Ieri, în sfârșit, am prins și un pic din stradă, pe pietonală, aproape până să înceapă ploaia de la amiază. Veneam alene de la minunatul concert susținut de Maria Berasarte la Biserica Romano-Catolică, Mai presus de fado, și mă duceam spre Conti. Deja începuse să picure, dar, na, dacă mă citiți suficient de des, știți că mie îmi place ploaia, așa că nu mă deranja. În plus, încă aveam în suflet muzica frumoasă tocmai ascultată, așa că puțin îmi păsa mie de ploaie!

Trec zilele în goană, vorba poetului, și am, așa, o mică strângere de inimă când mă gândesc că suntem, deja, în a doua parte a festivalului. Și eu aș vrea să nu se termine niciodată, cum zice reclama aia!
Azi povestesc un momente mic dar semnificativ pentru mine și pentru felul în care percep eu festivalul ăsta.

Ieri am văzut doar dans la FITS, chiar dacă mi-aș fi dorit muuuuult să ajung și la Gospel, la americani. N-a fost să fie, că, uite, am și lecții la Sibiu, cum ar fi să scriu poveștile astea festivaliere. Pe care știu că nu toți le citiți, că nu pe toată lumea interesează teatrul și atmosfera de aici, dar eu le scriu, pentru că mi se pare important să insist cu cultura asta și s-o aduc mai aproape de oameni, cat pot eu de mult!

Cat despre dans, vorba Pinei, ???dacă nu dansăm, vom muri???.

Azi, pe la 11, a avut loc deschiderea Bursei de spectacole de la Sibiu. Evenimentul are aproape douăzeci de ani, a fost, până anul ăsta, în cadrul FITS, acum e independent, și, pentru că am fost la șase ediții în ultimii ani, pot să vă spun că e din ce în ce mai amplu, atât prin numărul participanților dar și prin conferințe.

Nu e vreo replică dintr-un spectacol văzut ieri ci o concluzie a celor două spectacole în limba germană văzute ieri, respectiv ???Moscova mahmură???, la amiază, la Gong, și ???Vizita bătrânei doamne???, seara, la Sindicate. Și care, deși nu mi-au furat avântul dat de primele zile cu spectacole absolut minunate, mi-au tăiat un pic din entuziasm*. Chiar dacă știam oricum că n-o să-mi placă tot ce voi vedea la FITS!

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a rămas așa, cu tilulatura asta, de ani de zile, dar, în fapt, nu mai e, de ceva vreme deja, doar de teatru. Nu doar pentru că spectacolele au loc în locuri neconvenționale, în catedrale, cafenele, librării și pe stradă, ci și pentru că vorbim de dans, literatură, muzică și alte dimensiuni integrate în ceea ce numim, generic, ???artele spectacolului???.

Iar faptul că FITS s-a dezvoltat atât de mult în zona asta neconvențională e un semn de empatie, iar eu prețuiesc foarte mult asta.

Ieri vă povesteam că în prima zi de FITS am văzut trei spectacole, și toate bune. Ei bine, seria de succes a continuat cu alte două producții excelente: Carmen și Dervish – Dansul călugărului. Dacă primul mi-a fost recomandat de cineva în care am mare încredere, că eu nu plănuiam să merg, pe al doilea n-aveam eu de gând să-l ratez. S-a dovedit că amândouă au fost foarte bune!

Anul ăsta sunt (iar) un pic implicată în FITS dincolo de calitatea mea de cronicar și, astfel, am avut bucuria de a da o mână de ajutor (nu aia ruptă, ailaltă), printre altele, și la expoziția de fotografie a lui Adi Bulboacă, unul dintre fotografii oficiali ai festivalului.
Expoziția este găzduită (ca și mine, de altfel!) la hotelul Continental Forum și, dacă ajungeți în Sibiu zilele astea, sper că n-o ratați!

Nu e o noutate: în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu debutează, la finele primei zile, cu un foc de artificii impresionant.

Foto: Sebastian Marcovici | FITS2015

Așa a fost și aseară, și m-am bucurat ca un copil de ele. Dar artificiile, de fapt, începuseră mai devreme, odată cu primul spectacol pe care l-am văzut în festival, Mameloschn – limba în care să ne înțelegem cu toții, o producție Deutsches Theater Berlin.

Sunt câțiva ani – deja! – de când tot mă duc drumurile profesionale prin Sibiu și, între timp, am adunat prieteni acolo, locuri favorite în oraș, opriri obligatorii. Dar, dacă nu punem la socoteală un început de martie teribil de înghețat, iarna nu prea am ajuns pe-acolo. Mi-am făcut timp acum, la început de decembrie, ca să vizitez Christmas Market-ul sibian. Și prietenii. En, fin, o parte, căci, din păcate, n-a fost vreme de toți – pentru asta mi-ar trebui un ???turneu„ mai lung de două zile!