Am fost la vizionarea de presă a filmului Poziţia copilului acum două zile şi încă nu ştiu ce să scriu în textul despre filmul ăsta în afară de faptul că mi-a plăcut atât de mult încât m-am dus să-l văd din nou, în aceeaşi zi, şi la premiera de gală de la TNB. În ambele dăţi mi-au dat lacrimile la finele proiecţiei.

Mă aşteptam să-mi placă: în definitiv, echipa asta care semnează filmul e formată din profesionişti, de la producţie, la regie şi actori. Dar nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult.

BIZ e unul dintre produsele preferate din presa autohtonă, Gabi Lungu e unul dintre PRii pe care îi admir, Burberry e love brand pentru mine şi, în fine, nu-mi imaginez cum ar putea să-mi placă vreodată un domeniu de activitate mai mult decât îmi place comunicarea.

Cum se leagă toate astea? E simplu: în cel mai recent număr BIZ (244) se pune reflectorul pe PR într-un dosar special, iar pe copertă se află Gabi Lungu într-un trench Burberry! Cafeaua mea de azi dimineaţă a fost o adevărată plăcere alături de acest număr BIZ!

Săptămâna trecută, când cu dintele netrebnic care şi-a făcut de cap, am reuşit să-mi agasez şi gingia de pe partea opusă dintelui – aşa-mi trebuie dacă am încercat să consum mâncare solidă! Drept urmare, orice încercare de a trece cu periuţa de zona premolarilor, spre măselele de minte, a fost dincolo de suportabilitate, iar cele două zile în care m-am lipsit, involuntar, de periaj au fost horror. Da, apa de gură e utilă dar nu-ţi dă senzaţia aia de dinţi curaţi!

O senzaţie pe care, în caz că nu ştiaţi, aproximativ 20% dintre compatrioţi n-o încearcă niciodată fiindcă… nu se spală pe dinţi. Niciodată!

Am o mică diferenţa de opinii cu musiu Chinezu referitoare la procesul Zenyth Pharmaceuticals, compania care deţine ColoHelp, şi Automattic Inc, firma-mama lui WordPress, mai precis dacă toată povestea este, sau nu, o catastrofă de PR. Cristi zice că e o catastrofă de PR, mie, însă, nu mi se pare.

Pe scurt, povestea e aşa: un blogger anonim a făcut o serie de afirmaţii nu prea simpatice la adresa produsului ColonHelp, citând variate surse (deja publicate în online) şi studii şi concluzionând că, de fapt, produsul ar pretinde că rezolvă o problemă care nu există în realitate – citiţi aici întreaga istorie.

Ieri seară, la Românii au talent, un puşti de 12 ani s-a referit la părintele său spunându-i “tăticuţul meu”, şi am pus instant mâna pe telefon să văd ce mai face tata. Aşa, dar în varianta prescurtată, i-am spus şi eu toată copilăria: Uţu.

Nu e ca şi cum trecuseră prea multe zile de când am vorbit cu ai mei, dar, chiar şi-aşa… Aproape uitasem de apelativul pe care îl foloseam în copilărie. Şi m-a apucat nostalgia. Vremurile bune când, deşi pe-atunci nu preţuiam asta, grija mea o avea altcineva :)

Ieri n-am avut răgaz, nu prea m-am mişcat de la laptop, dar azi am fost să-i duc mamei mărţişor şi să-l primesc şi eu pe cel de la tata, cel pe care-l port cu siguranţă până pe 9 martie, în fiecare an, indiferent de ce alte mărţişoare primesc şi de la cine. Mi-a luat o buburuză, e tare drăguţă.

Se prinde cu ac de rever, să nu zboare! :)

Uite că nu trece 1 Martie fără să scriu şi eu ceva “tematic”, deşi nu pricep neam de ce azi, mai nou, e tot ziua femeilor, în loc să fie ziua de bucurat unisex pentru un nou început!

Apropo de titlu, ştiţi bine că e o păcăleală. S-au făcut încercări palide cu tot felul de romane, studii, cercetări, statistici, dar adevărul e că… e greu dacă nu chiar imposibil pentru că sunt câteva aspecte pe care nici măcar noi nu le înţelegem la noi!

Cel mai de încredere dicţionar al lumii – Oxford, adică – a adăugat recent pe listă sintagma friend zone, oficializând, cumva, această “aria 51” a relaţiilor. Ce m-a distrat, însă, nu a fost includerea ca atare ci definiţia:

a situation in which a platonic relationship exists between two people, one of whom has an undeclared romantic or sexual interest in the other | o situaţie în care există o relaţie platonică între doi oameni, dintre care unul are interese romantice sau sexuale nedeclarate faţă de celalalt

De obicei, în cea mai mare parte a timpului lucrez de acasă şi sunt online. Când plec pe la întâlniri sau şedinţe, timpul petrecut în taxi e perfect pentru dat telefoanele alea amânate, fiindcă nu apare nici un mail, comentariu sau ştire care să mă disturbe. Dacă e urgent, sună!

În metrou, însă, e mai nasol, că e prea hărmălaie ca să vorbeşti la telefon, nu se aude om cu persoană. Başca, uneori, e şi prea înghesuială. În mod normal, când sunt pieton îmi pun căştile în urechi, ascult radio şi îmi văd de drum. Dar la metrou nu prinzi radio, aşa că ascult muzică, acelaşi playlist antic, vechi şi de demult… atât de vechi încât am şi MC Hammer pe el (no kidding!) şi uneori tre’ să sap bine ca să găsesc un cântec pe care chiar am chef să-l ascult! Şi nu pot să nu am o ocupaţie, nu ştiu să stau cuminte, pe scaun ori atârnată de bară, şi fără să mă uit la ceilalţi, mai ales că cică nu e politicos să te holbezi!

Într-o formulă sau alta, România Liberă (cotidianul) a reuşit să se păstreze cât de cât în piaţă fără derapaje de tip “O să dai în benga când o să citeşti asta!” şi alte mizerii “jurnalistice”. Colorat (politic) sau nu, jurnaliştii de-acolo şi-au păstrat o urmă de demnitate încercând să nu se bălăcească în mocirla senzaţionalului.

Dar le-a ajuns, ba chiar le-a şi ieşit pe nas! Nu sunt plătiţi de vreo două luni, tot aşa cum se întâmplă şi în alte redacţii, fiindcă patronilor de presă nu le pasă şi nu le-a păsat niciodată de pulimea producătoare de conţinut şi, în nici un caz, nu le-a păsat vreodată de fraierii care le cumpără produsul. “Nu vă convine?”, zic ei, “Acolo-i uşa. Şi după ea sunt 20 de hămesiţi care aşteaptă să vă ia locul”.

Aşa că… grevă!

La Oscarurile din acest an, în mod neaşteptat, Anne Hathaway a purtat o rochie Prada. Zic neaşteptat pentru că “Fantine” e prietenă bună cu Mr. Valentino, atât cu brandul cât şi cu designerul, mai ales că acesta i-a creat şi rochia de mireasă.

Sigur, neinspirata ei alegere, a dus la nenumărate miştouri de tip #nipplegate şi #LesNipplerables dar, na, până la urmă faptul că a plecat cu Oscarul acasă ar trebui să oprească discuţia despre rochie, nu? Greşit!