pr intre randuri

Category: texte de tot râsu’

  • Simon’s Cat îşi face bagajul!

    Simon Tofield e un tip englez care se pricepe la animaţie. Şi cum se întâmplă ca acest Simon să aiba patru pisici, Jess, Maisy, Hugh şi Teddy, pe post de muze, omul a îmbinat ce ştia el mai bine: pisici şi animaţie. Aşa au ieşit nişte filmuleţe foarte mişto despre apucăturile pisicilor, cu onomatopee pe care le (re)produce chiar Simon!

    SC

    Iar azi, că tot vorbeam zilele trecute de pisicile care se bagă în valize, a apărut un filmuleţ exact despre problema asta. Unde mai pui că apar şi şoarecii chiţăitori – are si Domnul Sony doi şi îi aleargă zgomotos când ţi-e lumea mai dragă!

    Enjoy!

    PS nu uitaţi că vă aştept cu întrebări pentru veterinarul de pisici! :)

  • Să-mi spuneţi mie Cuţu!

    Bună! Sunt iar eu, domnul Sony, adică motanul!

    portret dl sony

    În episodul de azi vă povestesc despre cât de bune şi de pricepute suntem noi, pisicile, să obţinem ceea ce ne dorim, şi cât de nepricepuţi sunteţi voi, oamenii, în a distinge o pisica de un căţel sau de un ursuleţ. Dar pe rând.

    (more…)

  • Vedete în Social Media: azi, Delia vs Cornel Ilie

    Cornel de la Vunk a scris zilele trecute un post pe blogul lui, scorneli (mişto, btw!), în care discută critic despre câteva dintre apucăturile colegilor de scenă şi industrie muzicală, despre compromisuri, talent sau lipsa lui, lipsă de sinceritate şi “trepte care nu trebuie coborâte”.

    Aparent, postarea a pornit de la un spectacol în care solistul de la Vunk s-a aflat pe aceeaşi scenă cu Delia, “care isi permite sa faca ce vrea cu vocea si cu talentul ei, pentru ca este foarte versatila si extrem de talentata”, însă a păcătuit, la evenimentul respectiv, cântând câteva refrene manelistice pe care, zice Cornel, publicul le-ar fi taxat cu huiduieli. Şi că aşa ceva nu se face, mai ales că Delia e jurat la X Factor, deci un model, deci nu se face, nu e bine!
    (more…)

  • Ficat! Ficat! Ficat!

    Cei din generaţia mea şi cei mai mari şi-l aduc aminte cu siguranţă: era mâncarea obişnuită în orice excursie şi suplimentul alimentar în taberele pioniereşti în care, după ce că ne puneau să curăţăm cartofi, nici nu ne dădeau porţii cu care se poate sătura un copil care ţopăie pe coclauri toată ziua!

    (Chiar aşa! Cum o mai fi prin tabere acum, în epoca postpionierească?! Tot macaroanele şi compotul reprezintă capul de afiş în meniul zilei?)

    (more…)

  • Concluzii furtunoase

    M-a prins ploaia pe stradă şi m-a făcut ciuciulete, aşa că în loc să mă duc direct spre casă, dacă tot eram fleaşcă, am prelungit un pic mersul prin ploaie şi m-am dus până la ai mei, care stau la doi paşi de mine. Dacă tot nu-i văd trei zile, m-am gândit să le zic Bună! Pa!

    Deschide mama, se uită la mine, dă să râdă, dar îşi recompune repede faţa serioasă:
    – Bine, mamă, da’ tu când te faci mare?
    Tata, în spatele ei:
    – Ei, las-o şi tu în pace!
    Apoi, către mine:
    – Auzi, da’ şi tu, să umbli aşa, prin ploaie. Vezi să nu răceşti!

    ploaie cu soare
    Ploaie cu soare :)

    Concluzii:
    1. Pentru părinţi nu eşti niciodată suficient de mare încât să rezişti la o ploaie sănătoasă!
    2. Oricum n-o sa fiu niciodată suficient de matură încât să rezist unei plimbări prin ploaie!
    3. Oamenii care se feresc de ploaie pe sub copertine se uită în continuare ciudat la cei care n-o fac.
    4. Detest în continuare umbrelele.
    5. Când ajungi acasă ciuciulete, râzând cu gura pânăla urechi, combinaţia perfectă constă într-un ness botezat cu un pic de drambuie şi un dus fierbinte!

    Ceea ce vă doresc şi vouă!

  • Despre gospodinele din reclame

    Cele mai multe reclame la produse de curăţat casa au prostul obicei de a-ţi arăta tot soiul de gospodine care fac minuni cu produsele lor pe o cadă sau chiuvetă sau vas de toaletă care-s negre de atâta jeg şi piatră! Pricep că asta e găselniţa de a face efectul produsului minune mai vizibil, dar, frate, ce gospodină e aia cu o cadă atât de infectă încât nici câinele nu-ţi vine să-l duşezi acolo?!

    Eu nu sunt ceea ce s-ar putea chema o gospodină. Dacă deschideţi dicţionarul la pagina cu acest cuvânt, e foarte foarte sigur că poza mea nu e acolo. Nu sunt nici măcar vreo maniacă a curăţeniei: se întâmplă uneori ca farfuria din care am servit cina să stea în chiuvetă până a doua zi sau pata de la cine ştie ce sos care a depăşit marginea oalei în timpul fierberii să nu fie eradicată instant.

    (more…)

  • BCR, tu cu cine faci advertising?!

    A fost odată ca niciodată un povestitor român pe care îl chema Ion Creangă. Atât de talentat încât, deşi n-avea blog, amintirile, poveştile şi povestirile sale au rămas cititite şi peste ani, mulţi ani, mai bine de un secol. Ba chiar unul dintre basmele sale, Harap-Alb, a devenit obiect de studiu pentru şcolarii din România, că poate s-o prinde ceva de ei. Ei, aş! Basmul, fie el şi cult, sau poate mai ales ăla cult, nu prinde la tineretul studios al ţării. O fi cult, da’ e la fel de cool pe cât ni s-ar părea acum Florin Piersic în colanţi! Exact!

    (more…)

  • Sony ANIMALIA – special pentru pisici

    Guest post by Domnul Sony.
    (adică eu, motanul!)

    Dacă voi credeaţi că mă cheamă Domnul Sony aşa, de amorul artei, vă înşelaţi. Întâi pentru că sunt cam sonat – OK, putem să trecem peste asta? Mulţumesc! – şi pe urmă pentru că, la momentul când am ajuns aici, nu era nimic “de firmă” prin apartament, aşa că am fost desemnat eu să fiu “de firmă”. Mă rog, de fapt mai erau nişte haine şi nişte pantofi, dar asta e o altă poveste. Şi combina. Şi televizorul. Şi frigiderul. Detalii!

    Oricum ar fi, am rămas motanul brand al casei, unicul şi singurul, de altfel, şi de aceea mă bucur că pot să vă anunţ, ok, cu o zi întârziere, că Sony a lansat Animalia, o serie de produse destinate animalelor de casă, pets, cum ni se mai spune, doar că noi nu poluăm decât fonic. Uneori. Rar. Aproape deloc!

    (more…)

  • Să înţelegem femeile

    Uite că nu trece 1 Martie fără să scriu şi eu ceva “tematic”, deşi nu pricep neam de ce azi, mai nou, e tot ziua femeilor, în loc să fie ziua de bucurat unisex pentru un nou început!

    Apropo de titlu, ştiţi bine că e o păcăleală. S-au făcut încercări palide cu tot felul de romane, studii, cercetări, statistici, dar adevărul e că… e greu dacă nu chiar imposibil pentru că sunt câteva aspecte pe care nici măcar noi nu le înţelegem la noi!

    (more…)

  • Eu, pacientul problemă!

    Urăsc datul ochilor peste cap! Că e vorba de vânzătoare, funcţionari, medici sau oricine care (crede că) ştie mai bine ce simt sau ce vreau, datul ochilor peste cap mă face să-mi urce tensiunea si să simt mâncărimi în palmă!

    Când am avut sinuzită şi-am făcut puncţie, îi ziceam medicului că nu simt nici o amorţeală de la xilina aia, deci canci anestezie, nema efect! “Hai, lasă, că nu mori!” a zis ditai profesorul universitar şef de secţie dându-şi ochii peste cap, după care a înfipt marele ac de puncţie perforându-mi osul, că aşa se face puncţia, deh, medieval. N-am murit, ce-i drept, dar am leşinat de durere.

    Altă dată, o tanti stomatolog n-a crezut că la mine xilina nu prinde şi a vrut să-mi facă extracţia unui molar de minte pe viu. Tot aşa, cu dat ochii peste cap: “Haideţi, domnişoară, că n-are cum să doară aşa tare!”. Aveam ghemotoace d-alea sterile in gură că altfel… nu rămânea nimic steril pe-acolo!

    (more…)


Notice: ob_end_flush(): Failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/printrer/public_html/wp-includes/functions.php on line 5471