Biblioteca de cartier era aproape peste drum de blocul în care am crescut, pe Duca, se numea – încă se numeşte! – “Cezar Petrescu”, şi până şi eu ştiam că ăsta e mare scriitor, că doar pe Fram, ursul polar, cine îl inventase, dacă nu el?  La şapte ani, credeam că poţi să te duci aşa, la bibliotecă, să spui frumos Bună ziua, şi după aia să iei ce cărţi vrei tu, să ai grijă de ele şi apoi să le duci înapoi, şi am şi încercat dar, ştiţi şi voi, e mai complicat de-atât, e cu buletinul! Aşa că a venit tata cu mine şi uite că el avea abonament, ce bine! Prima carte luată de la bibliotecă a fost cu o familie de şoricei, ceva, Chiţ Chiţ, sau nu mai ştiu cum le zicea, dar am citit-o în două ore şi m-am dus înapoi că vreau alta!

Bibliotecara, Lia, înaltă, elegantă, făcea des evenimente la bibliotecă, ştia mereu ce cărţi să-mi aleagă şi tot prin ea am cunoscut-o pe sora lu Cezar Petrescu, Smaranda Shehata, o doamnă minunată! Am continuat să merg la “Cezar Petrescu” până după liceu şi mai am şi acum abonament, dacă o mai fi valabil, ceea ce mă îndoiesc! Lia, însă, nu mai e de ceva vreme acolo…

Din motivul ăsta, de drag de Lia şi anii din “Cezar Petrescu”, am fost cu atât mai atentă la proiectul Căutătorii de poveşti în care patru jurnalişti, Irina Păcurariu, Radu Parschivescu, Vlad Petreanu şi Cătălin Ştefănescu, au pornit să afle istoriile bibliotecarilor din România în cadrul Biblionet, un proiect prin care multe biblioteci din ţară au fost dotate cu computer şi acces la internet, dar care îşi propune şi ca acest spaţiu de cultură şi educaţie să revină în atenţia comunităţilor.

Poveştile sunt strânse într-o carte a cărei variantă electronică poate fi descăcată de pe site. Şi, da, două exemplare tipărite ale acestei cărţi sunt parte din darul pe care îl ofer azi cititorilor de printreranduri… DAR staţi, că asta nu e tot pentru azi!

Scriu şi eu poveşti din când în când. Pe unele le public aici, pe blog, dar există şi nepublicate, pe care le voi păstra exclusiv pentru mine şi un cerc mic, mic de tot de prieteni, mai ales că sunt scrise pe hârtie şi ştiu că dacă le-aş transcrie le-aş măcelări crunt. Parte din ele au fost scrise prin jurnalele din vremea adolescenţei, obicei pe care azi nu-l mai păstrez, că nu mai am răgaz. De scris pe hârtie, însă, scriu în continuare, frumos, cu stiloul. Agenda mea e pe hârtie, caietele mele, şi nu cred că acest obicei se va schimba prea curând, oricâtă tehnică ne înconjoară. Hârtia, stiloul şi cu mine vom avea mereu o relaţie specială, nu degeaba admit despre mine că sunt papetărofilă.

Şi acum, ca şi în adolescenţă, caietele în care scriu, că-s agendă, notes sau al’ceva, trebuie să fie într-un fel, trebuie să mă inspire la scris, să-mi fie drag de ele! Rândurile să fie late pentru ca scrisul să nu fie prea mărunt, hârtia nici prea groasă, nici prea subţire, să aibă spirală, preferabil, în fine, am fixuri cu asta, fiecare cu ale lui! Şi, de când există Colour – beautiful things, magazinul de lângă catedrala Sf. Iosif, acolo mă duc pentru inspiraţie şi un dram de răgaz într-un spaţiu vesel, plin cu bunătăţi, de la caiete, notesuri, instrumente de scris, accesorii pentru birou şi până la genţi şi simpaticele Momiji.

Aşa că astăzi, în a cincea zi de Daruri printreranduri, am pentru voi două pachete, fiecare cu o carte faină cu poveşti – Căutătorii de poveşti, desigur! – şi cu o agendă faină de la Agatha Ruiz de la Prada via Colour, ca să luaţi notiţe de vreţi sau, şi mai bine, să scrieţi propriile poveşti!

Ale voastre sunt şi, ca să le primiţi, vă aştept comentariile în care să-mi spuneţi cum s-ar putea numi romanul inspirat de viaţa voastră de până acum! Al meu cred că s-ar numi printre rânduri, dar probabil că dacă l-aş scrie i-aş mai schimba titlul de vreo 20 de ori! :))

Puteţi comenta pentru aceste daruri până pe 14 decembrie. Succes şi… inspiraţie!

Câştigătoarele sunt Olivia şi Melizanda, felicitări, urmează să primiţi un mail cu detalii. Celor care au comentat, de asemenea, le urez multă inspiraţie pentru romanul vieţii… Cine îl publică primul/a, sa spună şi celorlalţi! :)

Share: