Am pornit demersul ăsta cu sfaturi şi resurse pentru studenţii la comunicare fiindcă îmi pasă cum sunt croiţi viitori profesionişti în domeniu, atât ca om cu vechime în PR, cât şi ca destinatar al felului în care ei vor comunica pentru variate branduri şi proiecte. Am avut plăcerea să public sfaturi de la unii dintre cei mai respectaţi specialişti în comunicare din piaţă şi, dincolo de asta, manageri de agenţii de PR, potenţiali viitori şefi ai studenţilor de azi – şi le mulţumesc mult, tuturor, pentru că şi-au făcut timp să răspundă, şi încă pe îndelete!
Şi deşi au fost citite şi date mai departe, interviurile nu au produs, aşa cum mi-ar fi plăcut, ca să ştiu că studenţii sunt într-o direcţie bună, curiozităţi suplimentare sau încercări de a interacţiona, via comentarii, cu oricare dintre intervievaţi. În schimb, unii dintre aceştia au primit o nouă serie de CV-uri ca urmare a faptului că au spus că nu experienţa e cea mai importantă.
Atât ştiţi, atât aţi înţeles, atât puteţi?! Nu e bine! Prin urmare, o ultimă tură de răspunsuri. Poate, totuşi… :)
Teoria e buna dar practica ne omoară?
Pe scurt, da. Teoretic sunt valabile noţiunile de emiţător, receptor, canal, cod, mesaj, referent, context. Practic, dacă asta e tot ce ştiţi despre comunicare, o să picaţi practica. Un comunicat corect nu e acelaşi lucru cu un comunicat bun. Nu ştiţi diferenţa? Ei, despre asta e vorba.
Ce sau cum NU trebuie să fie un bun practician de relaţii publice?
Autosuficient, arogant, repezit, lipsit de curiozitate, mândru de titlu pe care îl are, nu de ceea ce face, “asta nu e treaba mea”. Cam aşa sunt acum destul de mulţi dintre studenţii la comunicare pe care i-am întâlnit. Şi unii practicieni. Din păcate.
Recomandari pentru studiu intensiv, chiar şi extracuricular? Carti, filme si/sau alte resurse.
Toate serialele deja celebre menţionate ca resurse în domeniu, Scandal, West Wing, The Newsroom (ca să vedeţi cum funcţionează o redacţie) samd, vă pot arăta că nu e simplu. La noi e un pic mai simplu, fiincă opinia publică şi presa nu se compară cu ce se întâmplă în State, dar şi mai dificil, din acelaşi motiv. Practic, o să vă loviţi de nişte ziduri cărora, în lipsă de alt termen, li s-a spus mentalităţi. Mai adăugaţi şi lipsa de educaţie, apetenţa pentru chestii negative şi solul fertil pentru seminţe de scandal. Bun venit în lumea lui “n-ai cu cine!”
Resurse sunt nenumărate online. Cazuri de bună şi rea practică, studii, cursuri online şi offline. Cea mai bună resursă, însă, e experienţa de viaţă. Practic, orice trăiţi, vedeţi, citiţi poate fi decodificat până la emiţător, receptor, canal, cod, mesaj. De la păunul care-şi răsfiră coada ca să atragă o nevastă până la ciunga pe care o primeşti în loc de rest şi atitudinea care o însoţeşte. Tot! Orice!
Şi, pentru că tot veni vorba, iată un curs pentru studenţi pe care îl recomand dacă aveţi bafta să se întâmple la voi în oraş: workshop-urile PRbeta. Iar când mergeţi la cursuri, conferinţe, ţineţi cont de asta.
Internships – de unde ştii pe care să-l alegi şi ce trebuie să înveţi dintr-o asemenea experienţă?
Nu ştii. Dar te poţi informa înainte de la alţi colegi referitor la ce au învăţat dintr-un intenship sau altul. Te poţi informa referitor la compania care organizează internshipul şi, nu în ultimul rând, poţi să pui întrebări când te întâlneşti cu reprezentanţii ei: Ce o să învăţ? De la cine o să învăţ? Care vor fi atribuţiile mele? Ce recomandări primesc? Care sunt beneficiile?
Nu trebuie să-ţi fie jenă să întrebi. La urma urmei, e vorba de timpul tău. N-are sens să-l iroseşti aiurea. Chiar dacă nu eşti plătit/ă pentru internshipul cu pricina.
Ce mi-aş dori să poată face/ştie un absolvent de comunicare
Nu cred că se aşteaptă nimeni ca voi să ştiţi sau să faceţi super campanii din prima zi de muncă sau de internship. Se aşteaptă, în schimb, să fiţi curioşi, proactivi, să vă doriţi să învăţaţi, să vă doriţi să faceţi. Ideile şi viziunea voastră de 20+ sunt preţioase, puteţi deveni o resursă. A! “What’s in it for me?” e un început greşit. Nu e despre voi. Până când o să fie şi despre voi o să treacă nişte ani! Dar, ca în şah, uneori pionul ajunge regină!
Nimeni nu vrea un PR fără experienţă, dar cum să capeţi experienţă dacă nimeni nu te vrea?
Simplu! Eşti propriu tău brand. Ocupă-te de el!
Vorbeşte cu un student de la Actorie sau Conservator, roagă-l să te lase să-i faci PR. Vorbeşte cu cei de la băcănia din colţ, fă o pagină de Facebook pentru magazin. Discută cu administratorul blocului, fă un blog cu întâmplări de pe scara sau strada ta. Cei de la băcănia din colţ ar putea fi interesaţi să aibă un banner cu oferta zilei. La fel zugravul de la şapte. Poate chiar şi vecinul cu bormaşină care te chinuie în fiecare dimineaţă.
Poţi să faci asta. Poţi să faci mai mult, mult mai mult. Singura limită eşti… chiar tu!
Să nu zici că n-ai ştiut toate astea când un potenţial angajator o să se uite la CV-ul tău şi o să te refuze pentru că tot ce scrie acolo este “Absolvent de comunicare şi relaţii publice”…
Baftă!
Iată toate cele zece interviuri:
Episodul 1: Sorana Savu, Premium PR
Episodul 2: Crenguţa Roşu, DC Communication
Episodul 3: Hortensia Năstase, GolinHarris România
Episodul 4 : Oana Bulexa & Monica Jitariuc, The Practice
Episodul 5: Imola Zoltan, McCann PR
Episodul 6: Tereza Tranaka, Oxygen PR
Episodul 7: Ioana Mănoiu, GMP PR
Episodul 8: Iulia Tănase, IMAGE PR
Episodul 9: Alina Damaschin & Eliza Rogalski, Rogalski Damaschin PR
Episodul 10: Tudor Dăescu, People
This is absolutely amazing… mie mi-au fost de mare ajutor informațiile pe care le-am cititi aici. Despre studenți… hai să fim optimiști (e musai să lucreze cineva și-n… agricultură).
da, insa agricultura nu e prea glam :)))
dar odata ce pornesti la drum cu un vis, mai ales cand ai 20 de ani, nu pricep de ce naibii astepti sa ti’l implineasca altii… :(