S-au pus în vânzare biletele pentru ediţia 2013 a Festivalului Naţional de Teatru, eveniment aflat la ediţia cu numărul 23, care celebrează producţiile autohtone de pe scena teatrelor mai mari şi mai mici din toată ţara, într-o selecţie făcută, din nou, de Alice Georgescu.
Astfel, între 25 octombrie şi 3 noiembrie, teatrele bucureştene vor găzdui spectacole din ţară, însă FNT are şi o ofertă destul de variată de evenimente conexe în cafenele, săli de cinema, librării sau centre culturale.
E primul an în care primesc informaţii şi comunicate de presă de la FNT şi mă bucur să văd această deschidere, la fel cm mă bucur să văd nişte comunicate scrise pentru a fi citite cu plăcere de către oricine, mai mult sau mai puţin familiarizat cu teatrul. E un semn bun.
Concret, programul e deja public iar biletele au fost puse în vânzare, şi cred că astea sunt informaţiile de care aveţi nevoie în primul rând. Sunt trei filme pe care trebuie să le vedeţi, în cazul în care nu s-a întâmplat deja: Faustul lui Sokurov, Nunta mută regizat de Mălăele şi Undeva la Palilula, filmul lui Purcărete despre care am scris aici.
De asemenea, în perioada Festivalului, 12 piese de teatru radiofonic a căror protagonistă este Mariana Mihuţ vor putea fi accesate on demand pe eteatru, singurul site web al Radio România care difuzează exclusiv teatru radiofonic – ştiaţi de asta?! Eu acum am aflat şi mi se pare foaaaaaarte taaaaare!!!
Tot la capitolul cadouri pe care FNT le face iubitorilor de teatru (şi nu numai) este expoziţia Spaţii Imaginare semnată Helmuth Sturmer, pe care eu am văzut-o la TIFF. O recomand cu drag, dimpreună cu un gând de la Silviu Purcărete, după care nu doresc să mai adaug ceva, în afară de promisiunea că voi reveni curând cu detalii despre alte delicatese pregătite de FNT 2013:
Când ne apucăm de lucru la un spectacol, Heti deschide un caiet nou, impresionant, cu coperte negre şi groase. Are alături două, trei stilouri cu fetru fin. Desenează linii elegante pe hârtia de bună calitate. Eu mă aşez intimidat în faţa lui. Dacă încerc să-i explic ceva şi n-am cuvintele potrivite, Heti îmi întinde generos unul din stilourile sofisticate şi mă invită să desenez pe caietul lui.
Mă trec sudorile numai la ideea de a mâzgăli acel caiet aristocratic şi-i cer o bucată de hârtie obişnuită şi ieftină. Fără să clipească, rupe o foaie din minunatul caiet spunând că n-are altceva să-mi dea. Mor de ruşine.
Mai are şi o cutiuţă delicată de Cotman Water Colours de la Winsor & Newton şi pensule fine cu care pictează cu migală japoneză. După câteva zile caietul e o bijuterie plastică. Nostalgia frumuseţii acelui caiet mă urmăreşte mult după ziua premierei.
Leave a Comment