De fiecare dată când am avut ocazia de a sta de vorbă cu studenți sau absolvenți de comunicare am fost neplăcut surprinsă de lipsa lor de curiozitate și, de multe ori, și de lipsa de entuziasm. Știu că e complicat să găsești un job de director PR imediat ieșit de pe băncile facultății. Este, în același timp, și greșit. Managementul reputației presupune exercițiu și doar teoria nu te pregătește, nu suficient, în orice caz, să ai de-a face cu excepțiile de la reguli, situații de criză și alte chestii nuchiarașadedrăguțe care se întâmplă în activitatea curentă a unui comunicator.
Tocmai de-aia, ca să lămurim niște lucruri, am rugat mai mulți manageri cu experiență în industria autohtonă de PR, să ofere câteva sfaturi și resurse pentru cei care au început acum studiul universitar al acestei discipline. Prima invitată a fost Sorana Savu de la Premium PR, iar astăzi este rândul Crenguței Roșu de la DC Communication, căreia îi mulțumesc mult, de asemenea, pentru răgazul de a răspunde la întrebări. Citiți, conspectați, băgați la cap!
Crenguța Rosu
via PR Forum
Teoria e buna dar practica ne omoară?
Ambele sunt necesare și ambele ne omoară și ne salvează, în același timp. Cu atât mai mult cu cât trecem prin importante reașezări: se schimbă mediul, se schimbă definiții, se transformă publicurile, companiile. E important să ai un punct de referință. Aici ajută mult partea teoretică, partea de cercetare și de documentare continuă. Partea practică devine mult mai simplu de înțeles.
Ce sau cum nu trebuie să fie un bun practician de relaţii publice?
Dacă bun simț nu e, nimic nu e. De altfel și una din definițiile non-academice ale meseriei zice că: relațiile publice sunt o formă științifică de a pune în practică bunul simț.
Ce ai recomanda pentru studiu intensiv, chiar şi extracuricular? Carti, filme si/sau alte resurse.
Orice carte citită, film văzut, spectacol, expoziție, eveniment, articol, este un bun câștigat în meseria noastră. Este poate cea mai frumoasa parte – sursele de informație și documentare sunt diverse, capitalizează și constituie baza necesară pentru creativitate.
Aș insista de asemenea pentru citirea sistematică a publicațiilor de business – familiarizarea cu structura companiilor, industriilor, jucătorilor cheie. Poate fi vorba de Financial Times, de The Economist sau de Ziarul finaniciar, Wall-street, secțiunile de economie ale ziarelor on si off line, bloguri specializate etc.Toate ajută la orientarea în context și susțin o opinie educată și ancorată în realitate.
Apoi sunt celebrele filme și seriale Wag the Dog, All presidents’ man, West Wing, Newsroom, Mad man, cărți ca „First Among equals??? – toate ficțiuni cu accente de realitate inspirante, dacă nu și educative. Se adaugă carțile de specialitate cu diferite unghiuri- de la tehnici de scriere, la cele pentru discursuri publice, manuale pentru managementul crizelor, tehnici de editare foto, video, productie, până la cărți de management si resurse umane.
Internships – de unde ştii pe care să-l alegi şi ce trebuie să înveţi dintr-o asemenea experienţă?
Touche, aș zice. Mă simt vinovată pentru faptul că am organizat puține internship-uri la noi și fac precum chelul din proverb, pun mâna-n cap. Internship-urile sunt utile dacă sunt experiențe practice, coordonate și puse în context de cineva din agenție. Astfel încât, pe langă lucrul efectiv, să existe și înțelegerea proceselor în care ești implicat, motivația pentru o direcție sau alta între opțiunile strategice, instrumente, modul în care se construiesc instrumentele și utilitatea lor. Ca atare, orice internship care înseamnă acces la practică, la oamenii din agenții care pot expune experiențele lor și punctele de vedere, este un câștig.
Ce ţi-ai dori să poată face/ştie un absolvent de comunicare?
Să fie deschis să învețe de la și din toate. Să se informeze și să fie alert în mediul relevant pentru clienții în a căror echipă lucrează. Să știe să scrie corect, relevant și în timp, să știe să colecteze/identifice informația de impact pentru context, să prioritizeze și să sintetizeze informația.
Nimeni nu vrea un PR fără experienţă, dar cum să capeţi experienţă dacă nimeni nu te vrea?
Experiența se acumulează în multe moduri. Pot fi proiecte de voluntariat, participari la organizații studențești, joburi part-time, activitate de blogging. „Nimeni nu te vrea??? este o realitate într-o piață destul de mică și este frustrant, uneori. Totuși, meseria asta are multe fațete care se pot dezvolta în direcții diverse și atunci implicarea în proiecte care ți se par interesante sau dezvoltă anumite pasiuni, este răsplătită.
Serialul cu sfaturi pentru studenții la comunicare continuă și mâine, cu Hortensia Năstase, Managing Partner la GolinHarris, și aș vrea să vă reamintesc, mai subtil sau mai puțin subtil, că puteți profita de faptul că niște oameni importanți din industria în care vreți să intrați au atenția îndreptată spre voi, dragi studenți la comunicare. Nu vă spun mai mult, că nu e treaba mea să vă fac temele, ci doar să vă pun în temă! Restul trebuie să vină de la voi!
trist… nu intrebari, nu opinii… ce naiba citesc acesti viitori “comunicatori”???
eu cred ca citesc dar nu sunt educati sa fie curiosi. si, probabil, sunt destul de confortabili la gandul ca daca vor termina facultatea de comunicare stiu ei ce au de facut. si, de fapt, problema e ca nu stiu.
Multumim pentru sfaturi…