May 24

Ficat! Ficat! Ficat!

Cei din generaţia mea şi cei mai mari şi-l aduc aminte cu siguranţă: era mâncarea obişnuită în orice excursie şi suplimentul alimentar în taberele pioniereşti în care, după ce că ne puneau să curăţăm cartofi, nici nu ne dădeau porţii cu care se poate sătura un copil care ţopăie pe coclauri toată ziua!

(Chiar aşa! Cum o mai fi prin tabere acum, în epoca postpionierească?! Tot macaroanele şi compotul reprezintă capul de afiş în meniul zilei?)

Continue reading

May 23

Concluzii furtunoase

M-a prins ploaia pe stradă şi m-a făcut ciuciulete, aşa că în loc să mă duc direct spre casă, dacă tot eram fleaşcă, am prelungit un pic mersul prin ploaie şi m-am dus până la ai mei, care stau la doi paşi de mine. Dacă tot nu-i văd trei zile, m-am gândit să le zic Bună! Pa!

Deschide mama, se uită la mine, dă să râdă, dar îşi recompune repede faţa serioasă:
– Bine, mamă, da’ tu când te faci mare?
Tata, în spatele ei:
– Ei, las-o şi tu în pace!
Apoi, către mine:
– Auzi, da’ şi tu, să umbli aşa, prin ploaie. Vezi să nu răceşti!

ploaie cu soare
Ploaie cu soare :)

Concluzii:
1. Pentru părinţi nu eşti niciodată suficient de mare încât să rezişti la o ploaie sănătoasă!
2. Oricum n-o sa fiu niciodată suficient de matură încât să rezist unei plimbări prin ploaie!
3. Oamenii care se feresc de ploaie pe sub copertine se uită în continuare ciudat la cei care n-o fac.
4. Detest în continuare umbrelele.
5. Când ajungi acasă ciuciulete, râzând cu gura pânăla urechi, combinaţia perfectă constă într-un ness botezat cu un pic de drambuie şi un dus fierbinte!

Ceea ce vă doresc şi vouă!

April 23

Despre gospodinele din reclame

Cele mai multe reclame la produse de curăţat casa au prostul obicei de a-ţi arăta tot soiul de gospodine care fac minuni cu produsele lor pe o cadă sau chiuvetă sau vas de toaletă care-s negre de atâta jeg şi piatră! Pricep că asta e găselniţa de a face efectul produsului minune mai vizibil, dar, frate, ce gospodină e aia cu o cadă atât de infectă încât nici câinele nu-ţi vine să-l duşezi acolo?!

Eu nu sunt ceea ce s-ar putea chema o gospodină. Dacă deschideţi dicţionarul la pagina cu acest cuvânt, e foarte foarte sigur că poza mea nu e acolo. Nu sunt nici măcar vreo maniacă a curăţeniei: se întâmplă uneori ca farfuria din care am servit cina să stea în chiuvetă până a doua zi sau pata de la cine ştie ce sos care a depăşit marginea oalei în timpul fierberii să nu fie eradicată instant.

Continue reading

April 22

BCR, tu cu cine faci advertising?!

A fost odată ca niciodată un povestitor român pe care îl chema Ion Creangă. Atât de talentat încât, deşi n-avea blog, amintirile, poveştile şi povestirile sale au rămas cititite şi peste ani, mulţi ani, mai bine de un secol. Ba chiar unul dintre basmele sale, Harap-Alb, a devenit obiect de studiu pentru şcolarii din România, că poate s-o prinde ceva de ei. Ei, aş! Basmul, fie el şi cult, sau poate mai ales ăla cult, nu prinde la tineretul studios al ţării. O fi cult, da’ e la fel de cool pe cât ni s-ar părea acum Florin Piersic în colanţi! Exact!

Continue reading

April 2

Sony ANIMALIA – special pentru pisici

Guest post by Domnul Sony.
(adică eu, motanul!)

Dacă voi credeaţi că mă cheamă Domnul Sony aşa, de amorul artei, vă înşelaţi. Întâi pentru că sunt cam sonat – OK, putem să trecem peste asta? Mulţumesc! – şi pe urmă pentru că, la momentul când am ajuns aici, nu era nimic “de firmă” prin apartament, aşa că am fost desemnat eu să fiu “de firmă”. Mă rog, de fapt mai erau nişte haine şi nişte pantofi, dar asta e o altă poveste. Şi combina. Şi televizorul. Şi frigiderul. Detalii!

Oricum ar fi, am rămas motanul brand al casei, unicul şi singurul, de altfel, şi de aceea mă bucur că pot să vă anunţ, ok, cu o zi întârziere, că Sony a lansat Animalia, o serie de produse destinate animalelor de casă, pets, cum ni se mai spune, doar că noi nu poluăm decât fonic. Uneori. Rar. Aproape deloc!

Continue reading

March 1

Să înţelegem femeile

Uite că nu trece 1 Martie fără să scriu şi eu ceva “tematic”, deşi nu pricep neam de ce azi, mai nou, e tot ziua femeilor, în loc să fie ziua de bucurat unisex pentru un nou început!

Apropo de titlu, ştiţi bine că e o păcăleală. S-au făcut încercări palide cu tot felul de romane, studii, cercetări, statistici, dar adevărul e că… e greu dacă nu chiar imposibil pentru că sunt câteva aspecte pe care nici măcar noi nu le înţelegem la noi!

Continue reading

February 26

Eu, pacientul problemă!

Urăsc datul ochilor peste cap! Că e vorba de vânzătoare, funcţionari, medici sau oricine care (crede că) ştie mai bine ce simt sau ce vreau, datul ochilor peste cap mă face să-mi urce tensiunea si să simt mâncărimi în palmă!

Când am avut sinuzită şi-am făcut puncţie, îi ziceam medicului că nu simt nici o amorţeală de la xilina aia, deci canci anestezie, nema efect! “Hai, lasă, că nu mori!” a zis ditai profesorul universitar şef de secţie dându-şi ochii peste cap, după care a înfipt marele ac de puncţie perforându-mi osul, că aşa se face puncţia, deh, medieval. N-am murit, ce-i drept, dar am leşinat de durere.

Altă dată, o tanti stomatolog n-a crezut că la mine xilina nu prinde şi a vrut să-mi facă extracţia unui molar de minte pe viu. Tot aşa, cu dat ochii peste cap: “Haideţi, domnişoară, că n-are cum să doară aşa tare!”. Aveam ghemotoace d-alea sterile in gură că altfel… nu rămânea nimic steril pe-acolo!

Continue reading

February 23

Cum era cât pe ce să devin medic!

Ieri, o fostă colegă de şcoală generală mi-a făcut o super surpriză cu o fotografie din antichitatea personală, adică de când am participat, cu echipa şcolii, la concursul Sanitarii Pricepuţi. Pentru cei mai tinerei, ăsta era un concurs practic şi teoretic pe teme de asistenţa medicală primară. Trebuia să învăţăm un manual de profilaxie şi ce trebuie să faci când acorzi primul ajutor în diverse cazuri plus o proba practică în timpul căreia nimeni nu a fost rănit!

Am fost, am şi câştigat ceva premiu, după ce iniţial au vrut să ne descalifice – nu mai ştiu de ce! – şi, culmea!, mai ţin minte şi acum vreo câteva chestii din cele pe care trebuie să le faci ca prim ajutor. Epistaxis, hemoragii, entorse, fracturi, plagi în diverse locuri, ştiu si acum, da, unde şi cum pui garoul, presiune, atele, imobilizare şi aşa mai departe.

Iar poza… e istorie, zău aşa!

Continue reading

February 13

10 cadouri neinspirate de Sf. Valentin

Problema cu Valentin ăsta, dincolo de aroma puturoasă de comercial, e că reuşeşte să construiască nişte aşteptări care, dacă nu sunt împlinite, duc la discuţii, explicaţii şi certuri, ba chiar la despărţiri: Ştiam eu că nu mă iubeşti, nemernicule!

Iar bietul “nemernic” nu pricepe neam cum devine cazul şi de ce tigaia dry cooker pe care i-a cumpărat-o de Sf. Valentin s-a transformat brusc în armă albă. Doar văzuse la televizor că toată lumea o laudă!!! Adică nu e bună? Trebuia să-i ia o inimioară din aia roşie de pluş? Un ursuleţ?

Habar n-am ce vor femeile (nimeni nu ştie, nici Mel Gibson!), dar, domnilor, pot să vă spun ce cred că n-ar trebui să faceţi mâine, în fatidica zi a îndrăgostiţilor!

Continue reading

February 9

Despărţiri cu cântec

La finele anului trecut, showbiz-ul se veselea cu detalii despre nou înfiripata idilă între Ştefan Stan, câştigătorul primei ediţii de la Vocea României, şi Andreea Mantea, actualmente ceva prezentatoare la Kanal D. Au curs mulţi pixeli peste tot prin presă iar locurile de muncă ale celor doi protagonişti au făcut trafic şi audienţe bune pe marginea poveştii, ceea ce mă face să cred că e mai degrabă o găselniţă bună  de PR decât una autentic amoroasă.

Probabil că aş fi ignorat cu succes toată istoria dacă n-aş fi văzut un titlu care m-a făcut, vorba aia, să dau click!, respectiv Ştefan Stan s-a despărţit de iubita Mantea cu un sms.

Continue reading