Cu blogul printre rânduri… de carte!
Când am propus – iar ei au acceptat! – proiectul cu poveştile orădene celor de la Cosmote nu mă gândisem foarte clar la ce poveşti minunate o să descopăr în oraşul de pe Criş, nici nu aveam cum să-mi imaginez că există un dascăl atât de minunat ca domnul profesor Tifor sau că Oradea o are pe doamna Maricica şi cartea de onoare cu autografe de la atâţia artişti şi alţi oameni faimoşi din ţara asta! Cum aş fi putut?!
Au fost o încântare, toate, şi ar mai fi cel puţin una, de şi-o găsi răgazul să fie scrisă şi ea, cândva, fiindcă e o poveste în care se întâlnesc viaţa şi moartea, în care se vorbeşte despre un erou al timpurilor moderne. Dar să nu anticipăm…
Săptămâna trecută am primit un telefon de la un orădean, domnul Botiş, care m-a anunţat, nici mai mult, nici mai puţin, că povestea mea despre cartea de onoare cu gândurile artiştilor avea să apară într-o carte. O carte pe bune, exact aşa cum scriam că mi-ar plăcea să apară, pentru că tot ce am descoperit eu vorbeşte despre bucuria unor oameni mari de a reveni la Oradea, mereu şi mereu, cu drag şi cu respect faţă de oraş, faţă de gazde, faţă de celebra – deja! – doamna Maricica! Iar orădenii ar trebui să ştie, ca să se mândrească!
În carte – se lansează azi – o să găsiţi istorie a oraşului, poveşti despre boema locală, autografele despre care am scris şi eu, dar şi multe fotografii, mai vechi şi mai noi. Nu ştiu cât costă, dar cred că pentru orădeni, aşa, ca idee, ar trebui să fie nepreţuită. E, fără îndoială, o altfel de istorie a culturii din oraşul lor frumos! Cartea o găsiţi chiar la doamna Maricica, la restaurantul Oradea. Mă rog, fost Oradea, acum îi zice, destul de neinspirat, Butoiul de aur. Şi, probabil, o să pimiţi şi… autograf!
În fine, să nu uit să zic, sunt cu atât mai recunoscătoare celor de la Cosmote, nu atât pentru încredere, cât pentru faptul că, dacă nu erau ei, n-aş fi făcut demersul de a căuta, găsi şi scrie aceste poveşti, şi vouă, fiindcă le-aţi citit şi v-aţi bucurat de ele! Nici că putea să primească blogul meu un cadou mai fain la apropiata sa aniversare de doi ani decât apariţia într-o carte adevărată! Mai facem! :)
Cool! Felicitari!
mersi frumos. nici nu stiu daca mie mi se cuvin sau celor care mi’au dat branci sa caut si sa scriu povesti de la oradea ori oradenilor ca au povesti, sau cetitorilor ca sunt misto si stiam ca o sa le citeasca cu placere! :))))
Bravo!! Asta da cadou de 2 ani. La mai multe carti si motive de sarbatorit:-)
da, ma, dragutul de el, parca ieri cumparam domeniul! :))
(cam asa ceva a si fost, de fapt!)
Draga mea, te felicit din toata inima si ai toate motivele sa te mandresti si sa postezi link-ul pe peste tot.
Inca o data sincere si multe, multe felicitari si iti urez ca aceasta sa fie doar prima carte in care blogul tau va aparea.
urmatoarea o sa fie cu printreranduri pe coperta sau macar cu capitol dedicat! :))))
(sar’na!)
Bine de știut unde găsesc cartea. :)
sa’i ceri si autograf, c’o sa se bucure :)
Felicitări din nou! Abia aştept să cumpăr cartea. :D
stii unde o gasesti :)
Pingback: Recomandările zilei din blogosferă - 27.11.2012 • Chinezu
Felicitari! La cat mai multe carti! Si, poate una chiar scrisa de tine :)
la pensie :)))
nu ajund des la Oradea , e frumos orasul :)
sa stii ca e. si se mai face – multe din cladirile din centru sunt inca in renovare, dar vezi ca nu stau, asa, doar cu niste schele pe ele, chiar se lucreaza. multe sunt deja renovate si e o bucurie sa le privesti si admiri
Felicitari si la cat mai multe realizari! Sa cresti frumos alaturi de noi, cititorii:)
mersi mult, florentina! :)