Îmi place să scriu, îmi place cum se aranjează vorbele în frază, când fac asta, că nu-s mereu ascultătoare. Pe vremuri scriam pe hârtie şi în timp am descoprit că scrisul are şi proprietăţi terapeutice. Hârtia suportă multe, dar nu te poţi certa cu ea şi, odată ce ai aşternut acolo ceva care te-a supărat, nu mai pare atât de deranjant. Ca să nu mai spun că scrisul te disciplinează şi-ţi ordonează gândurile.
De asemena, când am ocazia, citesc cu plăcere şi curiozitate biografii ale unor autori pentru a înţelege resorturile Tocmai de aceea, vă recomand Scrie depre tine, un atelier de dramaturgie şi dezvoltare personală în care puteţi lucra cu actori şi regizori profesionişti exerciţii creative de actorie şi dramaturgie, bazate pe poveşti şi experienţe personale. Rezultatul acestor întâlniri este o piesă de teatru care va fi jucată în faţa unui public.
Trainerii, Vera Ion şi Sorin Poamă, explică mai bine: In cadrul primului modul, lucrul se va axa pe exercitii de scris si de storytelling, miza noastra fiind ca dupa aceasta prima luna participantii sa dobandeasca un minim ABC in ce priveste scrisul unei scene si explorarea propriilor povesti pentru gasirea unui subiect de teatru. In exercitii incercam sa dezvoltam simtul observatiei si al povestirii unui eveniment, exerctiul de a empatiza cu personajele despre care scrii si de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizeaza teatrul, vom face si cateva exercitii foarte simple de actorie.
Dacă vă interesează, şi nu văd de ce nu, înscrieri la acest curs se mai fac până mâine, inclusiv. Găsiţi aici mai multe detalii despre curs şi câteva testimoniale ale celor care au participat până acum. Spor la scris şi inspiraţie! :)
Lume multă la Romexpo, părinţi şi copii nerăbdători să-i vadă pe cei mai buni dintre cei mai buni în lumea circului performând pentru prima dată în România. Înainte ca toată lumea să se fi aşezat, că, deh, românii n-au învăţat treaba asta cu respectul pentru artişti, spectacolul a început!
O mulţime de personaje vesele, zgomotoase şi colorate erup parcă, în faţa publicului, cu tumbe, sărituri şi strigăte. Merg printre primele rânduri, salută publicul, mai ales copiii, interacţionează cu ei, le strâng mâinile, îi prind ghiduş de nas, fac puppy eyes, totul pentru a te introduce în atmosferă, totul pentru a-ţi construi starea şi emoţia pentru a asista la cel mai longeviv (şi clasic!) spectacol Cirque du Soleil. Începe Saltimbanco!
Saltimbanco e povestea oraşului cucerit de acrobaţi şi personaje pitoreşti, e povestea evoluţiei viermilor (les vers) multicolori şi a celor cu măşti, birocraţii care încurcă lumea, către îngerii de mai târziu, acrobaţii bungee. În deschidere, ni se spune, într-o română despre care ştiu că a fost învăţată ieri, cine sunt sponsorii spectacolului (Orange) şi turneului (Infiniti), suntem rugaţi să nu facem fotografii, deloc, nici cu blitz şi nici fără, şi să ne bucurăm de universul Cirque du Soleil! Şi gata! Acum chiar începe!
Îl cunoaştem pe Baron, ghidul acestui univers colorat al cărui stăpân se crede dar asupra căruia nu are, de fapt, nici o autoritate, poate şi pentru că vorbeşte într-o limbă inventată (special pentru show, o combinaţie între arabă, suedeză şi germană), apoi pe plângăciosul Ringmaster, cu costumul lui galben şi capa albastră, care ţine, de asemenea, să atragă tot timpul atenţia asupra lui, şi pe Visătorul cu coadă albastră care adoră să doarmă şi care n-are, săracul, nici un pic de răgaz pentru pasiunea lui!
Încep numerele de acrobaţie! Adagio, o demonstraţie de echilibru şi graţie
apoi cei care se caţără pe prăjinile chinezeşti sfidând gravitaţia, susţinându-şi întregul corp în balans perfect la o înălţime de câţiva metri cu uşurinţa cu care cineva ar ţine în mână un stilou
Un moment de respiro, apoi intră în scenă Eddie, bufonul, unul care arată altfel decât v-aţi putea imagina, nici măcar nu are nasul roşu, dar a cărui imaginaţie este nelimitată. Un mim excepţional, Eddie interacţionează cu publicul în ambele sale momente, câte unul în fiecare parte a spectacolului, şi noi râdem toţi, adulţi sau copii!
Vedem jonglerii care ne amintesc cu cât de multe lucruri trebuie să ne descurcăm, în acelaşi timp, în jungla oraşului, urmăriţi şi încurcaţi de viermii cu măşti. Domnul pe care-l vedeţi mai jos a jonglat cu opt bile săltăreţe, în variate ritmuri, ba chiar a şi dansat niţel în acelaşi timp. Totul cu super viteză şi fără să-i scape nici o bilă, nici o secundă!
N-a lipsit, desigur, numărul Russian Swing, cu toate salturile ameţitoare pe care le văzusem şi la repetiţii, şi nici boleadorii – ai, ai, ai! – care au făcut dintr-un vechi instrument de vânătoare, un accesoriu de bază pentru un show incendiar, aveţi mai jos un video scurt din care vă puteţi face o idee cât de cât:
Boleadorii au închis prima parte, iar în cea de a doua am fost uluiţi de cele două gemene de la Duo Trapez şi de careul de la Bungee. De asemenea, Eddie, bufonul, a revenit, spre încântarea noastră, şi, de data asta, a nimerit un foarte talentat tânăr din public, iar împreună au făcut super show!
E greu de povestit cum e Saltimbanco şi, de fapt, cred că nici nu se poate! Fiecare are propriile amintiri din copilărie, unele la care circul, şi cu atât mai mult cel mai bun circ din lume, face apel. E suficient să spun că în două ore mi-au redefinit întrucâtva noţiunea de performanţă în arta spectacolului şi că emoţiile sunt atât de frumoase încât cel mai bine e să le trăieşti tu însuţi fiindcă orice-aş scrie eu nu se compară cu experienţa live!
La final, Cristina şi cu mine am mai stat de vorbă cu Andreea Andreescu, PR-ul Events, până s-a scurs toată lumea din Romexpo, vedete şi oameni obişnuiţi. Scena nu e goală, cum v-aţi putea aştepta, pentru că un acrobat… repetă! E un număr pe care nu l-am văzut în spectacol, nici nu cred că e din Saltimbanco, dar e ora 11 trecute, iar acrobatul se leagănă încoace şi încolo, rotindu-se pe coarda lui.
Şi apoi am început să sunăm după taxiuri, fără succes, însă. Două fete, care ne-au auzit chinuindu-ne să găsim o maşină cu care să plecăm de acolo, ne-au invitat să împărţim taxiul cu ele, lucru pe care l-am şi acceptat. Fireşte, în maşină am discutat despre spectacol, cum altfel?! Le-am lăsat lângă casa lor, apoi ne-am dus şi noi acasă.
Nici n-am deschis bine laptopul şi am primit un mesaj pe FB: “fain ce-ai scris pe blog de ei… ştiam că te cunosc de undeva!”. Era una dintre fetele din taxi iar pentru mine a fost încheierea perfectă a unei zile cu adevărat magică!
PS dacă sunteţi printre norocoşii care au văzut sau urmează să vadă spectacolul, pagina sa de pe facebook e aici şi vă garantez că mesajele voastre de mulţumire şi apreciere ajung la artişti, aşa că lăsaţi-le un gând bun. Eu zic că merită, la fel cum merită şi organizatorii (pagina lor e aici) să le spunem Mulţumesc pentru că i-au adus în România!
Invitat în redacţia Metro acum câteva zile, Karl Lagerfeld, designerul Chanel de origine germană, s-a dat cu părerea asupra câtorva persoane din întreaga lume, de la regina Elisabeta la Michlle Obama pe care a spus că o admiră pentru răspunsul curajos la întrebarea: “Nu vi se par cam strâmte fustele dumneavoastră?”, şi anume “Dar ce nu vă place la fundul meu mare şi negru?!”. Ulterior, şefa comunicării primei doamne a SUA a spus că Michelle Obama nu a făcut niciodată o asemenea declaraţie. Lagerfeld a mai spus despre bărbaţii ruşi că sunt foarte urâţi, iar despre italieni şi greci că au obiceiuri dezgustătoare.
Totuşi, ceea ce i-a adus lui Lagerfel oprobiul public a fost declaraţia despre Adele: “e puţin cam grasă, dar are un chip frumos şi o voce cu adevărat minunată”, una care a ajuns rapid în toate publicaţiile. Fanii artistei au reacţionat foarte dur la această remarcă ameninţând chiar cu boicotarea casei Chanel atâta timp cât designerul german rămâne acolo.
În replică, artista a declarat că e mândră de imaginea ei ca reprezentantă a majorităţii femeilor şi că nu şi-a dorit niciodată să arate precum modelele pe care Lagerfeld le trimite pe podiumul de prezentare”:
I’d lose weight if I was an actress and had to play a role where you’re supposed to be 40 pounds lighter, but weight has nothing to do with my career. Even when I was signing (a contract), most of the industry knew if anyone ever dared say (lose weight) to me, they wouldn’t be working with me. (People)
Într-o declaraţie mai recentă, de ieri, adică, Lagerfeld şi-a cerut scuze pentru “scoaterea din context a declaraţiei sale de admiraţie faţă de Adele”, adăugând că este un mare fan al acesteia şi că abia aşteaptă următorul ei CD.
Nu e prima dată când Herr L. face declaraţii scandaloase, dar e prima dată, cred, când se confruntă c-o asemenea reacţie. Poate şi pentru că majoritatea femeilor nu arată, într-adevăr, ca modelele din prezentările de modă, iar Adele, dincolo de vocea ei într-adevăr specială (şi cu care a avut probleme grave, suferind, nu cu mult timp în urmă, şi o operaţie), reprezintă un model tocmai pentru că a devenit star internaţional fără să arate ca un fotomodel!
Oricine şi-a spus, la un moment dat în viaţă, “nevermind, I’ll find someone like you”, dar nu toată lumea visează să poarte Chanel! :)
