De-a lungul timpului, am încercat cam toate lugimile şi culorile de păr. Pe rând, castaniul meu a trecut prin mai multe variante de roşcat, negru, diverse tonuri de şaten şi, da, blond. Închis, deschis, şuviţe, toate modelele, mai puţin platinat. A fost lung, scurt, băieţeşte, şi, fireşte, n-am scăpat nici de lungimile intermediare, perioadele în care nu stă nicicum! A. Şi, fireşte, pentru că e ondulat natural, de cele mai multe ori îl întind cu peria rotativă. Şi, săracu’ de el, a rezistat tuturor acestor tratamente nemiloase şi experimentelor mai mult sau mai puţin reuşite.

Până acum cinci ani.

A început Bacul de anul ăsta. Vom zâmbi amar la perlele elevilor, vom suspina de-a dreptul când o să vedem notele, cu gândul la biata noastră bătrâneţe şi la faptul că ne vor prelungi, cu siguranţă, vârsta pensionării, că poate dăm colţul între timp şi nu mai e cazul.

Să urmărim împreună următorul material, filmat azi, după proba de română: