Sigur, un festival, ca orice festival, are o organizare, un program, momente provocate și vreo câteva surprize. Ideo, însă, e, poate cel mai mult, despre oamenii care-l compun, organizatori, participanti, oaspeți. Și despre tot felul de momente pe care le (sur)prinzi din zbor, uneori nici nu-ți dai seama de ele.
Zilele astea îmi fac ordine în gândurile festivaliere, cum ziceam, și îmi dau seama că am tot auzit formula ???Aici și acum??? – am notat asta și în agenda mea de cronicar. Întâi a scris-o Vlad Bălan într-un guest post printre rânduri, apoi am auzit-o la traingul trainerilor, cu Mugur Ciumăgeanu, apoi la Seara Povestitorilor, la un Master Class, într-un spectacol, la unul din mentori… Sigur, asta pentru că Ideo e foarte mult despre emoțiile de aici și de acum, dar mie îmi place să știu că e și despre autoconstrucție, despre un eu mai bun cu care pleci acasă pentru atunci și acolo.
Așadar, absolut neordonat ci după cum și câte vin ele în minte, aici și acum, momente de la Ideo!
Momentul ăla când ajungi la Conciato în prima zi și vezi fețe familiare și te îmbrățișezi cu lumea și simți că ești acasă.
Aplauzele de la deschidere, în holul Casei de Cultură. Îmbrățișările. A! Am mai zis! Da’ tot sunt mișto!
Vlad Bălan: Sărumâna, pot să stau și eu cu voi la masă?
Emoțiile Andreei Borțun pe scenă, la deschidere.
Uralele care însoțeau apariția ecranului, înaintea difuzării fiecărui episod din ???Sfaturi pentru spectatori???.
Domnul Marian Râlea la Conciato, față în față cu o mămică și fiica acesteia de vreo 14 ani. Mămica își prezintă odorul: Ea e fiica mea, de care v-am povestit. Domnul Râlea se înclină politicos și sărută mâna tinerei iar eu zâmbesc fiindcă văd cum aia mică se emoționează foarte, foarte tare de așa reverență.
Viorel, aflat pentru prima dată la Festival, aplaudând spectacolele copiilor. Și cântatul cu același Viorel.
(Fac o paranteză aici ca să vă spun că una dintre plăcerile mele secrete e să-i văd pe oamenii care ies de la Faustul văzut prima dată cum sunt bouche bee și nu găsesc cuvinte, răvășiți de ceea ce tocmai au trăit. Ei, de anul ăsta a început să-mi placă la fel de tare să-i văd pe cei care vin prima dată la Ideo cum se îndrăgostesc pe loc de ce se întâmplă acolo!)
Oltea, făcând criză de râs în spatele meu la Freak Show (foarte bun, apropo, recomand), momentul cu marrrrrmuuuurăăăă! Eu la fel. Prietenii știu de ce.
???Ce faci, pisi???? (zău așa!)
Alexandra Fasola care și-a fisurat două coaste, flotantele, susținută și protejată de la spate de soțul ei, Alin State, supranumit, în context, Alin Spate. Amândoi actori, traineri la Ideo. Amândoi foarte mișto.
Lenuș, coordonatoarea de la trupa Atelierul de teatru, impresionată până la lacrimi de urările primite de ziua ei. Gelu, de la același Atelier de teatru, venind la spectacol taman de la Botoșani ca să le facă o surpriză copiilor și lui Lenuș.
Group Hug la finalul trainingului pentru traineri. Cu mine în grup. Wooooohaaaaa!
Badge-ul cel mic pentru Ștefan (aproape doi ani), cel mai mic prieten al festivalului. Și badge-ul meu!
Silvana Mihai, privind aproape fără să respire la spectacolul foștilor colegi de trupă.
Doamna Adriana de la Conciato care mi-a adus apa fierbinte pentru ness fără să mai cer. În fiecare zi.
Pinguinul Iiii și porcul de plastic aka Porcuin Band.
Paharele dolofane cu vin roșu de la Recaș, seara, după spectacole, la povești.
#eaavrut
Ana, 12 ani, fetița Mădălinei, urmărind spectacolele copiilor, fără să-și piardă răbdarea sau atenția.
Buffalo Soldier (!) și alte Marley, Crystal Fighters cu At Home (nush dacă a fost aleasă fiindcă se potrivește cu tema de anul ăsta, dar s-a auzit mult la Conciato și e printre favoritele mele).
Răzvan Penescu dansând pe Beautiful Ones la închidere. De fapt, toate momentele în care s-a dansat și cântat pe Beautiful Ones.
Doi oameni mișto care se țin de mână și au, fiecare, pe telefon, o poză cu aceeași fetiță mică. Și li se luminează fața când o pomenesc pe fetița cea mică.
Un tată pe scenă cu fetița lui, care nu i-a dat drumul la genunchi.
Un alt tată care, tot de pe scenă, la închidere, le făcea semne celor doi feciori ai săi, aflați undeva în primele rânduri.
– Mutulică e așa de drăguuuuuț!
– Dar și Albă ca Zăpada e drăăăguuuțăă!
Interviul de la miezul nopții.
Cina servită de către traineri participanților.
O mie de cocori de hârtie.
Tricoul cu ???Voluntar FITS 2012??? purtat de unul dintre participanți.
Piele de găină.
Cremă de zahăr ars, înlăcrimată rău, când a zis Andreea Bibiri, pe scenă, despre cei plecați fără ca cei rămași să mai aibă vreme să le mai spună una-alta.
pe care!-le de care am râs tot festivalul.
(pe strada principală, eu cu bagde de Ideo la gât)
– Nu vă supărați, sunteți de la Festival? Ce îmi recomandați să văd?
Lumina din ochii lui Andrei Gîjulete de la trupa Domino, când l-am întrebat dacă vrea să facă Actorie și el a zis DA!
Și altele, multe altele, că o zi are multe minute, deși la Ideo ele, minutele, parcă trec mai repede! Nu știu! La anul o să cronometrez un minut de Ideo și o să vă spun câte secunde are!
Îmi dau seama că pentru unii dintre cei care nu au fost niciodată la Ideo unele dintre lucrurile de mai sus par ușor de neînțeles. Voi să știți că nu e nimic de ascuns, chiar am dat din casă printre rânduri. Atâta doar, că vă trebuie cheia. Care e pe undeva prin voi, poate de când erați copii, sau poate e la Alexandria, la următoarea ediție de Ideo – voi știți! Iar dacă nu vă place, dacă nu simțiți nici o emoție, e ok și așa. Alexandria e un oraș destul de mic, până la urmă chiar nu trebuie să vină toată lumea acolo… :)
Până când vă decideți dacă aveți au ba cheia de deschis emoții, dați-mi voie să le mulțumesc celor de la Genius care m-au dotat cu una bucată baterie externă pentru mobil, lipsindu-mă astfel de stresul lui ???Am și eu nevoie de o priză??? și prelungindu-mi minutele în care puteam să povestesc celor care nu s-au aflat acolo cum e la Ideo. Iar chestia asta mică s-a dovedit utilă nu doar pentru mine ci și pentru alți doritori să spună lumii povești din Alexandria, la fel de limitați de bateria propriilor telefoane și la fel de înaripați de ???jucăria??? mea cu miliamperi. O găsiți aici, pe alb, negru, albastru și un fel de fucsia sau ceva. Și se mulțumește frumos.
____
Puteţi citi, și chiar vă rog!, mai multe despre Festivalul de Teatru Tânăr și Educație Alternativă prin Teatru de la Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram şi blog. Ideo Ideis mulţumeşte sponsorilor şi part
Iar eu voi reveni și cu alte povești și interviuri din acest an, că mai am. Și nu puține!
Foto by Ideo Ideis.
Îmi dau seama că în viteza de anul ăsta n-am văzut deloc festivalul aşa. Şi mă cam oftic :)
stiu ca e misto si cum se vede de la tine :)