May 28

Muzică şi muzichie de film la TIFF

Când am scris primul post legat de TIFF 2013, m-am uitat într-o doară şi la trupele invitate, unii de care am auzit, cum să n-aud?!, dar şi unii de care am aflat acum că există. Mi-a zis Flavia de unii dintre ei, ce-i drept, că cică “Ascultă, să vezi ce mişto sunt!”, doar că, mno!, ea se ocupă de buna comunicare a festivalului, ce era să zică?! :D

Drept urmare, am intrat pe YouTube şi am ascultat, trupă de trupă. Mi-au plăcut mai mulţi, dar austriecii de la Sofa Surfers au căpătat deja un fan şi, cu siguranţă, un spectator la concertul lor din 5 iunie, de la Hotel Continental – detalii aici, bilete aici. Show-ul lor va fi precedat de proiecția filmului Trains of Thoughts, un eseu vizual despre stațiile de metrou din marile orașe ale lumii, regizat de Timo Novotny pe muzica celor de la Sofa Surfers – un mix de rock cu electro, trip-hop, dub și acid jazz, cu tușe de R&B și soul. Abia aştept!

Dar nu e singurul concert de la TIFF, mintenaş vă mai zic! Căci în zilele noastre un film fără muzică e ca Titanicul fără Celine Dion!
Continue reading

May 16

Depeche Mode la Bucureşti: O călătorie în timp!

Aseară, pe Arena Naţională, am călătorit în timp până hăt!, în vremea primilor ani de liceu, doar că, în loc să-mi ascult trupa preferată a acelor vremuri la boxele unui casetofon, am avut ocazia s-o aud live, alături de încă vreo 40.000 de ascultători. Cât de tare e asta?!

Ce mai freamăt, ce mai zbucium, vorba poetului, când au început să cânte Walking In My Shoes, prima dintre piesele vechi incluse în setlist! Dar nimic nu s-a comparat cu nebunia de la Enjoy the Silence. Am stat în zona gazonului A, mai spre B, aşa, cât să fie respirabil şi să avem şi loc de bâţâit, deci practic eram cumva cam prin mijlocul stadionului. Băi, băiete! Când au început cu words like violence break the silence s-a simţit un vuiet aproape fizic, de parcă se dădea lumină, iar la reach out and touch faith a fost la fel, o emoţie aproape palpabilă!

Continue reading

May 14

Alifantis. Nicu Alifantis.

Pe acest domn l-am cunoscut acum mulţi ani, la înregistrările primului album semnat AG Weinberger, sub cireşul din curtea Migas – unii prieteni vor fi oftând adânc amintindu-şi vremurile cu pricina, ne-am revăzut adesea chiar la concertele sale ori ale prietenilor comuni şi a fost pe scena tuturor ediţiilor de FolkYou de care m-am ocupat.

Ştie că mă enervează “Ruxi”, dar îmi mai zice aşa, zâmbind, şi eu îl las fiindcă ştiu că mă necăjeşte cu drag, aşa că nu mai protestez nici măcar formal. Şi chiar dacă uneori e glumeţ pe scenă, chiar dacă se amuză cu prietenii şi face bancuri, rămâne unul dintre cei mai riguroşi profesionişti pe care i-am întâlnit.

Continue reading

March 21

Purple Flowers: din pasiune pentru flori

Mi-e tare drag de oamenii care au curaj să-şi transforme pasiunea în business, în aşa fel încât să muncească fericiţi iar satisfacţia să fie munca în sine, bine făcută, nu neapărat beneficiile de ordin material. Nu ştiu prea mulţi astfel de oameni dar pot să vă spun că Dhaniel Nora e unul dintre ei.

L-am cunoscut la FITS, acum doi sau trei ani, ca pasionat de teatru şi unul dintre cei care vedeau cele mai multe spectacole în Festival dar nu ştiam că e atât de pasionat şi de flori. Ce-i drept, aşa, la o cafea pe pietonala sibiană, dacă mi-ar fi zis că îi e atât de drag de flori, aş fi crezut că exagerează. Dar ieri, în Bucureşti, m-a convins!

Continue reading

March 11

Pink, concert in Atlanta: Fucking Perfect!

Îmi place mult de tot P!NK, iar evoluţia ei din ultima vreme e din ce în ce mai bună, cu clipuri de-a dreptul artistice (citiţii detalii despre Try), concerte care devin de-a dreptul show-uri, o prezenţă (personală) activă în Social Media. Dincolo de toate astea, adică multă muncă, îmi place că pare să se şi distreze şi, nu în ultimul rând, nu pierde nici o ocazie să mulţumească fanilor.

Tocmai de asta mă bucur că Ina Biltac a fost la concertul ei din Atlanta şi ne povesteşte şi nouă despre spectacol şi atmosferă. Cu invidie maximă, aşadar, vă invit să citiţi o recenzie de concert! Mulţumesc frumos, Ina!

Continue reading

February 28

Biblioteca şi discoteca de la Metrou

De obicei, în cea mai mare parte a timpului lucrez de acasă şi sunt online. Când plec pe la întâlniri sau şedinţe, timpul petrecut în taxi e perfect pentru dat telefoanele alea amânate, fiindcă nu apare nici un mail, comentariu sau ştire care să mă disturbe. Dacă e urgent, sună!

În metrou, însă, e mai nasol, că e prea hărmălaie ca să vorbeşti la telefon, nu se aude om cu persoană. Başca, uneori, e şi prea înghesuială. În mod normal, când sunt pieton îmi pun căştile în urechi, ascult radio şi îmi văd de drum. Dar la metrou nu prinzi radio, aşa că ascult muzică, acelaşi playlist antic, vechi şi de demult… atât de vechi încât am şi MC Hammer pe el (no kidding!) şi uneori tre’ să sap bine ca să găsesc un cântec pe care chiar am chef să-l ascult! Şi nu pot să nu am o ocupaţie, nu ştiu să stau cuminte, pe scaun ori atârnată de bară, şi fără să mă uit la ceilalţi, mai ales că cică nu e politicos să te holbezi!

Continue reading

February 20

Back To Bass: Sting revine la Bucureşti

Veşti bune! Sting revine la Bucureşti pe 31 iulie într-un concert parte din turneul mondial Back To Bass început în toamna lui 2011 şi care propune o serie dintre cele mai cunoscute cântece ale britanicului, atât din perioada Police cât şi din cea solo.

Formula din acest turneu îl propune pe Sting alături de o trupă formată din Dominic Miller (chitară), David Sancious (clape), Vinnie Colaiuta (tobe), Peter Tickell (vioară electrică), and Jo Lawry (vocal), un spectacol electrizant, fără îndoială, dacă citim recenziile, dar care are intimitatea unui unplugged. Un concert de săli mici mai degrabă decât unul de stadion (la noi concertul are loc la Romexpo)

Continue reading

February 20

Bătrânica

Aseară, după un film, am ieşit în faţă la Sun Plaza să fumez o ţigară până să iau metroul spre casă. Butonam telefonul când mi-a atras atenţia o bătrânică: tocmai ieşise pe uşa rotativă cu un căruţ din ăla pe două roţi cum folosesc bătrânii.

Mi-a atras atenţia pentru că era mărunţică, mergea foarte aplecat, aproape de 90 de grade, însă avea o jachetă cu nasturi la două rânduri, roşie, elegantă, şi, n-aş putea băga mâna în foc, că-s uşor mioapă, dar cred că purta perucă. Era o bătrânică foarte respectabilă şi simpatică, vă spun! Şi avea şi baston.

Continue reading

February 16

Filmul Poziţa copilului a luat Ursul de Aur la Berlin!

După ce a primit premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) pentru cel mai bun film din competiția festivalului de la Berlin, Poziţia copilului a câştigat, în această seară, şi marele trofeu, Ursul de Aur.

O dramă despre relaţia aproape patologică dintre o mamă şi fiul ei, dar şi un film despre felul în care e construită societatea noastră (coruptă), filmul, produs de Ada Solomon (Parada Film) şi regizat de Călin Peter Netzer, a fost aplaudat minute în şir chiar de la vizionare şi a devenit unul dintre favorite.

Ali Ghandtschi © Berlinale 2013

Mi-a plăcut discursul Adei de la primirea trofeului, în care a mulţumit celor care au ajutat la acest succes, dar şi celor care nu, pentru că, datorită lor, echipa s-a ambiţionat şi mai tare, amintind şi de faptul că politicienii ar trebuie să ţină mai mult cont de cinematografie şi de rolul de (bun) ambasador pe care îl poate avea filmul românesc.

Bravo, aşadar, echipei care aduce Ursul de Aur în România şi, dincolo de felicitări, se cuvine să le şi mulţumim pentru bucuria pe care ne-au făcut-o în seara asta şi să mergem la cinema să vedem filmul, din 8 martie!