ne plângem de autorităţi – şi pe drept cuvânt! – şi că în România bunul simţ e desuet, că statul nu face, că ţara nu-ţi dă! Dar noi respectăm regulile? Noi suntem corecţi? Încercăm să facem ca legea să fie respectată? Chemăm poliţia când vedem nereguli? Atenţionăm OPC-ul când supermaketul ne vinde mâncare expirată sau CNA-ul când televiziunile aberează pe bandă rulantă?! Ne tragem de mânecă unii pe alţii când o luăm pe arătură!? Nu prea facem asta, nu?

La finele acestei săptămâni a avut loc, la Sala Palatului, SofistiCAT, expo concurs de feline mici, adică pisici! Cum ieri am avut avânt administrativ cu spălat de geamuri şi de rufe, am ajuns abia azi. Şi n-am plecat dezamăgită de la expoziţie, ce-i drept! Am plecat furioasă!

Ieri citeam la Mihnea Măruţă un articol în care se vorbea – foarte corect, de altfel – despre starea presei şi în care propunea o dezbatere a celor implicaţi în industrie: patronat, management, jurnalişti, în speranţa că se pot lua nişte decizii comune şi de bun simţ iar presa ar putea fi relansată cu ceva deontologie la bază. Azi, Liviu Alexa scrie de ce nu crede în această soluţie, cu argumente care sunt, de asemenea, corecte.

Nici eu nu cred că există soluţii: ţara te vrea prost, iar trusturile mari de presă prea au afilieri politice ca să nu fie evidentă ecuaţia.

Am citit ieri şi azi, pe îndelete, care sunt proiectele considerate eligibile şi neeligibile de către Institutul Cultural Român. Am citit şi care sunt criteriile, cum se face notarea, ce zice ICR că e bine şi ce zice că nu e bine. Majoritatea propunerilor nu au fost admise şi nu neg că unele erau de râs! Totuşi, printre neadmisele pentru finanţare se află şi festivaluri de film, dans, teatru devenite deja tradiţie – că, na, au demonstrat că sunt apreciate, de ce să le spriinim?! Printre cele eligibile, în schimb, se află ceva Superlative VIP, dar şi festivalul “Udatul nevestelor”…

Citiţi, ca să ştiţi şi voi ce finanţează faimosul ICR!

Într-o formulă sau alta, România Liberă (cotidianul) a reuşit să se păstreze cât de cât în piaţă fără derapaje de tip “O să dai în benga când o să citeşti asta!” şi alte mizerii “jurnalistice”. Colorat (politic) sau nu, jurnaliştii de-acolo şi-au păstrat o urmă de demnitate încercând să nu se bălăcească în mocirla senzaţionalului.

Dar le-a ajuns, ba chiar le-a şi ieşit pe nas! Nu sunt plătiţi de vreo două luni, tot aşa cum se întâmplă şi în alte redacţii, fiindcă patronilor de presă nu le pasă şi nu le-a păsat niciodată de pulimea producătoare de conţinut şi, în nici un caz, nu le-a păsat vreodată de fraierii care le cumpără produsul. “Nu vă convine?”, zic ei, “Acolo-i uşa. Şi după ea sunt 20 de hămesiţi care aşteaptă să vă ia locul”.

Aşa că… grevă!

Mi-a plăcut – mult! – filmul The Kids Are All Right, un film în care cele două protagoniste, Julianne Moore şi Annette Bening, sunt incontestabil magnifice în rolurile lor, şi, dacă ştiam de proiecţia lui la MŢR, aseară, probabil că m-aş fi dus să-l revăd.

Unii, însă, au ştiut. Şi s-au dus.

Anul trecut, la ultima conferinţă de presă a premierului Mihai Răzvan Ungureanu, purtătorul său de cuvânt, Dan Suciu (un om foarte ok, de altfel), vorbea despre regretele viitorului fost premier enumerând, printre altele, pe acela ca “n-a mai apucat să semneze hârtiile prin care aloca o sumă de bani Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu”.

Adică a vrut, mă-nţelegeţi, dar n-a mai apucat, mă, atât de brusc a venit schimbarea Guvernului peste el că n-a mai apucat să respecte nişte promisiuni făcute nu “ieri”, ci cu nişte săptămâni în urmă. Cultura nu e nicicând o prioritate, ci doar un regret politic. Dar nu mor caii când vor câinii. Beteag de nişte buget pe care se bazase, FITS a avut, totuşi, loc, şi a fost grozav, dar eu ştiu că, din pricina banilor doar promişi nu şi plătiţi, organizatorii au fost nevoiţi să anuleze câteva evenimente din program.

Am urmărit chiar şi fără să vreau toată tevatura cu emisiunea Acces Direct, Ioana Tufaru, paginademedia, Avon, Antena şi, dincolo de interesele comerciale ale fiecăreia dintre părţile implicate în poveste, mi se pare că se ignoră cu prea multă uşurinţă faptul că, totuşi, două milioane de telespectatori s-au uitat la emisiunea cu pricina. Două milioane de oameni care au căscat gura şi n-au schimat canalul, evident, pentru că au fost curioşi sau poate chiar s-au distrat, şi care nu sunt prizonieri ai Antenei, închişi în vreun lagăr cu emisiuni şi presă tabloidă. Nu. Sunt oameni liberi, care au telecomandă.

Daaaaa, ştiu, săracii de ei, oare ce puteau altceva să vadă la tv în momentul cu pricina?! Hai să nu zic de Potiche de la HBO, o satiră socială, hai s[ mă limitez la Advocates of Change de pe TVR, o serie despre oameni care au schimbat lumea! Iar pe Discovery era Black Box, pe NGO Dezastre în aer, iar pe Animal Planet, de la 17, o emisiune despre Deşrtul Thar şi, de la 18, un documentar despre evadări spectaculoase.