Când am propus – iar ei au acceptat! – proiectul cu poveştile orădene celor de la Cosmote nu mă gândisem foarte clar la ce poveşti minunate o să descopăr în oraşul de pe Criş, nici nu aveam cum să-mi imaginez că există un dascăl atât de minunat ca domnul profesor Tifor sau că Oradea o are pe doamna Maricica şi cartea de onoare cu autografe de la atâţia artişti şi alţi oameni faimoşi din ţara asta! Cum aş fi putut?!
Au fost o încântare, toate, şi ar mai fi cel puţin una, de şi-o găsi răgazul să fie scrisă şi ea, cândva, fiindcă e o poveste în care se întâlnesc viaţa şi moartea, în care se vorbeşte despre un erou al timpurilor moderne. Dar să nu anticipăm…
Săptămâna trecută am primit un telefon de la un orădean, domnul Botiş, care m-a anunţat, nici mai mult, nici mai puţin, că povestea mea despre cartea de onoare cu gândurile artiştilor avea să apară într-o carte. O carte pe bune, exact aşa cum scriam că mi-ar plăcea să apară, pentru că tot ce am descoperit eu vorbeşte despre bucuria unor oameni mari de a reveni la Oradea, mereu şi mereu, cu drag şi cu respect faţă de oraş, faţă de gazde, faţă de celebra – deja! – doamna Maricica! Iar orădenii ar trebui să ştie, ca să se mândrească!
În carte – se lansează azi – o să găsiţi istorie a oraşului, poveşti despre boema locală, autografele despre care am scris şi eu, dar şi multe fotografii, mai vechi şi mai noi. Nu ştiu cât costă, dar cred că pentru orădeni, aşa, ca idee, ar trebui să fie nepreţuită. E, fără îndoială, o altfel de istorie a culturii din oraşul lor frumos! Cartea o găsiţi chiar la doamna Maricica, la restaurantul Oradea. Mă rog, fost Oradea, acum îi zice, destul de neinspirat, Butoiul de aur. Şi, probabil, o să pimiţi şi… autograf!
În fine, să nu uit să zic, sunt cu atât mai recunoscătoare celor de la Cosmote, nu atât pentru încredere, cât pentru faptul că, dacă nu erau ei, n-aş fi făcut demersul de a căuta, găsi şi scrie aceste poveşti, şi vouă, fiindcă le-aţi citit şi v-aţi bucurat de ele! Nici că putea să primească blogul meu un cadou mai fain la apropiata sa aniversare de doi ani decât apariţia într-o carte adevărată! Mai facem! :)
Leave a Reply