Ieri dimineață ziceai la Londra vine măcar o apocalipsă, ceva. Cerul negru și ploaia hotărâtă nu lăsau loc de optimism pentru cineva care are mai puțin de patru zile să se plimbe pe-aici. Totuși, trebuie c-am făcut și fapte bune în viața asta, de vreme ce, până să termin de băut a doua cafea, era soare și frumos, taman la timp pentru o plimbare prin Kensington Gardens și Hyde Park spre Royal Albert Hall și Natural Science Museum – unul dintre locurile aflate pe lista foarte scurtă de must see, pentru că vineri taman s-a deschis expoziția Wildlife Photographer of The Year.

Și după ce am văzut cele mai bune 100 fotografii cu sălbăticiuni și locuri atît de uluitoare încât nici imaginația nu le poate desena la fel de perfect cum poate natura am avut și ultra bafta de a ajunge față în față cu doi dintre finaliști, Per-Gunnar Otsby și Andrew Walmsey.

Când lucrezi în relații publice nu prea poți să dispari când ai tu chef, să închizi telefonul și basta! Sau poate că poți, nu știu, eu am preferat să nu încerc, fiindcă, dacă apare vreo problemă, e mult mai ușor s-o rezolvi la început. Și pentru că informațiile ce pot fi relevante pentru oricare dintre clienții tăi nu bat la ușă să te întrebe când ai chef de ele.

Așa că, deși mi-am luat lumea în cap câteva zile, sunt de găsit, totuși, iar serialul cu resurse și sfaturi pentru studenții la comunicare continuă, așa cum am promis, cu Tereza Tranaka, Managing Partner, Oxygen PR – mulțumesc frumos pentru răspunsuri, Tereza!

Aseara a avut loc Gala de închidere a Festivalului Comedy Cluj, ediția a V-a, cu un premiu de excelență oferit Oanei și lui Amza Pellea, cu un cineconcert Serge Gainsbourg, pe care încă regret că l-am ratat și, desigur, cu premiile care au răsplătit cel mai bun film, regizor, actori – ca de obicei, o misie complicată pentru juriu.

Chiar după primul film vizionat în cadrul competiției – dar nu despre el! – am stat de vorbă cu Ksenia Koltsova, membră a juriului Comedy Cluj 2013, dar și un om cu 11 ani de experiență în organizarea de festivaluri pentru copii și tineri.
Ksenia a venit din Rusia, iar festivalul pe care l-a inițiat cum doi ani, și pe care îl conduce acum, Colours Of Life, se adresează publicului format din tineri care nu au ajuns încă la vârsta majoratului.

În copilăria mea din vremuri comuniste, Disney era un tărâm de basm şi fantezie. Singurele desene animate pe care le ştiam de la ei au fost Albă ca Zăpada şi Pinocchio, şi le-am iubit pentru că erau perfecte! Sigur, îi mai ştiam pe Pluto şi pe Mickeyv şi chiar am avut un Donald din ăla de plastic pe care l-am măzgălit foarte tare într-o zi, dar universul Disney îmi era limitat la vremea la care ar fi trebuit să mă bucur de el. Aveam, în schimb, Miaunel şi Bălănel, Arabela şi alte personaje ale copilăriei, pe care le-am iubit aşa cum iubesc copiii.

Nu regret că n-am avut prea mult Disney, nu mi-a lipsit, mereu era ceva interesant de făcut în viaţa mea de copil. Dar acum, la maturitate, nu cred că există prea multe jucării de la ei pe care să nu mi le doresc!

… te pregăteşti de o revedere, una despre care nici măcar n-ai vrut să-ţi imaginezi când, cum şi, mai ales, dacă o să se întâmple vreodată! Deşi, desigur, n-ai putut să nu te gândeşti, măcar un pic, când sau cum. Şi aşa au trecut 11 ani.

Dacă God n-ar fi apreciat în mod particular ironia sorţii, sunt sigură că, pentru câteva zile, chiar ar fi contat cum e vremea în Londra. M-am interesat, totuşi. Cu cât se apropia data plecării, cu atât mai multe dintre cele patru zile pe care le voi petrece acolo deveneau ploioase în prognoză. Acum sunt toate patru aşa.

Nu-mi pasă.

Dragi cititori, privitori, trecători, iată că am ajuns şi la episodul cu numărul 5 din serialul cu sfaturi şi resurse pentru studenţii de la comunicare. Pentru că socoteala din bancă nu se potiveşte cu cea din agenţie, am rugat mai mulţi managerii de agenţii de PR din România să spună cum devine treaba cu teoria şi practica şi cum se rupe cercul vicios al lipsei de experienţă care nu-ţi permite să te angajezi pentru că… n-ai experienţă!

Ieri am văzut o invitaţie care n-ar fi trebuit să ajungă niciodată la presă aşa cum a ajuns şi mi-am amintit o poveste de-acum doi ani, cred, în care o tânără absolventă de comunicare care nu făcea diferenţa între generare de articole şi plata unor advertoriale, argumentul suprem fiind că “aşa a învăţat la facultate”.  Mă îndoiesc că aşa a învăţat însă n-am nici un dubiu că în practică există o diferenţa fundamentală între a genera şi a plăti.

De asta cred că e important ca studenţii la comunicare să ţină cont de sfaturile şi resursele oferite de practicieni. În episodul de astăzi, invitată este Imola Zoltan, Managing Partner la McCann PR – mulţumesc frumos, Imola, pentru răspunsuri! (şi colegei Melania!)! :)

În vremuri de restrişte pentru print (dar lasă că nici restul presei n-o duce neapărat bine), jurnaliştii au probleme să scrie despre chestiile bune pe care le face o companie sau alta, dacă respectiva companie nu trece şi pe la Departamentul Vânzări. A fost o discuţie lungă (şi, pe alocuri, aberantă) pornită acum câteva luni, apopo de relaţii publice şi earned vs. paid media dar nu vreau s-o reiau.

Da, presa n-o duce bine, are probleme de conţinut de calitate, credibilitate şi fonduri, şi, da, există comunicatori care nu ştiu să pună informaţiile pe care le au de transmis în contextul ori cuvintele potrivite. Tot aşa cum există jurnalişti (ok, nu generalizez, dar există cel puţin un jurnalist!) care au întrebat dacă nu cumva menţionarea UNESCO într-o ştire este sau nu reclamă pentru organizaţia cu pricina, tot aşa cum sunt comunicatori care te sună zilnic să te întrebe “Când apare ştirea”.

Atâta timp cât practicianul de PR face legătura între organizaţie şi publicul său, împărţit pe categorii – asta deja e teorie! – într-un mod din care să beneficieze ambele entităţi, e perfect. Detaliile acestui demers sunt, însă, nenumărate şi cam orice pas greşit poate duce la o criză, una pentru care teoria nu te pregăteşte niciodată aşa cum o poate face practica.
Mai mult, nu ştiu să existe vreun manual de crativitate în PR şi comunicare. Reţetele succesului sunt unice pentru fiecare succes în parte, iar campaniile copiate nu vor avea niciodată acelaşi efect, aşa că e nevoie să nu te blazezi dacă vrei o carieră în PR.  Stiţi voi: Stay hungy! Altfel, aş adăuga, o să muriţi de foame! :)

O carieră frumoasă în PR au Oana Bulexa şi Monica Jitariuc, cele două Managing Director de la The Practice şi protagonistele episodului 4 din serialul cu sfaturi şi resurse pentru studenţii la comunicare – multumesc mult pentru răspunsuri, doamnelor! :)
Ca şi până acum, vă recomand să citiţi cu atenţie aceste sfaturi şi recomandări. Nu vă vor garanta jobul mult visat în PR, dar, cu siguranţă, vă vor oferi o perspectivă suplimentară celei din manualul de comunicare!

S-au pus în vânzare biletele pentru ediţia 2013 a Festivalului Naţional de Teatru, eveniment aflat la ediţia cu numărul 23, care celebrează producţiile autohtone de pe scena teatrelor mai mari şi mai mici din toată ţara, într-o selecţie făcută, din nou, de Alice Georgescu.

Astfel, între 25 octombrie şi 3 noiembrie, teatrele bucureştene vor găzdui spectacole din ţară, însă FNT are şi o ofertă destul de variată de evenimente conexe în cafenele, săli de cinema, librării sau centre culturale.

Fac relaţii publice şi comunicare de 11 ani dar nu am terminat vreo facultate de profil. Am încercat, acum câţiva ani, am şi intrat la SNSPA, dar la unul din examene o colegă a întrebat-o în şoaptă pe vecina de bancă dacă s-au se scrie legat sau nu în nu mai ştiu ce propoziţie. Am râs, am terminat sesiunea aia şi nu m-am mai întors. Până acum, nu regret decizia. Dar caut să mă perfecţionez în fiecare zi!

Azi am mai văzut nu ştiu ce promo la nişte cursuri de succes în care celor interesaţi li se spunea “trimite-ţi un CV”. Am văzut nenumărate greşeli de scriere şi de gramatică la oameni care, chipurile, fac PR, iar ăsta e un lucru care mă scoate din minţi, alături de faimosul “Lasă, mă, că merge şi aşa!”.

Din păcate, unora le merge. Dar, dragi viitori specialişti în comunicare, dacă nu vreţi să vă râdă lumea pe la colţuri, ar fi ideal să vă perfecţionaţi scrierea şi citirea. Despre alte lucruri de perfecţionat, citiţi în serialul pe care îl public zilele astea. Astăzi, episodul 3, cu Hortensia Năstase, Managing Partner la Golin Harris România – mulţumesc mult, Ho, pentru răspunsuri!