pr intre randuri - by ruxandra predescu
Home
.eu
 pr intre randuri - by ruxandra predescu
  • Home
  • .eu
Dileme

Copil bătut! Ce faci? Te bagi sau nu?

August 7, 2012 by ruxandra 8 Comments

Azi, cum veneam spre casă de la o întâlnire, pe una dintre străzile din spatele blocului, am auzit ţipete şi urlete care veneau dinspre curtea unei case, chiar înainte să trec prin dreptul porţii. Întâi am crezut că se ceartă nişte adulţi, dar după aia am înţeles că era o femeie care ţipa la un copil şi-l altoia corespunzător. Nu ştiu ce făcuse, dar femeia, probabil mama lui?, era foarte nervoasă, iar palmele pe care le-a încasat copilul au fost atât de sonore încât aproape că m-au durut şi pe mine.

Nu sunt genul care asistă liniştit la faze din astea, dar poarta şi gardul erau înalte, deci oricum nu puteam vedea exact ce se întâmplă, şi ce-aş fi putut să fac? Să sun la poartă şi să spun Doamnă, nu-l mai bateţi?!, să chem poliţia care, probabil, nici nu poate să se bage în aşa ceva? Ce să fac?

Am trecut mai departe, dar mi-a rămas cumva în minte dorinţa de-a o fi făcut pe femeia aia să înceteze.

Acum, sigur, eu nu ştiu prea multe despre copii, şi nici nu-mi dau seama dacă vorbele sunt suficiente să te asculte de fiecare dată, pot doar să presupun că uneori se mai impun şi corecţii gen o palmă peste fund. Dar de asta şi până la ce am auzit eu azi e ceva distanţă, zău! Şi ce poţi să faci? Ai dreptul, tu, trecător, să te bagi între părinte şi copil? Ai dreptul tu, trecător, să rămâi indiferent?

Dilema serii. Acu’ ziceţi şi voi cum e mai bine, ca să ştiu data viitoare când trec pe acolo! :)


Share:
De-ale fetelor, Dileme, Obiceiuri sănătoase, PR sau piar

Cum te îmbraci la ocazii speciale

July 12, 2012 by ruxandra No Comments

Ca om care a făcut multe evenimente, ştiu că, dincolo de punerea la punct a detaliilor organizatorice, lista invitaţilor e foarte importantă, la fel şi modul în care aceştia se raportează la evenimentul pe care îl organizezi, iar dacă pe invitaţie scrie că se impune un anumit dress code pe lista respectivă ar trebui să se regăsească oameni care pricep şi respectă asta. E o chestie de respect reciproc şi (încă o) premisă de la care se poate pleca pentru succesul unui eveniment.

Mai primesc şi eu invitaţii, pe unele le onorez, pe unele nu, în funcţie de program, interes şi ale detalii dar încerc mereu să respect “codul” din motivele de mai sus. Dar care e codul ăsta, cum ne îmbrăcăm în funcţie de ceea ce speciică organizatorul pe invitaţie?! Ei bine, Ailin Ibraim, stilista din Programul Activia, ştie şi ne spune:

Codurile vestimentare nu pot fi ignorate, așadar pentru a nu cădea în ridicol sau pentru a nu arăta lipsă de respect pentru efortul depus de organizatorii unui eveniment, este indicat să știm ce presupune fiecare cod și ce combinații vestimentare se pretează în funcție de tipul de eveniment, ora la care are loc și locația.

WHITE TIE

Este cel mai pretențios și formal cod vestimentar și obligatoriu în cadrul evenimentelor de gală, celor ce implică prezența unor autorități de stat sau figuri regale, în cadrul balurilor de caritate, recepțiilor etc. Pentru domni, presupune: frac, vestă albă, cămașă albă, pantaloni cu vipușcă dublă și papion. Pentru doamne, sunt recomandate rochiile de bal, de preferat într-o singură culoare din materiale precum satin de mătase, brocart, tafta sau muselină. Nu se poartă niciodată sandale la un eveniment de acest nivel, doar pantofi care nu lasă la vedere degetele, obligatoriu dresuri și, eventual, mănuși lungi și albe.

BLACK TIE

Este un cod vestimentar semi-formal și presupune pentru domni purtarea unui tuxedo, iar pentru doamne rochii lungi, deux-pieces-uri elegante sau clasica rochie neagră care este perfect acceptabilă pentru un eveniment de genul acesta. Lasă-te inspirată de ținutele de la Gala Premiilor Oscar și optează pentru rochii lungi din mătase, drapate, în culori pastelate sau în nuanțele pietrelor prețioase, alege maxim trei bijuterii, neapărat prețioase și un cluch din satin cu aplicații. Tocurile sunt obligatorii!

COCKTAIL ATTIRE

Presupune rochii scurte sau midi pentru doamne și costume negre pentru domni. Fiind un cod vestimentar mai flexibil, permite mai multă creativitate în abordarea ținutelor, astfel domnii pot renunța la costum în favoarea unui sacou asortat la o pereche de pantaloni, iar doamnele pot purta topuri din mătase la o pereche de pantaloni eleganți.

SMART CASUAL

Este de fapt o ținută de zi sau de seară casual cu accente elegante. Poți purta inclusiv jeanși cu un top mai elegant sau un top basic din bumbac fin împreună cu un colier statement cu o fustă lungă și o pereche de balerini.

CASUAL

Este cel mai permisiv cod vestimentar, este zona în care poți să experimentezi cele mai creative combinații. Sezonul acesta, încearcă de exemplu un hanorac viu colorat peste o rochie albă semitransparentă sau o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă și o cămașă fără mâneci, înnodată în talie. Definitivează ținuta cu o eșarfă colorată pentru un look pin-up autentic.

Fireşte, în Programul Activia sunt mult mai multe sfaturi despre stil de la Ailin, dar mai sunt şi doi specialişti care îţi spun cum să te hrăneşti sănătos şi ce exerciţii fizice trebuie să faci – chiar şi dacă n-ai chef să te duci la sală. Mai mult, dacă te înscrii în program, intri într-o comunitate cu peste 10.000 de persoane interesate de obiceiurile sănătoase, iar activitatea de pe Forum e chiar intensă, aşa că nu se poate să nu găseşti răspuns la întrebările tale! Enjoy! :)

Share:
Dileme

Capacitatea care este subiectivă sau predicativă, după barem!

June 26, 2012 by ruxandra 2 Comments

Alex se întreabă la el pe blog dacă Ministerul Educaţiei a greşit sau sunt elevii (de clasa a VIII-a) ignoranţi, pornind de la unul dintre subiectele date, la română, la examenul de capacitate.

Alex spune că e surprins de faptul că elevii de clasa a opta spun că n-au auzit de ebook, şi de aici o parte de scandal, dar şi că lui i se pare că elevii ar trebui să poată rezolva cerinţele, indiferent de subiectul textului la prima vedere.

Eu cred că Ministerul a greşit, pentru că dezavantajează unii elevi, respectiv pe cei care n-au auzit în viaţa lor de ebook ori Kindle (şi care nu sunt puţini) şi pentru care lucrurile în format electronic sunt televizorul şi, eventual, computerul, dar nu o carte. A mai greşit şi pentru că textul ales e (tăiat) neclar, autorul vorbind despre “carte in format electronic”, apoi despre “dispozitivul rival”. Şi pe urmă “e uşoară”… cine? ebook-ul sau dispozitivul?, că oricum nici una nu face acordul corect cu adjectivul la singular, feminin.

Asta ca să nu mai spun despre punctul al treilea care a stârnit o mulţime de comentarii ieri, inclusiv pe pagina mea de FB, dar şi o petiţie cu peste 26.000 de semnături, subiect asupra căruia nici mcar profesorii nu se pun de acord, iar Academia spune că e “dificil de interpretat”.

Eu înţeleg că e-ducaţia (!) e bătaie de joc în România, dar să faci subiecte la mişto nu mi se pare deloc… mişto!

Share:
Dileme, ţara mea de d'oh!, texte de tot râsu'

Vă dorim deprimare fericită!

May 15, 2012 by ruxandra 15 Comments

Nu ştiu dacă am reuşit să reţin chiar tot, dar aproximativ astea sunt ştirile serii la o televiziune naţională. Ordinea de mai jos e dupa cum îmi amintesc eu, nu cea din Jurnal.

1. un infractor care era sa evadeze a fost împiedicat să facă asta, 2. un copilaş a ajuns la spital cu esofagul opărit de nush ce substanţă de curăţat găsită prin casă, 3. Iurie Darie, tremurând, aproape descărnat, pe patul unui spital, cu diagnosticul de hidrocefalie, 4. Şerban Ionescu plângând pe un al pat de spital, 5. am intrat în recesiune economică, 6. încă un ministru al educaţiei o dă de gard, 7. fructele româneşti de sezon sunt foarte scumpe, 8. un nene de la Sibiu (parcă) a murit în urma unei muşcături de căpuşă, 9. avem un nou şef al Poliţiei, 10. becurile economice au mercur, care poate duce la tot felul de boli periculoase şi chiar mortale.

Da, o să murim de la becuri. Şi toate ştirile astea au fost difuzate doar până la publicitate. Nici măcar una pozitivă.

Care e treaba?! Suntem prea mulţi? Tre’ să se mai sinucidă unii dintre noi?! Trebuie să fim atât de disperaţi, de demoralizaţi, de lipsiţi de speranţă încât să putem fi manipulaţi cât mai uşor, încât orice leu în plus la salarii şi pensii, orice piramidon adăugat pe lista de compensate să devină sărbătoare naţională?!

Am mutat pe VH1. E George Michael cu Freedom. Se potriveşte perfect!

În caz că se rămâne vreodată în pană de ştiri nasoale, aş vrea să amintesc că au murit Michael Jackson şi Liz Taylor, au dispărut dinozaurii, eu mi-am spart una dintre cănile favorite de cafea săptămâna trecută şi am auzit că unei vecine de la mine din bloc i s-au terminat sacii de gunoi seara, când toate magazinele erau închise.

TRAGEDIAAAAA! (a se pronunţa telenovelistic: trahedia)

PS Într-o notă ceva mai serioasă, vă daţi seama că eu trebuie să fac PR pentru un Festival de Teatru?! Na, acuma cine mai râde?!

Share:
Dileme, Obiceiuri sănătoase, Online stuff, PR sau piar

Câteva gânduri în jurul Top Social Brands

May 10, 2012 by ruxandra No Comments

Poate ştiţi, poate nu, dar Revista BIZ (iar) a făcut Top Social Brands, adică un clasament al companiilor campioane în Social Media de pe la noi. Treaba asta se află la ediţia cu numărul patru şi a tot evoluat de atunci, tot asa cum a făcut-o şi industria, iar topul se află aici.

Am auzit că ar fi fost oaresce discuţii privind ordinea în clasamentul propus de BIZ, poate justificate, poate nu, asta e mai puţin important. Ceea ce este important, însă, e că sunt companii care investesc, şi nu puţin, în social media! E important pentru că se apropie de noi – şi când zic noi, nu zic (doar) bloggeri ci consumatori – e important că investesc, e important că învaţă cum arhitectura comunicaţională se redesenează, că vechile fortăreţe construite în jurul brandurilor trebuie să devină, odată cu şi în Social Media, prietenoase case deschise. Bucuroşi de oaspeţi?

Sigur că interesul final în toată împrietenirea asta e dat de nişte obiective de business – cu toţii o ştim! Dar interesul ăsta e comun pentru toate brandurile, chiar şi tanti Florica de la care iau eu brânză în piaţă e interesată de asta, la fel buticarul din colţ, însă, cumva, eu simt nevoia să le felicit pentru cele care îşi asumă riscurile deschiderii către comunicarea directă cu publicul.

Şi, fix din perspectiva asta, dragi social media users, mai ales bloggeri şi mai ales cei care au ceva influenţă prin mediul ăsta, poate că ar trebui să ne gândim de două ori înainte să ardem smetii campaniilor pe care companiile le fac în Social Media, cu sau fără activare pe bloguri. Nu pentru că, dacă îi criticăm, ne-am lins pe bot de buget data viitoare, ci pentru că, dacă îi criticăm, s-ar putea să ridice podurile la fortăreaţa aia de care ziceam mai sus.

Companiile învaţă Social Media, şi la fel şi noi.  Zgomotul de pe FB sau Twitter poate fi amuzant, la fel şi nenumăratele poze #yola şi #yocu, dar, din când în când, mie chiar îmi place să aflu ce mai fac brandurile mele preferate. Aşa că,  în loc să le criticăm tentativele de apropiere, nu mai bine încurajăm această apropiere şi, fireşte, când e cazul, le atragem atenţia asupra a ceea ce nu fac bine?

Nu de alta, dar presupun că fiecare dintre noi ar prefera nişte explicaţii în locul smetiei, nu?

PS Dragi branduri, azi v-am luat apărarea, fiindcă am pus accent pe faptul că faceţi lucruri în Social Media, şi nu neapărat pe ce şi cum faceţi asta. Totuşi, e bine să ştiţi că nimănui nu-i place să primească invitaţii fără rost sau, şi mai rău, fără respectarea regulilor gramaticale! Nu ne subestimaţi inteligenţa şi, pe alocuri, nici bunul simţ! :)

Share:
Dileme

Women on Web, 2012

April 27, 2012 by ruxandra No Comments

Women on Web, încă o ediţie, a treia, se întâmplă acum la Howard Johnson. O sală plină de doamne, cu vreo două trei excepţii (maxim trei!) – nişte domni care sunt interesaţi de ceea ce au de spus femeile din online. Smart choice, aş zice, atâta timp cât sunt multe femei în online, iar blogosfera feminină, deşi poate mai puţin vizibilă, nu e deloc de neglijat în spaţiul comunicării virtuale. Şi nu numai!

Moderatoarea acestei prime sesiuni este Sana Nicolau, da, chiar ea, Cireaşa, care are umor şi un top pe care i l-am admirat mult! Primul vorbitor al conferinţei este Tudor Chirilă de la Vama, care povesteşte despre începuturile lui în blogging, menţionând această povestire.

nu cred că femeia online e diferită de cea care e offline. … femeile au acum acces la aceleaşi profesii la care au acces şi bărbaţii, iar rolul lor este din ce în ce mai important. femeile au câştigat independenţă, carieră, carieră, carieră, însă nişte raporturi înte femei şi bărbaţi s-au pierdut. toată independenţa femeii, însă, vine la pachet cu responsabilităţi, se naşte o nouă eră, una în care femeia va conduce din ce în ce mai mult.

Lui Tudor îi sună telefonul. Emilia Popescu răspunde la telefon, în râstele audienţi. Era Gelu Ionescu, clăparul de la Vama :)

soluţia este să ştii să tragi o linie între viaţa personală şi cea profesională. într-o lume în care succesul se măsoară financiar, exclusiv în bani, e important să fii pe internet, dacă trăieşti din asta, dar trebuie să poţi să-ţi spui STOP, măcar pentru două ore!

Vorbind despre femeia de azi, alături de independentă ca atribut Tudor foloseşte mult şi singură. Oare pre(a)ocupate de succesul în carieră, în toate cele multe activităţi în care ne-am băgat, nu cumva uităm, totuşi, ce contează?!

PS despre blog, printre altele, Tudor spune că are un text care l-a inspirat să scrie un cântec de pe următorul album Vama, 2012.

Următoarea vorbitoare e Emilia Popescu, o actriţă mi-nu-na-tă, vă recomand să mergeţi s-o vedeţi jucând, şi ambasadoare Activia de trei ani.  Actriţa vorbeşte despre moderaţie şi echilibru în tot ceea ce face şi ne îndeamnă să abordăm aceeaşi conduită.

Emilia ne spune că nu utilizează foarte mult internetul şi deloc reţelele sociale, şi că cea mai recentă performanţă în acest domeniu e să rezerve bilete de avion online, aşa că ne propune să pună ea întrebări, una dintre ele fiind dacă timpul petrecut online nu ne alienează cumva. Îi răspund câteva dintre cele prezente în sală, fireşte, cu NU!

Îmi e teamă de feedback-ul negativ, de ce să nu recunosc, fiindcă mi se pare că snt mulţi care nu ştiu cine şi cum sunt eu, de fapt, care nu mă văd la teatru, de exemplu, dar care nu se jenează să intre cu bocancii în spaţiul meu.

Cristina Bazavan şi Sorana Savu o încurajează pe actriţă să-şi facă măcar pagină de Facebook, pentru a putea da, astfel, o şansă celor care o admiră, aceea de a-i putea transmite gânduri bune – mi se pare corect şi sper că au convins-o! :)

Următoare vorbitoare este Amalia Enache de la ProTV, care o să vorbească despre Hope and Homes for Children – HHC: Imaginaţi-vă cum ar fi să nu poţi alege cu ce te îmbraci, unde mergi sau ce vrei să mănânci, sunt doar câteva dintre problemele pe care le au copiii abandonaţi în România.

(nu m-am gândit niciodată la copiii abandonaţi din perspectiva asta, e extrem de trist)

Amalia vorbeşte despre activitatea HHC şi despre un copil de opt ani care nu a văzut niciodată iarba, până la opt ani, sau despre tineri, majori, care nu au nici o singură fotografie cu ei înşişi, dar şi despre speranţa pe care această organizaţie o poate oferi prin proiectele lor: au ajutat, până acum, peste 12.000 de copii.

Tot de la Amalia am aflat acum că statul cheltuie aproximativ 1700-1800 de lei pe lună pentru un copil din Casele de copii, un părinte aproximativ generos, dacă ne gândim, cel puţin pe hârtie. Dar de banii ăştia nu le oferă nimeni dragoste şi atenţie, fiindcă sunt prea mulţi în centre şi prea puţini asistenţi.

Aşa arăta dormitorul unei case de copii din Gârdeni, Maamureş, instituţie pe care HHC a făcut eforturi şi a reuşit să o închidă, plasând copiii în case de tip familial:

Urmează acum Cristi Lupşa de la DOR, care ne povesteşte despre femeile pe care le-a cunoscut online. Prima dintre ele este Laura, cu care a început să corespondeze acum 14 ani, pe email, apoi Sabina: musulmană, indiană, punkeriţă, regizor de teatru, anarhistă. Şi surdă.

Cristi Lupşa: responsabilitatea ta ca povestitor e şi să bagi degetele în ochii cititorilor, să le atragi atenţia, să îi expui şi unor situaţii care nu sunt confortabile.

(aflu că a picat Guvernul. Hai, frate, chia nu pot să fiu şi eu atentă un pic la altceva, că pică Guvernul?!)

Cristi continuă povestea femeilor pe care le-a cunoscut online cu Ioana Cârlig (pe care o şi cunosc) şi ne spune câteva vorbe despre proiectul ei, ăsta, un fotodocumentar realizat într-o puşcărie de femei. Are nevoie de ceva bani ca să meargă mai departe, aşa că… Treceţi pe-acolo şi vedeţi ce şi cum. Ioana are nevoie de 10 filme late (250 lei) , 16 cadre film instant (160 lei ), benzină (70 lei). În fiecare săptămâna.

Melania, Mădălina, Bogdana, altă Mădălina… Cristi are o colecţie tare faină de doamne cunoscute online. Şi, cu ocazia asta, am aflat de un site cel puţin interesant: Cine ce a promis. Se referă la primarii din România, da, şi cred că e un instrument foarte util pentru orice alegător responsabil.

Concluzia lui Cristi Lupşa pentru WoW:

Fain!

După pauza de cafea, gustări şi desert, reîncepe WOW, partea a doua, cu Georgiana Gheorghe, Communication Manager la Danone România, care o să vobească despe implicarea brandului Activia în online. Să ciulim urechile, zic, astea-s obiceiuri sănătoase, şi fix despre campania asta vorbeşte acum Georgiana.

Se povesteşte ce a făcut fiecare dintre noi în aceste şase luni de campanie, cu exemple concrete… ocazie cu care îmi dau seama că am făcut o mulţime de chestii faine în aceste şase luni!

Şi…. pot să vă spun o informaţie oferită acum în premieră de Georgiana, şi anume că #obiceiurisanatoase devine platforma de comunicare online a Danone, deci nu doar a Activia. Şi, da, am decis să merg în continuare cu acest brand, o să vedeţi destul de curând despre ce e vorba :)

Urmează acum Cristina Bazavan, despre Cum să trăieşti fericit în online – 10 reguli de best practice.

Premise: Fericirea o constatăm la trecut, mai întâi o trăim, apoi o analizăm, şi Banii aduc fericirea (sau cel puţin confortul), dar pe termen lung bunul simţ te ajută mai mult să te simţi confortabil cu tine.

(apropo, propriile-mi lecţii de fericire (învăţate, nu predate) sunt printre rânduri, pe aici)

Regulile Cristinei:

1. să ai un set de reguli (scrise) la care să te întorci din când în când

2. să renunţi la ego

(acum observ că unul dintre puţinii bărbaţi din sală  speaker, Andrei Barbu. Dar, suficient despre curaj!)

3. să nu crezi că “ţi se cuvine”

4. Să nu te crezi Dumnezeu

Sunt mulţi în mass-media din România care se cred mici Dumnezei şi pierd astfel multe lucruri frumoase în viaţă.

5. să-ţi păstrezi curiozitatea proaspătă

6. să fii onest, dar elegant în critică

E mult mai greu să dai o lecţie frumoasă, într-o formă elegantă, decât să critici brutal.

7. să nu trăieşti ca o căpusă

Sunt oameni care comentează pe blogurile mari doar ca să poată pune acolo un link.

8. să nu invidiezi/bârfeşti

9. să nu te preocupe să fii ceva ci să faci ceva

10. să-ţi aduci aminte mereu că războaiele cele mai mari sunt în mintea ta, nu în afara ei.

După aplauzele pentru Cristina urmează Bogdana Butnar: “eu sunt Bogdana, lucrez la Google, sunt o mini instituţie, am 3000 de prieteni şi 6000 de followers pe twitter, şi-mi e urât pe Internet”.

În încercarea de a fi conectată cu cât mai multă lume am ajuns să pierd conexiunea cu oamenii care contează, spune Bogdana. Daaaar (twistul) internetul e cu oameni, şi odată ce oamenii care fac conţinutul sunt ok, şi acest conţinut e ok.

Intervenţia Bogdanei a dus la câteva discuţii despre falsitatea… sau, hai să-i zicem, exagerarea în ceea ce priveşte informaţiile pe care le împărtăţim despre noi pe reţelele sociale. Astfel, Bogdana spune că facem (postăm) lucruri care ne fac să părem mai grozavi decât suntem, iar unele dintre doamnele din public nu sunt de acord cu asta.

Anca Nistor, Touched Romania, ne-a vorbit despre bijuterii – găsiţi aici detalii – şi despre organizaţia pe care o reprezintă, iar acum la microfon e Iulian Văcărean care o să vorbească despre proiectul “Femei pe Mătăsari“.

Roxana Farca de la Lumea Mare povesteşte acum despre ceea ce e esenţial şi important pentru ea: să ne păstrăm acel timp al nostru pentru noi. Şi, desigur, despre proiectul lor (al ei şi al lui Alex) de travel.

Roxana a anunţat în premieră lansarea unui nou proiect, Slow Ride, pentru “cei care vor să meargă cu motorul dar nu vor neapărat să moară din cauza asta”. Succes, Roxana!

Am plecat înainte de ultimul vorbitor şi înainte să am vreme să-l felicit pe Cristi Manafu şi pe cei de la Evensys pentru eveniment. Încă un eveniment reuşit, adică! O fac acum: felicitări!

Share:
Barbatii. Ghid de buzunar, De-ale fetelor, Dileme, texte de tot râsu'

Probleme cu capul?

March 30, 2012 by ruxandra 3 Comments

Nu sunt genul care mută pe alt canal când intervine calupul de publicitate, exceptând reclamele la Catena şi Colon Help, care mă scot, inevitabil, din sărite!, ba chiar mă uit atent la unele dintre ele, să văd cum sunt făcute, să văd ce beneficii prezintă… în fine, deprinderi de comunicator!

Adăugând peste asta faptul că-s femeie, fireşte, reclamele la produse (mai ales noi) cosmetice mă interesează cu atât mai mult şi, în special, cele destinate îngrijirii şi colorării părului. Aşadar, măşti, şampoane, balsamuri şi vopsele? Trimiteţi informaţia către mine, vă rog!

… dar poate nu chiar pe toată?! Uite care e treaba! Culoarea părului meu roşcat provine dintr-un tub, că aia e, mă trag din neam de oameni şateni, ce să fac?! În consecinţă, ar trebui să folosesc produse pentru păr vopsit, nu? Să-i protejeze pigmentul şi alea alea! Boooon! Dar, dincolo de asta, părul meu are tendinţe de uscare la vârfuri, mai ales că, pe fuga fiind cam de fiecare dată, îl chinui neostenit cu uscătorul, aşa că trebuie să folosesc (şi) produse hidrantate şi/sau produse care sunt destinate refacerii structurii firului de păr!

Dacă mai punem la socoteală faptul că e ondulat de la mama tata lui (al meu, de fapt!) şi că de cele mai multe ori îmi place să-l port netezit, mai adăugăm în ecuaţie şi produse pentru păr ondulat/netezire, la care, musai, se adaugă cele pentru volum! Că neted, ok, dar cu volum ne place, place, place! Şi mai e şi-o gamă pentru străluciri “ca de diamant”, vorba reclamei, şi cred, adică sigur şi asta mi-ar plăcea foarte tare!

Fără deosebire, în toate reclamele la produse pentru îngrijirea părului, îndiferent de “problema” pe care se presupune că o adresează produsul, pletele protagonistelor se unduiesc seducător, strălucitor, perfect colorat, îngrijit şi hidratat fir cu fir, “pentru că merită”.

Pusă faţă în faţă cu toate aceste posibilităţi, practic nelimitate, îmi pare că dacă aş fi măcar puţin obsedată de starea propriei podoabe capilare, ar trebui să-mi petrec cea mai mare parte din timp spălându-mi părul, apoi îngrijindu-l frumos cu măşti şi alte soluţii care rămân în el după spălare (leave-in-uri), spumă şi fixativ, ca să reziste coafura! Păi nu?! Păi nu, că doar nu-s nebună!

Şi totuşi, eu cu ce ar trebui să mă spăl pe cap?! De protecţie a culorii, volum, pentru păr ondulat, nehidratat, pentru netezire, strălucire… Aoleu! Aoleeeeeeu!

Şi, că tot veni vorba, de ce naiba domnii nu observă când ne tundem, coafăm, schimbăm culoarea părului?! Eu sunt norocoasă la capitolul ăsta, poate şi pentru că schimbările mele sunt, de obicei, radicale, dar e o practică generală! Ea zâmbeşte dulce gen “iubi, nu observi nimic schimbat la mine?”, el pricepe zâmbetul însă mintea lui nu procesează: “Doamne, iar zâmbetul ăla! Oare ce şi-a făcut?”, după care îndrpzneşte, timid: ăăăă, ţi-ai făcut ceva la păr?!

Şi după care ea stă îmbufnată tot restul serii fiindcă, vezi bine, el nu observase şuviţele cu un sfert de ton mai închise decât erau ieri! Nu-ţi pasă deloc de mine!

Share:
Dileme, ganduri printre randuri

Dacă ne pierdem încrederea e rău!

March 7, 2012 by ruxandra 3 Comments

Am mai zis aici, şi chiar cred asta: consumul exagerat de media autohtonă nu doar că te spală pe creier, dar te poate duce la stări ce variază de la depresie – “Floare albastră, totul este trist pe lume” şi  insecuritate “Energia se va scumpi. Preţul gazelor creşte, facturile la întreţinere ating cote alarmante”, până la  furie – “Şoferul care a accidentat pe cineva pe trecerea de pietoni primeşte şase luni cu suspendare” sau “Parlamentarii îşi iau încă o zi liberă” şi aşa mai departe.

Bombardaţi de atâtea năpaste ŞOC, SENZAŢIONAL, VEZI AICI!, pare că apocalipsa nu vine, apocalipsa e, o trăim! Nu e greu de înţeles de ce atâţia oameni devin adevărate bombe cu ceas atâta timp cât asta e realitatea pe care parcă se încăpăţânează să ne-o livreze media, pe lângă faptul că, oricum, nu ne putem cumpăra toţi pantofii frumoşi din lume!

Ieri cineva se întreba pe facebook, retoric, fireşte, cum de ai săi părinţi au omis să-i spună că nu trebuie să aibă încredere în nimeni, niciodată. I-am răspuns că eu nu cred că se poate trăi aşa, mereu uitându-te după umăr, mereu aşteptându-te la ce e mai rău! OK, nu trăiesc pe nici un norişor pufos “croit” din vată de zahăr, departe de mine confortul ăsta. Şi pe mine mă dezamăgesc oamenii, din când în când, la fel ca pe oricare, însă pot să văd şi partea bună! Oamenii ăia care-ţi fac surprize frumoase când te aştepţi mai puţin, oamenii ăia care răspund la telefon la miez de noapte, fix când se întâmplă să ai tu nevoie de ajutorul lor. Că uneori se întâmplă!

Pe oamenii ăştia de ce nu-i mai punem la socoteală?

Share:
Dileme

Fabrica Danone e în Narnia, se ştie!

March 6, 2012 by ruxandra 8 Comments

Acu’ vreo zece zile 30 de oameni, dar nu chiar, că e vorba de bloggeri, am mers să vizităm fabrica Danone. Am scris deja un text despre asta, însă acum, că s-a scurs ceva timp, vraja pe care ne-au făcut-o acolo îşi pierde efectele, aşa că pot să vă spun cum a fost cu adevărat.

Întâi de toate, nu ne-am deplasat cu un autocar ci cu o locomotivă care a poluat foarte tare oraşul. Ceaţa aia de acum câteva zile, o mai ţineţi minte? Era de la locomotiva Danone! Apropo, tot ei sunt de vină şi pentru gropile din oraş. Nu ştiu cum, dar sigur ei sunt, nu credeţi?

Ce magie, ce vrăjitorie au făcut, nu am de unde să ştiu, dar cerul era senin şi se reflecta frumos în clădirea de sticlă unde compania îşi are sediul şi birourile. Ba era chiar soare, ca s-o zic p-a dreaptă! Fireşte, ceea ce nouă ni s-au părut tablouri cu copii erau, vezi bine, nişte poze cu diavoli tasmanieni care rânjeau. Dar na, noi, toţi 30, eram spălaţi pe creier chiar în acele momente, aşa că noi am văzut lumină, curăţenie şi zâmbete. A, şi pentru că veni vorba, fata de la recepţie mânca seminţe şi se uita la un meci de fotbal!

Georgiana, Bogdan şi toţi ceilalţi pe care i-am întâlnit acolo s-au concentrat tare mult pe parcursul întregii vizite în aşa fel încât nouă doar să ni se pară că gemul de fructe, fix ăla care se pune în iaurt, are gust bun, de fructe. De fapt, probabil am mâncat nişte lipici Pelicanol amestecat cu cerneală!

Iar în fabrică… De fapt, care fabrică? Câmp viran, nu e nici o fabrică, puteţi să mergeţi să vă convingeţi că nu e acolo clădirea! Nici rezervoarele imense în care şade laptele, nici maşinile care aduc lapte. De fapt, care lapte, nu?, că există atât de mulţi deştepţi pe internet care ştiu ei mai bine că nu există lapte în Danone decât pe etichete, că ditai firma internaţională, cu aproape 350 de milioane de consumatori la nivel mondial, s-a strecurat abil, din 1919 încoace, prin legislaţia a aproape 50 de ţări din lumea asta mare! Probabil au avut noroc, nu?

În fine. La fabrică se schimbă foaia, ne dau şoşoni, halate, căşti şi ochelari de protecţie, şi noi, neştiutorii, ni le punem, fără să ne dăm seama că ăsta e modul în care urmează să vedem, ştiţi voi, o fabrică de lactate şi nu ceea ce era, de fapt, acolo!

În primul rând, toate recipientele uriaşe pentru lapte, pasteurizare, separare şi toate ţevile sunt din carton vopsit cu argintiu, nu din metal. Fireşte, aşadar, că prin ele nu trece nici un lichid, altfel s-ar face terci. Logic, nu? Toţi oamenii aia pe care i-am văzut făcându-se că muncesc în fabrică erau actori de mâna a şaptea angajaţi cu ziua, ca să ni se pară nouă treaba treabă! Sunt aproape sigură că pe unul din domnii din camera de control l-am văzut într-un film semnat Sergiu Nicolaescu, era pe un cal şi încasa o smetie de la Mihai Viteazu!

Pentru că, na, chiar şi figuranţii, sau mai ales figuranţii!, sunt scumpi, nişte scumpi!, nu erau prea mulţi. Ceilalţi erau, după cum urmează: nişte marmote care lipeau etichete, o pereche de pinguini responsabili cu depozitele frigorifice, care zburau din raft în raft cu agerimea cu care prind peşte în ocean, două pisici responsabile cu CTC-ul, nişte urşi koala care dansau graţios în jurul dulceţurilor, şi, în fine, un vultur care supraveghea tot şi despre care am aflat că se numeşte MIG Brother! Nu sunt foarte sigură, dar cred că erau şi cei doi krilli din Happy Feet 2, lupul din Scufiţa Roşie şi alte personaje care există doar în binecuvântata imaginaţie a scriitorilor de basme!

De fapt, abia la SMS Bucureşti, când ne-a arătat Georgiana filmul mi-am dat seama că se turna un film, vedeţi bine, am avut dreptate cu asta, că nimic din ceea ce se vede mai jos nu e, nu are cum, vorba aia!, să fie adevărat! Apropo de asta, când nu vă uitaţi la ele, iaurturilor Activia le cresc nişte dinţi mici şi ascuţiţi, Actimelurile dansează cadril, cât despre smântână, ce pot să spun?! Ciorba pe care am dres-o cu smântâna Danone săptămâna trecută m-a ajutat să lipesc toate cărţile din casă între ele şi apoi, pe toate, de tavan, atâta aracet conţine!!!

In vizita la fabrica Danone from razvanbb on Vimeo.

Mă simt datoare să spun că acest text a fost sponsorizat de Institutul pentru Încurajarea Libertăţii de Exprimare din Coreea de Nord în colaborare cu un grup de veveriţe vesele din Narnia. Charlie şi Fabrica de Ciocolată sunt, de asemenea, responsabili şi, la fel, Fraţii Grimm.

NB Ca să nu existe discuţii, ce-aţi citit mai sus e un pamflet. Adevărul despre ce am văzut la Danone e în articolul ăsta.

Share:
De-ale fetelor, Dileme, Foto, Obiceiuri sănătoase

Poftiţi la mărţişoare! Anul ăsta se poartă pisicile!

February 29, 2012 by ruxandra 6 Comments

Azi a fost o zi specială, zi bonus, vorba Raluxei, aşa că am profitat de ea şi m-am recompensat cu câteva obiceiuri sănătoase după o perioadă foarte încărcată. M-am trezit târziu, le-am lăsat destul răgaz cerealelor să se înmoaie bine în Cremosso, m-am alintat cu o super mască pentru păr, apoi am luat prânzul cu o doamnă faină într-un loc cu multe fructe de mare (yummy!) şi pe urmă am hoinărit “de voie” prin curtea Muzeului Ţăranului Român ca să văd colecţia de mărţişoare 2012.

Se poartă pisicile, fără nici un dubiu vă spun că asta e moda! Mie îmi plac mărţişoarele simple, ca pe vremea copilăriei, iar de purtat nu-l port, oricum, decât pe cel de la tata, însă mi-e clar că anul acesta pisicile sunt mărţişoare, iar mărţişoarele sunt pisici! Se mai poartă şi diverse forme florale din pâslă, macrameuri, tricotajele, dar… pisici! De altfel, până şi doamna cu care am luat prânzul purta, deja!, tot un mărţişor cu coadă şi mustăţi.

Poftim de le vedeţi!

Dacă nu şi-ar lăsa blana pe hainele-mi, probabil că aş putea să-l port şi eu pe domnul Sony dimpreună cu un şnur alb roşu… Deşi cred că şnurul ăla n-ar avea viaţă prea lungă!

În afară de mâţe, am mai văzut mărţişoare realizate prin metoda quilling, foarte muncite: am aflat că producţia la răţuşte e de 3-4 pe oră:

Mie mi-au plăcut astea, în dulcele stil clasic, un fir roşu şi unul alb:

Am mai văzut unele cu vedete, la o adică, dacă-ţi plac tare, tare, ai putea prea bine să le porţi şi la piept… Sau nu? Cred că nu! :)

Mai originale – sau cel puţin eu le văd prima dată, au fost mărţişoarele Eugenii şi Like:

Tot din seria haioase erau şi cele pe care le puteai personaliza:

Fireşte, nu lipsea taraba cu turtă dulce şi nici florile uscate:

Pisici, flori, fete, filme sau băieţi, până la urmă nu contează! Important e că mâine vine vine primăăăăvaraaa!, că e martie, că începe luna cadourilor pentru Ruxandra (1, 8, 9 şi, mai ales, 12, mulţumesc anticipat!) şi că asta cu Mărţişorul e tradiţia mea populară preferată!

Totuşi, după aşa o revărsare de modele, m-am gândit ce fel de mărţişor ar fi eu dacă aş fi un mărţişor şi, ştiţi ceva? Cred că tot o pisică aş fi! O pisică albastră :))

Share:
Page 4 of 12« First...«3456»10...Last »

Publicate recent

  • Hamlet la Craiova: A fi sau a nu fi în sală? Asta e întrebarea!
  • Shakespeare + tehnologie = LOVE
  • Furtuna lui Bob Wilson a cucerit Craiova
  • Faceți exerciții de admirație!
  • Chestiunea ”Man or bear?”
  • FILM: Michel Gondry – Cartea cu soluții
  • Astra Film 2023: O bucurie de festival!

Categories

  • Barbatii. Ghid de buzunar
  • Cântece şi încântări
  • Carte
  • concurs
  • De suflet
  • De-ale fetelor
  • Dileme
  • Din casă
  • dinRomania
  • domnul Sony & Maxine Jazz
  • evenimente
  • Filme
  • FITS
  • Foto
  • ganduri printre randuri
  • Interviuri
  • Necategorizate
  • Obiceiuri sănătoase
  • Online stuff
  • PR sau piar
  • ţara mea de d'oh!
  • Teatru
  • texte de tot râsu'

Ză claud

bloggeri blogging blogosfera bucurii campanii comedy cluj comunicare concert concerte concurs copii dans domnul sony eveniment evenimente farmec Festival festivalul international de teatru de la sibiu festivaluri film filme FITS ganduri printre randuri ideo ideis interviu interviuri lectii de fericire marta usurelu muzica obiceiuri sanatoase pisici politică povesti PR premii promo relatii publice revista biz romania Sibiu social media teatru TIFF umor vodafone
©2020 Ruxandra Predescu