TVR Cultural s-a închis pentru că televiziunea publică n-a fost în stare să primească bani şi de la buget şi din taxă fără să mai facă şi datorii. Mari! Nu se cheltuia cine ştie ce cu TVR Cultural, dar l-au tăiat oricum, fiindcă, deh, dacă nu se cheltuie mult, nici nu se scurge mult! Şi, până la urmă, ce atâta cultură şi educaţie, tovarăşi?!
Că după aia TVR ar fi dat nişte bani, şi nu neapărat puţini, ca să se facă nush ce film al lui Sergiu Nicolaescu e, probabil, o mişcare strategică pe care n-o pricep eu în context, chiar dacă ea, mişcarea, e deşteaptă şi, desigur, complet justificată!
Sigur, printre cei 19 milioane de români, cei care am protestat împotiva închiderii TVR Cultural suntem mult prea puţini, majoritatea e copleşitoare, iar pe majoritate nu o interesează cultura. Cu toate că, dacă îi întrebi, ei zic că da. Cultura e cool în percepţie. E aspiraţională.
În acest sens, să ne uităm un pic la acest comentariu ce apar’ine cuiva care a semnat petiţia pentru revenirea Discovey în grila RCS&RDS:
eu vreau Discovry este un program foarte bun in scimb ;nu mas supara daca lati scoate pe manelisti aia frumosi ca dracu .acolo nu vede nimeni ca ar trebui sa puna semnul atentie numai pentru copii peste 18 -ani este piesa ..si mai canta si bulgar si urat si fustrant ,,iar Otv este un program pentru prosti tari la care se uita oamenii cu doua sa-u trei clase si nu inteleghe nimic .ca doar Elodia a inviat saraca de ea,,,pacat de tara asta plina cu prosti -destepti …astai tara lui Ponat -Antonescu ei sant destepti iar noi muritori de rand santem prosti lor….
Sigur, l-am ales pe unul dintre cele mai sinistre. Dar înţelegeţi ce vreau să zic.
Din păcate, însă, nu văd nici o soluţie pentru asta. În România educaţia e din ce în ce mai proastă, nu se mai citeşte, nu se mai învaţă, cultura nu e promovată pe nicăieri, şi chiar discuţiile despre Gaudeamus s-au învârtit în jurul cifrelor: cât şi ce s-a vândut şi câţi români mai citesc. Prea puţini!
Totuşi, ce e de făcut? Să ne încăpăţânăm şi mai tare. Să nu cedăm. Să citim, să mergem la teatru şi la filme, şi la muzee, şi să ne bucurăm de lucurile frumoase şi să povestim şi altora despre ele. Poate ne vor ignora, aşa, ca idee, dar undeva, ascunsă bine, emoţia faţă de perfecţiunea unui act cultural va încolţi şi va cere hrană şi lumină!
Vorba poetului, There is a crack in everything. That’s how the light gets in.
Leave a Comment