October 14

Amintiri din copilărie şi o oră de istorie

Oricine a auzit, în copilărie, un “Tineretul din ziua de azi!” rostit pe un ton îmbufnat, cel mai adesea de vreo tanti prea împrietenită cu murăturile. Zâmbesc atunci când îmi amintesc neastâmpărările generaţiei mele, mai ales dacă le compar cu haosul de azi… Iată! Păcătuiesc şi eu prin a mă uita dojenitor spre tineret şi prin generalizare. Dar ieri, aici, la Toamna Orădeană, am dat un pic în mintea copiilor!

Continue reading

October 12

Poveşti de dragoste la Toamna Orădeană

Ce sunt părinţii lui, cu ce se ocupă?

Ştiţi întrebarea asta? Am auzit-o, unii dintre noi, de la părinţii noştri, când mergeam la o petrecere, când venea să ne ia vreun băiat de-acasă ori când voiam să invităm o prietenă acasă. Mă revoltam adesea, fiindcă mi se părea nedrept să judeci pe cineva în funcţie de asta. Încă mi se pare, deşi am înţeles, în timp, că educaţia primită în cei şapte ani de acasă e foarte importantă pentru dezvoltarea ulterioară.

Continue reading

October 11

Gândurile rostite ale Maiei Morgenstern

Marţi, înainte de spectacolul “Love Stories“, am stat un pic la poveşti cu trei din cei patru actori din spectacol. Mai mult cu Maia. Da, Maia Morgenstern. Înaltă, dreaptă, volubilă, deferentă, politicoasă, aprinsă, cu gesturi largi şi gesturi mici, cu schimbări de ritm, Maia îşi joacă, pe scena vieţii, propriile roluri. de femeie, actriţă, manager de instituţie artistică. Şi, cum se zice, are sala! Am luat notiţe:

Continue reading

October 9

Carmina Burana: O roată-i viaţa, deci te-nvârte!

Nu prea cred în horoscop, alinierea planetelor sau soartă, pe sistem “aşa i-a fost scris!”, ci mai degrabă într-un design personal, ale cărui linii le poate trasa oricare dintre noi, chiar şi inconştient uneori. Mă rog, asta dacă nu punem la socoteală felul în care am ajuns eu să fac jobul ăsta de comunicator. Privind în urma, cred că acolo chiar ar putea fi vorba de o aliniere planetară… dar asta e altă poveste! Acum vorbim despre soartă sau, mai bine zis, despre Fortuna! O, Fortuna, velut Luna, statu variabilis,… Ascultaţi:

Continue reading

August 27

Scrisoare deschisă către un director de liceu

Aceasta este o scrisoare deschisă adresată domnului profesor Vasile Nicoară, director al Colegiului Naţional “Mircea cel Bătrân” din Constanţa

Domnule director Nicoară,

vă rog să-mi permiteţi să vă felicit pentru rezultatelele pe care CN “Mircea cel Bătrân” le-a obţinut la evaluarea naţională şi la Bac, fiind cotat ca cel mai bun liceu din judeţ şi în top 10 naţional. Mai mult, rezultatele elevilor dumneavoastră la Olimpiadele naţionale şi internaţionale vă fac, de asemenea, cinste.

Din această vară, însă, aveţi încă două premii cu care vă puteţi lăuda, şi anume cele obţinute de NOI, trupa de teatru a liceului, cu spectacolul “Visul unei nopţi de vară”, în cadrul Festivalului Ideo Ideis. Ştiu sigur că nu i-aţi văzut la Alexandria – au fost grozavi, apropo! – şi mai ştiu că nici nu-i ajutaţi suficient de mult, de aceea îmi propun să vă conving că merită un sprijin mai susţinut din partea dumneavoastră.

foto: Adi Bulboacă | Ideo Ideis 2012

Poate n-aţi aflat, domnule director, că trupa NOI repetă într-o sală de clasă, cu băncile puse la perete, că repetă uneori chiar şi pe holuri, şi că nu prea au unde să joace, că şi-au plătit singuri taxele de înscriere în festival, că şi-au plătit singuri costumele, că au reuşit să obţină premii şi aplauze fără susţinerea serioasă a liceului din care provin. E chiar atât de greu pentru o instituţie de învăţământ cu rezultate atât de bune să sprijine un model demonstrat de educaţie alternativă?

N-am să vă vorbesc despre performanţă acum (în teatru, ştiţi, nu este vorba de medalii) ci de ceea ce înseamnă teatrul pentru elevii din NOI, exact aşa cum am aflat de la ei. Astfel, unora le-a schimbat opţiunea asupra viitorului şi acum se pregătesc pentru admiterea la Actorie, pentru alţii înseamnă mai multă încredere în ei, să asculte cu mai multă atenţie ce spun cei din jur, să fie mai deschişi, mai apreciaţi de prieteni, să nu le mai fie teamă de ridicol, să stea de vorbă cu oameni speciali la care nu ar fi avut acces altfel, să înveţe importanţa fiecărui cuvânt şi că există diferenţe mari în funcţie de felul în care îl rostesc – şi astea sunt doar câteva din lucrurile pe care mi le-au spus.

foto: Adi Bulboacă | Ideo Ideis 2012

Sunteţi, din câte am auzit, un dascăl dăruit şi îndrăgit de elevi şi, sunt sigură, experienţa de director dar şi vechimea în sistem, v-au arătat clar că, aşa cum e acum, sistemul autohton de învăţământ nu este chiar cel mai bun – ca să folosesc un eufemism! – pentru dezvoltarea personală a tinerilor. Poate că învaţă carte, unii dintre ei, dar prea rar sunt învăţaţi să aibă curaj, să îşi asume şi să se descurce cu provocările vieţii, să-şi găsească locul pe harta propriei existenţe şi deveniri.

Aţi crescut şi educat generaţii întregi, oameni de nădejde, unii dintre ei, oameni care, de bună seamă, păstrează amintiri frumoase cu anii de liceu. Nu trebuie decât să-i căutaţi şi să-i rugaţi să susţină, atât cât poate fiecare, această trupă de teatru a liceului, una care, repet, vă face cinste. De asemenea, sunt sigură că aveţi contactele şi influenţa necesară pentru a convinge directorii teatrelor din Constanţa să ofere acestor tineri un spaţiu de joc în schimbul banilor pe bilete, asta ca să punem şi un preţ concret pentru bucuria de a sprijini o iniţiativă frumoasă a liceenilor constănţeni.

NOI merită din plin susţinerea dumneavoastră. A demonstrat acest lucru la Ideo Ideis şi o demonstrează în fiecare zi, prin simplul fapt că se încăpăţânează să existe, să gândească noi spectacole, decoruri, distribuţii şi, cel mai important, să-i ajute pe elevi să înveţe mai multe despre sine şi voi urmări cu drag evoluţia trupei de teatru a liceului pe care îl conduceţi.

Vă mulţumesc,

Un spectator al trupei NOI

August 20

Love Story la Ideo Ideis

Acum trei ani, un tânăr fotograf care se ocupa de imaginile oficiale ale Ideo Ideis se simţea atras, inexplicabil, de o serie de fotografii făcute în cadrul festivalului. S-a tot uitat pe ele, întrebându-se de ce i se par atât de speciale şi ce anume din grupul fotografiat îl atrage atât de tare, dar nu şi-a dat seama. Misterul a rămas nedezlegat.

Peste aproape un an, acelaşi tânăr fotograf se afla tot la un festival de teatru, într-un oraş de prin capătul ţării. Într-o seară a zărit o figură familiară.

Continue reading

August 20

Alexandria e gri cu verde. Oraşul tău cum e?

La Ideo Ideis, pe lângă spectacolele de teatru – din competiţie sau invitate – sunt şi ateliere: dramaturgie, educaţie vizuală, coregrafie, asta ca să nu mai spun de lecţiile povestitorilor sau cele de la MasterClass-uri. Deşi, ca expresie artistică, sunt mai degrabă atrasă de teatru-dans, deci de coregrafie, am ales să urmăresc mai atent cursurile de dramaturgie şi pe cel de educaţie vizuală, mai ales că participanţii au lucrat împreună pentru realizarea unei expoziţii.

Continue reading

August 18

Gândurile lui Marcel Iureş

Marcel Iureş este un actor care nu are nevoie de nici o introducere şi, în contextul Ideo Ideis, unul dintre susţinători, încă de la prima ediţie a festivalului. Astăzi a susţinut un MasterClass la Festival, eveniment moderat de Cătălin Ştefănescu. Cu alte cuvinte, Garantat 100%!

Foto: Adi Bulboacă | Ideo Ideis 2012

– Poţi fi cumplit de talentat dar să n-ai o bază de cultură? Poate un actor să funcţioneze aşa?

– Am auzit c-ar exista asemenea cazuri, dar eu nu cunosc. Sigur că există un animal pur, care se preface, e histrion fără să fi auzit de Commedia dell’Arte. Chiar mi-ar plăcea să cunosc un asemenea personaj!

Continue reading

August 17

Sub Pământ, dar nu SRL

Spectacolul care mi-a plăcut, de departe, cel mai mult (până acum) la Ideo Ideis se numeşte SubPământ şi face parte dintr-un proiect mai amplu despre Valea Jiului după 1989 care cuprinde interviuri cu mineri, soţii de mineri şi oameni care au lucrat sau încă lucrează în industrie, un spectacol de teatru făcut pe baza acestor interviuri, un turneu şi dezbateri în oraşele din zonă, Petroşani, Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani.

Mina Petrila

Printre altele, proiectul îşi propune (sursa) “reprezentarea poveştilor comunităţilor minereşti din perspective multiple, care să construiască o hartă socială a Văii Jiului, recalibrarea percepţiei despre mineri şi Valea Jiului, despre muncitori în general, în zona artistică românească, punerea în discuţie a situaţiei muncitorilor şi locuitorilor din Valea Jiului în contextul în care închiderea şi privatizarea minelor, conform acordurilor cu FMI şi UE, sunt iminente”.

Continue reading

August 14

Medalie de aur pentru cultura românească!

Cred că v-am mai spus, când am scris despre spectacol, că producţia TNRS-ului, Călătoriile lui Gulliver este invitată, în acest an, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Alături de alte nume prestigioase (da, TNRS şi Purcărete sunt nume foarte respectate afară!), spectacolul de la Sibiu se află pe lista foarte scurtă a celor selecţionate la Edinburgh.

Credit foto: Mihaela Mihai | FITS 2012

De asemenea, producţia face parte din programul oficial al Olimpiadei Culturale de la Londra alături de alte şase spectacole selectate de la Edinburgh pentru a contribui la agenda de evenimente a Festivalului Londra 2012, cea mai mare sărbătoare culturală din istoria mişcării olimpice şi paralimpice. Fondatorii proiectului explică că Olimpiada Culturală de la Londra aduce o selecţie a celor mai reprezentativi artişti ai momentului pentru a inspira creativitatea în toate formele sale, dar mai ales între oameni (sursa)

Iată ce spune Constantin Chiriac, Directorul TNRS, despre acest spectacol: “Seria de exerciţii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcărete îşi propune o abordare inedită a romanului lui Swift în care fantezia se împleteşte cu o aspră satiră politică. Având ca suport o partitură originală semnată de compozitorul irlandez Shaun Davey, creatorul suitei muzicale pentru „Vocile din Cimitirul Vesel”, producţia reuneşte aspecte sociale şi culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea şi apartenenţa (…)

Credit foto: Sebastian Marcovici | FITS 2012

Foarte puţină lume a citit această carte (…) şi de aceea credem că ştim ce este Gulliver, povestea extraordinară cu nişte pitici şi un uriaş, însă în momentul în care te apuci să citeşti tot, inclusiv ultima parte, constaţi nu numai că nu este un text dramatic, dar că este unul dintre cele mai morbide şi sinistre lucruri scrise vreodată… una dintre cele mai teribile, mai negre viziuni asupra fiinţei omeneşti”

Abia aştept să citesc recenziile spectacolului în presa internaţională. După Faust, jucat în acelaşi Festival, au fost aproximativ 200 de articole, reportaje, interviuri şamd, toate elogioase! Într-o perioadă în care politicienii au făcut praf imaginea României, iată că teatru are şansa de a-i mai reda un pic de demnitate. Sunt mândră, cu adevărat mândră, de performanţa colegilor mei sibieni, şi cred că la fel ar trebui să fim toţi! În lumea teatrului, lista scurtă de la Edinburgh e aşa, un fel de medalie de aur :)

Credit foto: Mihaela Marin | FITS 2012