Guest post by Domnul Sony. Adică eu, motanul!
Fără modestie, eu cred despre mine că sunt deştept. Probabil are legătură cu educaţia şi toate cărţile alea peste care am dormit din când în când, poate că scurta perioadă în care am purtat agăţat de coadă atributul “maidanez” o fi avut şi ea vreo importanţă, sau faptul că am fost lăsat singur acasă, în câteva rânduri chiar!
Prin urmare, când a venit o cutie mare de la curier cu mâncare “pentru pisici isteţe” am fost sigur că nu au greşit adresa: sigur era pentru mine!
Nu ştiam clar atunci, pentru că plicurile alea mici sunt perfect închise şi nu poţi să bănuieşti ce-i în ele, că vita, puiul sau somonul în aspic pot fi chiar foarte bune la gust, spre deosebire de alte dăţi când mi s-a dat şi am ajuns la concluzia că eu prefer mâncarea în sos, nu în aspic. Bine, sigur contează şi că, spre deosebire de ce-am mai încercat eu în aspic, aici e vorba de bucăţi de carne, nu de pateu sau bucăţi de pateu care au forma unor bucăţi de carne. Adică mănânc şi pateu, dar din ăla de care-şi cumpără ea. Pentru ea, nu pentru mine.
Mâncarea asta nouă se cheamă Felix, e de la Purina şi e pentru pisici isteţe! Oferă combinaţia optimă de minerale şi vitamine (printre care A şi D), dar să ştiţi că vitaminele astea sunt ff mici, nu le vedem cu ochiul liber. Şi, oricum, dispar destul de repede din farfurie! Tot în plicurile astea se mai găsesc acizi graşi şi Omega 6 – ceva cu Omega d’ăsta ia şi ea, nişte bile colorate pe care, când le prind, le alerg prin sufragerie!
Ea ştie că sunt sensibil la unele mâncăruri pisiceşti şi începe să mă mănânce pielea şi mă scarpin şi mă scarpin rău până fac o bubă şi ea trebuie să mă fugărească şi să mă dea cu ceva alifie (bleah!), aşa că am aşteptat un pic până să vă spun ce e cu Felix din plic, pentru ca nu cumva să am vreo reacţie d’asta alergică. Dar n-am avut, fiindcă Felix e pentru pisici isteţe şi eu sunt un pisic isteţ, aşa că ne-am potrivit numa’ bine!
De când mănânc şi plic (că nu renunţă, nene, să-mi dea grăunţe, chiar dacă îmi exprim clar şi tare (!) preferinţa pentru mâncare umedă!) m-am isteţit şi mai tare, prin urmare nu-mi mai fac siesta aiurea prin casă ci chiar în dormitor şi chiar în pat! Şi am mai învăţat o şmecherie: eu mă pitesc şi ea, ca să-mi fac apariţia, ia plicul şi-l agită un pic, apoi pune în farfurie şi eu vin. Adică imediat ce nu răspund la apel – şi nu mai răspund, normal! – ea scoate plicul! Cât de tare e asta?! Păcat doar că nu avem o casă destul de mare şi nu sunt prea multe locuri în care să mă pitesc! Poate dacă ar mânca şi ea plicuri din astea ar deveni mai isteaţă şi ar lua o casă mai mare!
Există mai multe variante de plic: vită, pui, somon, iepure, vită&pui, somon&plătică, iar costul unui plic este de 1,7 lei. Poftă bună!
CONCURS
Am câteva plicuri Felix de dat şi o garsoniera de pisici, cum e asta a mea, dacă îmi spuneţi trei chestii pe care pisica voastră isteaţă le face sau pe care vreţi voi să le facă! De exemplu, ea îmi spune tot timpul că aş putea să-mi folosesc minunata mea coadă stufoasă pentru a şterge praful! Faza e că eu sunt isteţ şi taman de-aia nici nu-mi trece prin minte să fac aşa ceva! Termen: 25 martie! Plus, să nu ziceţi că nu sunt cooperant, vă dau un hint: Pisicile au cucerit (deja!) internetul! :D
Update: Cu o majoriate impresionantă şi fără precedent de voturi, premiul merge la comentariul 7, Idaho! Mulţumesc, tuturor pentru participare şi poveşti cu pisici isteţe! Staţi aproape, Sony mai face concursuri pisiceşti alături de Purina :)
Eu am doua pisici de rasa tomberoneza, negre tuci amandoua, insa destepte cum nu se poate si campioane in prostii. Fac echipa buna, ce sa mai.
Pentru a da trei exemple de ce sunt ale mele in stare a face:
1. Rina sare pe calorifer, de pe calorifer pe un televizor din coltul camerei, de pe televizorul respectiv pe combina audio, iar in final pe unitatea de aer conditionat montata in camera. Pufa agata perdeaua de un colt cu dintii si maraie pentru a da semnalul ca e ok, Rina sare si perdeaua devine franjuri numai buni de scarmanit gingiile cu ele.
2. Sunt obsedate de igiena. Odata ce s-a uscat un bulgare de urina din litiera, sau cealalta treaba, isi imping treburile afara din litiera. Si litiera e acoperita si are usita speciala! Minunea cade jos si e impinsa pe covorul mic din hol, care e mai apoi sucit cu labele. Partea de sus e folosita pentru sters. Macar isi mentin nisipul curat fara ajutor, nu?…
3. Sunt obsedate de incaltamintea musafirilor, mai ales Pufa. Nu prea rod la pantofi sau adidasi, insa trag cu gherutele si dintr-o parte, si dintr-alta, de reusesc in vreo 25 de minute sa desfaca siretul cu totul. Siretul respectiv ajunge prada de razboi, asa ca fug cu el in gura prin casa si il ascund sub mocheta.
Chiar imi place ideea de concurs si sunt curioasa sa gasesc plicurile Felix, la mine in zona nu am vazut momentan dar weekendul aceste merg in Metro sau Cora si sper sa le gasesc, mai ales ca sunt si convenabile ca pret.
Vecina mea are o pisica neagra in 3 picioare(o cheama “Negruța”) pe care de cum am vazut-o am indragit-o si eu si parintii mei..si ori de cate ori vecina e plecata din localitate pisica sta la noi.Particularitatea ei e ca nu-si face niciodata nevoile in casa..desi stam la et.2 o ducem mereu afara, e foarte cuminte,curata, nu strica nimic,nu deranjeaza si e foarte iubitoare iar daca are chef si ne purtam frumos ne face si masaj!lol..da..pe bune!masaj..impinge cu labutele..pe spate, pe piept..depinde unde are ea chef :)
Mai eu as scrie, dar dupa ce am citit ce a scris Farida, eu i-as ceda Negrutei premiul.
O sa completez si eu asa, de schepsis, dar ii cedez ei si locul meu so don’t count me:
1. Sunt un pui de ninja, cum prind usa de la intrare deschisa cum ma strecor afara si-i las pe oameni sa ma caute. Eu stau ma amuz, dar la un moment incep sa ma panichez daca trece prea multa vreme si nu ma cauta.
2. Sug. Da, stiu rusinos, dar la varsta mea uneori inca mai sug paturica.
3. Imi place sa stau in fund, da Budha style specificul rasei noastre. Toti ma adora cand ma stand asa, asa ca eu profit si cand am chef de mangaiat, asa ma pun :).
P.S Sony n-o lasa sa te foloseasca pe post de pamatuf ca nu mai scapi. Oamenilor astora daca le dai o unghie, iti mananca toata labuta.
P.P.S Foarte misto casuta ta, cand pot sa te vizitez?
Noi sintem doi frati de alta mama :) , ne cheama Richineata si Lizuca. Eu, Lizuca, am venit mai tirziu in casa, dar m-am impus imediat: acum, dupa 10 ani, stiu sa fac aport, imi place sa fur lucruri si sa le ascund, si ma bat cu frati-miu pe afectiunea (statul pe pieptul) oamenilor mei. Oricit l-as gherani pe Richi, trebuie sa recunosc ca un pisic mai atent ca el nu am vazut niciodata: de cind a cazut bunica acum un an si s-a lovit destul de grav, de cite ori o aude ca umbla prin casa sau, mai ales cind merge la baie (acolo a cazut atunci), orice ar face, cere sa iasa si e extrem de atent la ea pina ce o vede inapoi in camera ei. De fapt, o data, cind iar a cazut intr-o noapte, nici n-am fi stiut daca el nu ar fi mieunat sa iasa din camera unde dormeam cu totii si n-ar fi mieunat tare-tare la usa ei. Si mai trebuie sa recunosc inca ceva: nu stiu de unde stie cind trebuie sa vina tati acasa – cu 5 minute inainte sa auzim liftul oprindu-se la etajul nostru, el e lipit de usa… N-avem cum sa nu-l iubim :)
si eu am doua pisici, superistete care impreuna fac o echipa foarte buna, la prostii, la iubit, la mancat si la distrus draperii si perdele:))
A mea e Sara. E Maine Coon si…
1. Bea apa cu labuta. Isi introduce delicat labuta in castronel si linge apa de pe ea, cu o eleganta ce depaseste orice Lady la five o’clock tea.
2. Face aport de uiti ca te joci cu o pisica.
3. Ma agata de cate ori trec pe langa ea, fara sa zgarie “Hei! Ce faci?”
PS: Ca sa nu mai zic ca traieste intr-o armonie deplina cu dl Toby, “dulaul” casei. Un Yorkie ce are sansa sa devina cel mai curat caine din univers avand in vedere ca este spalat saptamanal de… Da, de ea! :D
Si acum, ma scuzati va rog, dar cum Sara mea stie sa si scrie, ii cedez tastatura.
“Draga domnule Sony,
daca nu voi incapea in casuta (in cazul in care castig) cu bucurie ii voi darui premiul ce mi se cuvine, prietenului meu mai mic cainele. Sper sa nu va supere treaba asta, dar stiti… chiar daca nu se ridica la standardele noastre, e chiar un partener de nadejde. Ii permit sa imi mai tina companie atunci cand pleaca toti din regatul meu.
Cu admiratie eterna,
Sara”
Ma uit la ceilalți participanți la concurs și mă simt prost. Pentru că Jessica, cunoscută mie și Canishului personal drept “târfeta pufoasă” este cam prostuță. Nu bea apa cu lăbuța, nu face aport, cel mult miaună când latră canishul.
Nu iese cu nimic în evidență. Nici măcar frumoasă nu e, din simplul motiv că e o Tomberoneză de Titan.
Singura chestie deșteaptă pe care a făcut-o, nu a făcut-o în fața mea, ci amicului care a găsit-o și mi-a plasat-o mie.
Se face că tipul acesta mergea acasă și deodată i-a sărit ceva în cap – era Jessica. S-a dus omul la magazinul scării și i-a luat o conservă. I-a oferit-o, iar donșoara când l-a văzut îndepărtându-se a lăsat conserva și a sărit din nou pe el. Așa a luat-o acasă, iar după aceea mi-a plasat-o mie.
Banuiesc că și-a epuizat resursele de inteligență atunci. Norocul ei că a nimerit bine.
Felicitari!!
Pofta buna! :)
Buna ziua!
Imi doresc sa particip si eu la concursul dumneavoastra!
Numele meu este Pisica si sunt din Craiova. Din anul 2003 locuiesc impreuna cu cei doi oameni ai mei, pe care i-am gasit intr-o noapte de septembrie, in timp ce ma plimbam prin fata blocului unuia dintre ei. Petrec mult timp cu oamenii mei si imi place sa le vorbesc in fiecare zi, sa ii spal pe par inainte de culcare (desi nu prea ma lasa sa fac asta, probabil ca nu le place prea mult sa se spele, fie vorba intre noi) si, pentru ca sunt cam aiuriti, ma asigur de fiecare data ca orice baga in gura este comestibil. :)
M-am gandit sa particip si eu la acest concurs, nu pentru ca as considera ca sunt inteligenta, ci pentru ca oamenii mei imi tot spun ca sunt cel mai frumos dar pe care l-au primit ei de nu stiu unde (treaba lor, ei stiu despre ce vorbesc) si ca, cica, as fi totusi destul de desteapta… :)
Sa vedeti:
1. Desi am peste 25 de nume (Pisica, Sica, Niculina, Lina, Stina, Curvustina, Tzica, Cornelia, Jecosanca, Bursuceanca, Viezureanca, Bubu, Monstrulianca, Mutzulachis, Catifeaua, Pisa etc), iar pe multe dintre ele le aud destul de rar, raspund de fiecare data cand sunt strigata. Trebuie sa raspund, poate au cumva nevoie de mine, nu?
2. Imi place sa merg cu trenul. :)(Unul dintre oamenii mei a locuit o perioada la Bucuresti si, ca sa nu ii fie greu, veneam impreuna cu trenul acasa in week-end. Ehe, prin ce am mai trecut…) Ah, ce dor imi este sa merg cu trenul si cu metroul!
3. Nimeni nu a reusit sa scoata de la mine vreo informatie legata de varsta mea. Cei doi oameni ai mei spera ca nu am prea multi ani, motiv pentru care ii si cam tin in suspans. Ii mai aud uneori cum se vaita: „Omule, daca ea face sapte ani in septembrie si era adulta cand ne-a gasit, hai sa zicem ca avea macar doi ani, acum ar trebui sa aiba cam noua ani, nu? Dar daca avea deja cinci ani? Dar daca avea deja sapte ani?!???. Sunt amuzanti! Este foarte tare ca nici doctorii nu prea stiu ce sa le spuna. Ba ca sunt probabil destul de batrana, daca am facut deja o tumora la burtica, ba ca sunt destul de tanara, daca dupa operatie mi-am revenit atat de repede! Hm! Ei nu stiu ca nu este frumos sa vorbesti despre varsta unei Pisici? :)
Nu stiu daca am voie sa fac asta, insa as vrea sa va arat si cateva fotografii cu mine: http://pisicarie.blogspot.ro/search/label/Pisica.
As vrea sa o salut pe Jessica, pisicuta din Titan (unde am locuit si eu), si sa ii urez multa bafta la concurs!
Multumesc pentru timpul acordat!
Va salut cu drag,
Pisica
Aoleu, Doamne, am gresit! Nu in anul 2003 i-am gasit pe oamenii mei! Ci in 2007! Imi cer scuze…
Aceeasi isteata,
Pisica
:)
Pe motanul meu il cheama Domnul Mitzu, pana sa ne dumirim ca e motan… il chema Mitzura :D! Mda, el are gusturi rafinate, citeste gheara la gheara cartile noastre preferate. Alea care ii plac mai tare le scrijeleste mai adanc si le rontaie si colturile daca ii stau in cale. Cand l-a rontait pe Tolkien…i-am zis ca ii rup urechile si ca-i fac nod la coada!
De felul lui e foarte lipicos si toarce de se aude in toata incaperea. Are un stil foarte interesant de a se aseza in bratele celor ce il iubesc, isi reazama capul pe umar si sta acolo cu burta calda, lipita de tine pana mori de cald. Are doi sclavi, cand ii trebuie ceva atata vine si miauna (neintrerupt) pana ne induram sa vedem ce-i trebuie (masaj, pieptanat, apa, mancare, alergat…). Se joaca foarte fain, ne alergam prin casa si dupa minge, cu toate ca anul asta implineste noua ani. Nu ii place sa ii tinem ziua (pentru ca ii punem un coif in cap si pe el lucrurile astea il enerveaza). Ii tinem ziua in fiecare an, cu acelasi coif :D, pentru ca noi il iubim tare-tare. Sa ne traiesti, Mitzule drag!