Într-o noapte ca asta, pe când încă locuiam cu ai mei, m-aş fi căţărat pe pervazul din camera mea, aş fi savurat o cană mare cu ceai, multă miere şi multă lămâie, o ţigară (total interzisă!), muzică în surdină, şi aş fi scris în jurnal ce fericită sunt de prima ninsoare! Era o bucurie simplă, copilărească şi autentică, una pe care, bag seama, în iarna asta am pierdut-o!

În noaptea asta, la prima ninsoare, m-am zbârlit toată, fiindcă zăpada albă şi frumoasă îmi pare nepotrivită urban, şi sunt supărată pe ea c-a venit noaptea, ca un hoţ, pe tăcute, să n-o pot vedea decât în lumina reflectoarelor şi în paşii rătăciţi pe stradă. Şi, da, ascult muzică în surdină, beau nişte vin, fumez o ţigară, ba, mai mult, mi-am aprins şi o lumânare cu miros de scoţişoară, doar doar intru în mood-ul bucurie de iarnă. Ce-i drept, nu văd ninsoarea de aici, de pe canapea, dar ştiu că ninge, am verificat mai devreme, chiar s-a pus zăpada, şi e la fel de pustie strada ca odinioară, în vremea liceului!

E, din câte îmi pot aminti, primul an în care prima ninsoare nu mă face să ţopăi de bucurie, şi ştiu că e o perioadă aglomerată şi că zilele astea mai mult mă trăieşte viaţa decât eu pe ea, dar au mai fost din astea (ce-i drept, parcă nu atât de crunte – nu că m-aş plânge!), şi tot am reuşit măcar un zâmbet la primii fulgi.

Poate e şi din pricina faptului că încep să se audă colindele din ce în ce mai devreme, de la finele lui noiembrie, şi la televizor în loc să se vorbească de bunătate şi generozitate toarnă cu politică şi situaţii “dramatice” de oameni prinşi sub 20 de cm de nămeţi.

Sunt sigură că trebuie să existe o altă explicaţie, zău! Refuz să cred că am devenit atât de adultă!
Voi v-aţi bucurat de prima zăpadă anul ăsta?

Share: