Ediţia a VII-a de PR Forum a fost una matură, atât prin prisma celor spuse în timpul conferinţei şi seminariilor, dar şi datorită unei ore şi ceva petrecută la cafea cu cele trei specialiste în comunicare – Crenguţa Roşu de la DC, Oana Bulexa de la The Practice şi Alina Popa de la Golin Harris – care au susţinut, ulterior, seminarul Comunicare 360 pe care am avut plăcerea să-l moderez.

Dar cum ce se spune la cafea rămâne la cafea, o să redau câteva din concluziile participanţilor din prima parte a conferinţei, cea care a adus în atenţie studiul de la Unlock Market Research despre percepţia agenţiilor şi cea a clienţilor asupra PR-ului – am scris mai pe larg despre asta chiar în ziua evenimentului.

Am fugit la mare. Adica fugit la modul propriu. M-am decis si impachetat in cinci minute (iar nu stiu ce am pus in bagaj!) si, dupa o goana sanatoasa, am reusit sa iau bilet si sa prind si trenul.

Sa mai spuna cineva ca femeile nu pot fi gata sa iasa din casa repede!

Si nici nu mergea liftul!!! 

(Asta e o poza din tren. Cu marea, maine!)

Prima pizza pe care am mâncat-o era o coca întinsă acoperită cu ceva mezeluri, nişte brânză şi mult bulion. Se întâmpla hăt!, în secolul trecut, şi după cum puteţi bănui, n-a fost chiar cea mai delicioasă experienţă culinară.

Un fel de mâncare exotic, o ieşire “secretă”, fără părinţi dar cu sora mai mare a prietenei mele care avea, negreşit, fiindcă era deja la liceu, o viaţă muuult mai interesantă decât aveam noi, eleve de şcoală generală – toate astea, însă, au făcut de neuitat experienţa primei pizza!

Hello, world! Sunt la PR Forum, asa cum am promis, si incerc sa fac live blogging de pe un Galaxy Note 2, ceea ce e o experienta noua chiar si pentru mine.
Dupa un start un pic decalat al conferintei, Adina Vlad de la Unlock Market Research, prezinta mult-asteptatul studiu despre PR asa cum e perceput el de agentij si de clienti. As pune versus intre perceptii, dar inca nu e cazul. In fine, nu apasat.
Exista o perceptie diferita intre comunicator si receptor/canale asupra a ceea ce inseamna mesaj relevant.
PR-ul are nevoie de PR!

Ştiu, sunt rea de gură când vine vorba de PR şi pun la colţ tot soiul de practici şi abordări aiuristice în speranţa că cei care au de învăţat vor învăţa să facă mai bine sau măcar să nu-şi repete greşelile.  Şi cum nu sunt puţine exemplele de Aşa NU!, ajung să mă bucur nespus când ajung la mine idei şi abordări care mă încântă. În exemplul de azi, Romtelecom. Da, din nou, ce să fac dacă se mişcă bine?!

Să vedeţi ce ispravă au făcut!

Cele mai multe reclame la produse de curăţat casa au prostul obicei de a-ţi arăta tot soiul de gospodine care fac minuni cu produsele lor pe o cadă sau chiuvetă sau vas de toaletă care-s negre de atâta jeg şi piatră! Pricep că asta e găselniţa de a face efectul produsului minune mai vizibil, dar, frate, ce gospodină e aia cu o cadă atât de infectă încât nici câinele nu-ţi vine să-l duşezi acolo?!

Eu nu sunt ceea ce s-ar putea chema o gospodină. Dacă deschideţi dicţionarul la pagina cu acest cuvânt, e foarte foarte sigur că poza mea nu e acolo. Nu sunt nici măcar vreo maniacă a curăţeniei: se întâmplă uneori ca farfuria din care am servit cina să stea în chiuvetă până a doua zi sau pata de la cine ştie ce sos care a depăşit marginea oalei în timpul fierberii să nu fie eradicată instant.

În mod normal, un stomatolog bun se luptă să salveze orice dinte, chiar dacă tehnologia la care s-a ajuns acum în lumea stomatologiei face nişte implanturi mai bune, mai rezistente şi mai frumoase decât orice măsea am avea noi în gură!

Din păcate pentru mine, însă, cei la care am avut eu ghinionul să ajung pentru nişte măsele de minte bolânde nu erau stomatologi buni, drept urmare m-au chinuit înfiorător încercând să-mi scoată respectivele măsele.

A fost odată ca niciodată un povestitor român pe care îl chema Ion Creangă. Atât de talentat încât, deşi n-avea blog, amintirile, poveştile şi povestirile sale au rămas cititite şi peste ani, mulţi ani, mai bine de un secol. Ba chiar unul dintre basmele sale, Harap-Alb, a devenit obiect de studiu pentru şcolarii din România, că poate s-o prinde ceva de ei. Ei, aş! Basmul, fie el şi cult, sau poate mai ales ăla cult, nu prinde la tineretul studios al ţării. O fi cult, da’ e la fel de cool pe cât ni s-ar părea acum Florin Piersic în colanţi! Exact!

Aşa cum vă povesteam zilele trecute, prima vizită oficială din cadrul Timişoara Brands Tour a fost la Primărie, cu o discuţie ce a avut loc chiar în sala de consiliu, nu de alta, dar clădirea cu pricina, deşi aparent frumoasă, e în renovare, iar schelele nu păreau chiar aşa de interesante!

Ne-a primit viceprimarul, Dan Diaconu, care pare chiar un om de ispravă şi cu care am discutat câteva proiecte şi direcţii generale pentru binele oraşului, după care şi-a făcut apariţia însuşi Nicolae Robu, primarul oraşului, lucru demn de laudă dacă iau în considerare că are, de bună seamă, o agendă foarte plină!

Dincolo de stil şi lux, Prada a părut mereu un brand interesat să observe aspecte legate de societate şi cultură şi chiar să se implice ori să iniţieze tot soiul de proiecte, încurajând şi provocând expresia artistică nu doar la nivel de fashion, dar şi în film, fotografie, tehnologie – căutaţi pe youtube, de exemplu, filmuleţele lui Baz Luhrmann din seria Impossible Conversations cu Elsa Schiaparelli şi Miuccia Prada, o să vă placă mult!

Sau ăsta, regizat de Polansky, cu Helena Bonham Carter şi Ben Kingsley: