Guest post by Domnul Sony.
Adică eu, motanul!

Acum vreo două săptămâni sau aşa ceva, oricum, înainte să fie iar plecată (IAAAAR!!!), îmi zice că o să am parte de o supriză. M-a pus serios pe gânduri, că ce surpriză poate să îmi facă? Să mă ducă la fetiţe e exclus fiindcă… mai bine nu ne amintim, AIA a fost o surpriză, ok!, să-mi facă buletin pisicesc sau vaccin iar nu, că am şi sunt la zi, să mă dea nu e în stare, să ia alt pisic iar nu cred că e în stare… deci, ce, măi, nene!, că mi-am bătut capul meu de motan şi tot nu mi-a venit nici o idee! Şi ştiţi vorba aia: e curioasă ca o pisică! Aham! Exact!

Şi după aia a plecat. Şi când s-a întors n-a mai zis nimic deşi eu am tot întrebat cu Miau-rile mele! Vineri, acum, însă, a venit un pacheeeeet! Ta na na! Şi, ca în cazul oricărei cutii de carton, am fost primul la inspecţie!