Aşteptam de (prea) multă vreme un film românesc care să-mi placă mai mult decât Balanţa (1993) lui Pintilie şi, în fine!, miercuri seara l-am văzut! Şi nu oricum, ci chiar la avanpremiera-i de gală, dimpreună cu toată echipa de producţie şi toată distribuţia, alături de câteva sute de alţi invitaţi! Se numeşte UNDEVA LA PALILULA, iar scenariul şi regia poartă semnătura (şi amprenta) lui Silviu Purcărete! (un interviu, aici)
Aveam ceva emoţii dar şi aşteptări foarte mari, pe de-o parte pentru că ştiam că regizorul nu e pe deplin mulţumit de rezultat (nu cred că e vreodată!) şi, pe de altă parte, pentru că am o mare admiraţie pentru munca sa în teatru – cine i-a văzut spectacolele ştie despre ce vorbesc, iar cine nu… Să facă bine să le vadă!
UNDEVA LA PALILULA (site | FB | twitter | YT) mi-a întrecut cu mult aşteptările, însă, poate şi pentru că, în afara de ceea ce ştiam despre film de la regizor însuşi şi de la o parte dintre cei implicaţi în producţie, nu m-am uitat, înainte de proiecţie, la trailer, poze sau interviuri, la nimic, de fapt, pentru că am vrut să fiu influenţată. Filmul este, fără îndoială sau exagerare, o super realizare cinematografică şi, indiferent de reacţia pe care publicul mai puţin cult(ivat) o va avea, unul dintre cele mai mişto pe care le-am văzut!
Palilula asta e o amărâtă de comună din Dolj în care a primit repartiţie medicul pediatru Serafim (??ron Dimény cu vocea lui Marius Manole), cel care are dublu rol, de personaj, dar şi de povestitor. E noapte, ninge de rupe, iar Serafim se îndreaptă către Palilula, urmând o linie de tren din mijlocul nicăieriului. O locomotivă veche se opreşte milimetric până la el şi din ea coboară Ilie Tudorin (George Mihăiţă), administratorul spitalului, care a venit, cu locomotiva, să-l recupereze şi transporte la destinaţie pe bunul doctor.
De aici păşim pe tărâmul imaginaţiei realizatorilor filmului şi orice legătură cu realitatea pe care o (re)cunoaşteţi voi se cam întrerupe. E bine să ştiţi asta ca să nu căutaţi repere liniare, facile, banale şi meschine, pentru că o să vă stricaţi, voi înşivă!, plăcerea de a urmări acest film. Locomotiva în care intră Serafim e anticamera Palilulei, cu o parte din personaje, cu leandru şi lăutari, absolut orice te-ai aştepta să NU existe într-o locomotivă care traversează nicăieriul într-o noapte!
Odată ajuns la destinaţie, încet-încet, aştepările lui Serafim sunt alterate de Palilula şi personajele locului iar tu, ca spectator, cu logica ta de-acasă, cauţi nişte repere, cât de cât! Le găseşti şi nu prea, aşa cum v-am avertizat, dar dacă accepţi să intri în jocul propus, nu te mai poţi opri din zâmbit şi din râs. Nu că fresca imaginată de Silviu Purcărete ar fi neapărat o comedie, însă comicul nu lipseşte deloc, întocmai ca la Caragiale. Totul e o băşcălie mustind a balcanism, dar o băşcălie ale cărei tuşe sunt perfect trasate, uneori dramatică, alteori chiar duioasă, presărată cu frunze de leandru, futuluşi în poeniţă, un spectacol de operă ori un festin pantagruelic cu pui de baltă.
Fiecare caracter are povestea lui şi nu vreau să vă iau din plăcerea de a le descoperi singuri, în felul vostru dar nu pot să nu notez distribuirea Ofeliei Popii* în rolul Leana Mică, cea care tentează bărbaţii cu tocăniţă şi alte bunătăţi, “ba chiar şi cu icre”.
Altfel, oricât ar putea părea de aberante personajele sau întâmplările, nimic nu e nerotunjit sau lăsat la voia întâmplării, disecţia (nu autopsia!) acestui organism se face complet, plenar, iar lumea Palilulei se închide aproape matematic, ca o miniatură ce redă la scară un univers complex şi complet. Smintit, poate, dar nu mai puţin perfect.
La senzaţia asta contribuie din plin muzica lui Vasile Şirli dar şi extraordinarele soluţii scenografice şi decorurile propuse de echipa Dragoş Buhagiar – Helmut Stürmer, şi costumele Liei Manţoc. Filmările s-au realizat la Republica (alt univers!), într-o uriaşă hală dezafectată: acolo a trebuit să încapă toată Palilula, cu tot cu lac, prăvălii, Grandiflora, Boema, spitalul sau maternitatea, ba chiar şi locomotiva, măgarul şi broaştele!
Nu pot să vă spun că un actor joacă mai bine decât altul, fie pentru că distribuţia e fără greş, fie pentru că actorii aleşi oricum au intrat atât de bine în pielea personajelor pe care le interpretează. Mie mi-a plăcut în mod special Constantin Chiriac, dar s-ar putea să fiu un pic subiectivă, poate şi pentru că-l cunosc pe omul din spatele actorului***, şi mă gândesc că nu i-a fost deloc uşor să compună rolul tovarăşului Trotzky, idiotul secretar de partid al spitalului.
Apropo de comunism, care nu putea lipsi, fiindcă filmul e plasat, temporal, în perioada “luptei pentru pace” (cât de aberant sună sintagma asta?!), Silviu Purcărete nu se fereşte de el, ba dimpotrivă!, dar nici nu-l transformă în balaurul dialectic al vremii ci îl umple de un ridicol… multilateral dezvoltat şi dus pe cele mai înalte culmi ale progresului, absolut delicios***, care ajunge până la certări de genul “Înjuri partidul de lup?!”sau anunţul: “Din cauza vremii nefavorabile, lupta pentru pace se ţine la morgă”.
Aş putea să scriu încă pe-atât**** despre universul palilulian (sic!) însă nu vreau să ridic decât un pic cortina pentru a vă lăsa, fiecăruia dintre voi, plăcerea întâlnirii, descoperirii şi îndrăgostirii de acest loc, de vremea şi de oamenii săi. Şi când vă duceţi, fiindcă o să vă duceţi la Palilula, mai devreme sau mai târziu, să-mi trimiteţi şi mie o vedere de-acolo!
Începând de azi, filmul e pe ecrane, atât în cinematografe cât şi, atenţie!, în unele teatre. Eu vă urez drum bun spre Palilula! uuuu huuuuuu!
____________________
* Ofelia Popii a jucat rolul Mefisto într-unul dintre cele mai apreciate spectacole puse în scenă de Silviu Purcărete, Faust, la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu.
** Constantin Chiriac, directorul celui mai important festival de teatru din România (FITS), joacă în filmul produs de Tudor Giurgiu, directorul celui mai important festival de film din România (TIFF), ha! :)
*** spre deosebire de cei mai mulţi dintre regizorii autohtoni care au făcut filme despre România din perioada comunistă şi care, în opinia mea, legându-se prea mult de trista realitate şi de moştenirea ideologică, au exagerat şi, astfel, eşuat lamentabil din punctul ăsta de vedere.
**** nu pot să nu felicit organizatorii pentru evenimentul de miercuri. În ciuda faptului că am îngheţat niţel în hala aia, detaliul cu broscuţele de hârtie primeşte o mare bilă albă!
ma tem ca astazi contextul cinemaului romanesc este definit si reprezentat exclusiv de ‘noul val’. palilula e altceva, in cu totul alta parte si sunt curios sa aflu reactii de public sau de critica sau chiar de “breasla” la acest film. palilula e poate, o nostalgie in primul rand a lui purcarete, dar dat fiind “contextul” atit din interiorul cat si din exteriorul salii de proiectie, va fi el tratat ca o fronda? stiai ca in film au jucat si peste 100 de broaste vii?
niste figurante, broastele alea! :))
frumoasa cronica, dar chestia cu ,,esuarea lamentabila ??? a regizorilor care au facut filme despre comunism , asta e cam …si mie mi-a placut filmul si eu cred ca e un film important dar asta nu inseamna ca restul e kaka
ma refer doar la partea cu comunismul, si nu la toti regizorii pe care’i avem :)
Palilula lui Purcarete NU e “o amarata de comuna din Dolj”, e un loc neprecizat, situat pretutindeni si nicaieri. Daca il definesti ca fiind unul dintre cele mai “misto” (sic) filme pe care le-ai vazut… Argumentatia ulterioara nici nu mai conteaza, ai spus suficient intr-un cuvant si despre film, si despre tine. Am vazut filmul, am citit si cronicile, sunt familiarizat cu piesele puse in scena de Purcarete, dar la a-l defini ca fiind “misto” nu ma gandisem. Poate e util sa citesti si un alt punct de vedere, mai frumos si mai argumentat scris decat as fi putut-o face eu, dar cu observatii de bun-simt, la care subscriu, ferite de exaltarea spectatorului care aplauda cu atat mai mult cu cat intelege mai putin, sa nu il ia vecinul de scaun drept prost: http://www.hotnews.ro/stiri-film-12047542-video-cronica-film-undeva-palilula-fara-masura.htm
faptul ca tu nu te’ai gandit nu inseamna ca nu se poate. macar eu mi’am expus parerea cu vorbele mele, nu cu ale altora. sa auzim de bine
Mie imi seamana a animaleala la drumu mare.Sau felu trei ceva de genu:
http://www.bewhere.ro/film/undeva-la-palilula-cronica-de-film-1937
stai sa inteleg adica sunt necultivat daca nu-mi place mizeria asta ? hmmmm …. nu ma deranjeaza concluzia asta, pacat totusi ca putea iesi ceva bun dar nu a reusit deca musakaka asta.
poate nu esti. dar e o pemisa foarte buna :))
suprarealismul are o miza, iar acceptarea sau refuzul universului propus depind exclusiv de analizarea acestei mize. asta este un truism, se stie.
in analizarea acestei mize sunt obligatorii un minimum de repere, un minimum de modele, sabloane daca vrei. simplul “de gustibus..” suna ca un “ba p’a ma-tii!”.
cand pt majoritatea publicului suma reperelor este reprezentata de domnul lazarescu, aurora etc. (filme care au si ele lucruri adimirabile) ai reactii precum recenzia celor de la filmreporter, bewhere sau precum messe, anathema.
oare nu invinge autosuficienta de suficient de multe ori?
Ma asteptam la mai multa inteligenta de la o persoana cultivata si la mai mult bun simt. E ca si cum as spune eu ca esti proasta pentru ca ai scris pemisa in loc de premisa. Dar asa necultivat cum sunt nu ma cobor la nivelul tau de cultivata si nici la genul asta de jigniri puerile. Ceea ce incercam sa-ti arat in spiritul dialogului este faptul ca persoane mult mai pregatite decat esti tu au o cu totul alta parere decat a ta. si anume ca filmul e lamentabil pentru ceea ce se vrea.Astept un raspuns, incearca sa-l faci cat mai putin cultivat.
eu raman la parerea mea. pe care, de altfel, am si expus’o. asta e un film pe care nu poti sa’l apreciezi decat daca’ti lasi modelele si fixurile de gandit acasa. nu e cu sablonul, trebuie sa te transpui nitel, trebuie sa intri in joc. cine poate, intra. cine nu poate, critica. atat de simplu!
un lau-doar pentru tine si numai pentru tine -flashnews: aurora este o mizerie. Mai degraa ma intrebai de ce consider ca filmul lui purcarete mi se pare slab. Tu te-ai gandit sa tragi o concluzie ca si autoarea acestei minunate incercari de cronica, si anume ca imi place minimalismul sau mai stiu eu ce .ei bine nu e asa. am citit cele 2-3 cronici si sunt de acord cu ce am citit acolo.Multa multa animaleala si degeaba sau hai sa-ti arat cat de pluritalenat sunt eu -sau hai sa le rup gura-sau cutremur de 8 grade in cinematografia romaneasca.
Daca vrei sa spicuiesc din reperele mele cinematografice cu iz suprarealis asa ca sa-ti arat ca sunt un baiat cultivat (bineinteles nu ma pot compara cu tine sau cu autoarea articolului) as enumera urmatoarele. Ingerul exterimator-luis bunuel//eternal sunshine of the spotless mind-Michel Gondry//Twelve monkeys-terry Gilliam///Donnie darko-Richard Kelly//Fear and Loathing in Las Vegas-al aceluias Terry/Being John Malkovich -Spike the man jones///Cainele andaluz-tot mesteru bunuel-Mentionez aceste filme pentru ca le am in calculator si ma uit mai mereu la ele-Daca maria ta mai vrea si alte exemple sau discutii pe marginea unor astfel de lucrai -sunt al tau. o sa inchei rugandu-te atat pe tine cat si pe preacultivata autoare sa-mi scuzati greselile de ortografie de nume sau mai stiu eu ce dracu va sare voua in ochi. deci filmul lui purcarete este penibil a si uite ar mai fi un exemplu in ungurasul Palfi cu al sau Taxidermia- chapeau ungurasule- asta pentru ca e un reper geografic mai apropiat .
messe, ok. am vrut sa provoc, nu sa jignesc. vad din pacate ca mi-au reusit ambele.
imi plac titlurile enumerate.
totusi cred sincer ca palilula e mai mult.
Multumesc pentru raspuns . nu-mi ramane decat sa mai las sa treaca timpul si sa revin la acest film poate in cateva luni.Sa-l revad mai detasat Respect pararile celor care apreciaza acest film, le respect gusturile, nu cred ca e un film la care trebuie sa te pregatesti sa intelegi ci un film la care ar trebui sa poti simtii ceva. De data asta s-a taiat maioneza! Nu vreau sa enumar punctele slabe , o fac altii mai bine, desi a critica nu inseamna numai de rau , poate sa fie si o critica pozitiva, ceea ce face autoarea articolului.Eu l-am asteptat cu sufletul la gura , vroiam mai mult, mult mai mult,credeam ca o sa aiba puterea de a “rade” once and for all minimalismul actual din pacate nu pot spune lucruri apreciative, m-a deazmagit enorm, enorm. Cred ca a fost o palarie mult prea mare pentru regizorul de teatru Purcarete. As vrea totusi sa felicit producatorul filmului pentru curajul de a se angaja intr-o astfel de calatorie, scenografii , regizorul de imagine si distributia lui Marius Manole , fie macar si pe post de voice-over. salutari si sa auzim numai de bine!
cand aparuse Aurora , Cristi puiu spunea ce spui si tu : “creierul uman e cel mai mare dusman al acestui film ” sau cum spui tu: “un film pe care nu poti sa’l apreciezi decat daca’ti lasi modelele si fixurile de gandit acasa” cam mult treba de facut inainte de a vedea un film , eventual sa fi si mancat si dormit si…….
Inteleg ca tie ti-a placut si atunci vad de ce il aperi asa acerb , si eu m-as enerva daca cineva ar scrie ca “fisher king “e un film de rahat. Ma intreb ce as scrie in replica la o astfel de afirmatie. Nu stiu. Pana la urma e o chestiune de gusturi. Eu la un film vreau sa simt ceva. Aici nu am simtit nimic decat ca se taia maioneza de fiecare data cand incepea sa decoleze cat de cat. E normal totusi sa fie un dialog pe puncte bune puncte slabe. Tu scrii ca e foarte bun eu scriu ca e o animaleala , nu se mai intelege nimic. Sfatul meu este sa nu mai incerci sa faci portretul pshihologic al celor cae nu sunt de acord cu tine. Sabloanele le-am uitat acasa pe la vreo 13 ani (adica acum ceva ani), atunci cand am vazut ARIZONA DREAM si cand m-am indragostit de cinema.
vezi, asta e o premisa mai buna pentru o discutie. mie imi place, tie nu. nu e cazul sa ne scoatem ochii, oricum chestiile de genul asta sunt subiective.
iar cand am spus mai putin cult(ivat) m’am referit la publicul majoritar din romania. stii tu, click, cancan, acces direct, OTV etc
Scenariul filmului “Undeva la Palilula” de Silviu Purcarete poate fi citit gratuit pe siteul LiterNet.ro la http://editura.liternet.ro/carte/296/Silviu-Purcarete/Undeva-la-Palilula.html.
Alte scenarii publicate de LiterNet pot fi citite la http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/12/Scenarii.html.
mersi, razvan! l’am cautat cand am scris, dar nu l’am gasit :)
http://agenda.liternet.ro/articol/14866/Andrei-Gorzo/Stupid-party-tricks-Undeva-la-Palilula.html
nu apreciez “comentariile” care au doar un link si atat, astea nu sunt comentarii. am citit parerea lui gorzo, nu e prima data cand vedem lucrurile diferit. si, probabil, nici ultima. felul in care ne raportam la actul artistic e, oricum, subiectiv si tine de experientele si cunoasterile fiecaruia. asa ca…
CINE A SPUS CA SUNT COMENTARII? MAI DEGRABA INFORMATII
in campul de comentarii… deh! intelegi :)
nu, nu inteleg. trebuie intotdeauna sa ai ultimul cuvant?
comentariu inseamna ca ai ceva de spus, nu ca pui un link cu o parere care nici macar nu e a ta. in general, linkurile in comentarii sunt considerate spam.
În locomotiva în care se suie Serafim NU se află Ilie Tudorin ! Te-a împins cineva să aberezi sau doar prostia din capu’ lu’ matale ?