Îmi place Ideo Ideis. Fără să supăr pe nimeni – sper! – cred că e festivalul a cărei atmosferă îmi încarcă cel mai mult bateriile. Motivul e că acolo sunt o mulţime de tineri, elevi de liceu, care au şi alte pasiuni, diferite de cele pe care generaţia din care fac parte le cultivă, iar asta mă face să fiu mai optimistă – măcar o vreme! – în legătură cu ce şanse are ţara asta să-şi revină.

Oameni faini, poveşti frumoase, teatru tânăr, spectacole realizate de trupe de liceeni cap-coadă, cu decor, costume şi tot ce trebuie – nu vă imaginaţi că e vorba de nişte puşti care spun un text pe-o scenă, îmbracaţi cum s-o nimeri. Nu. Ei fac teatru, nu se joacă de-a teatrul. Acest mod de educaţie alternativă e baza pe care (se) construieşte Ideo Ideis.